Valeriu Saharneanu

Când ai dubii, spune adevărul. (Mark Twain)

Home » La aniversarea unui răufăcător

La aniversarea unui răufăcător

Tudor Mușatescu zicea despre specimenele de oameni care în viața lor au făcut mult rău ori nu au făcut nimic bun și nici nimic de folos: Omul acesta a împlinit şaptezeci de ani de când mai bine nu se năştea.

Specimenul la care vrem să ne referim a implinit optzeci de ani și a făcut mult rău. În vremurile când putea să facă bine oamenilor s-a folosit de rătăcirea poporului său și în loc să-l ajute să iasă din labirintul întunericului, l-a băgat și mai mult în el. Asta în timp ce partea cea mai mare a poporului de obârșie găsise calea de ieșire din labirint, a mers cu hotărâre spre lumină și și-a dobândit demnitatea și libertatea. Specimenul nostru s-a speriat de acest parcurs reușit. S-a speriat și de eventualitatea că supușii lui ar putea să se inspire din acest succes, să se lumineze și să insiste să meargă pe aceeași cale. Așa că s-a pus să-i dezbată de la asemenea gânduri și porniri. În anii îndelungi cât s-a aflat la putere și-a renegat identitatea și i-a îndemnat și pe alții să procedeze la fel, a insistat în răul separatismului național, dedându-se păcatului trufiei deșarte și a confortului personal.

Cu minciuna și prefăcătoria s-a făcut de două ori mai marele peste partea separată a poporului pe care l-a vrut rătăcit. În timp ce statele din jur au prosperat și s-au integrat în spații ale păcii și belșugului, specimenul a transformat statul peste care s-a făcut satrap în cel mai sărac și mai corupt tărâm. Mafia de tâlhari și hoți, de șperțari și spolieri pe care i-a încălzit în cuibul său de năpârci, s-a înmulțit atât de mult, încât reușește de douăzeci de ani să țină poporul în sărăcie și deznădejde. Prezența lor constantă și îndelungată în forurile statului a avut efectul devastator al unei explozii de mare putere: peste un milion de cetățeni s-au văzut nevoiți să fugă de dezastru și să-și contruiască destinul în țări străine.

O revistă durdulie și goală-n scăfârlie l-a declarat zilele trecute pe specimen drept om al secolului. Neaoșa publicație nu a precizat al cărui secol. Dacă e al secolului celor mai mari crime împotriva umanității, titlul e pe merit, pentru că specimenul nostru se identifică perfect cu regimul politic care a lăsat în urmă un secol de crimă. Ca progenitură fidelă a acelui regim, specimenul nostru s-a remarcat prin fapte identice în micuța lui postată de stat în care a fost ceea ce poate fi mai rău: și renegat etnic, și separatist național, și satrap politic, și cap de mafie. Pentru nici una din aceste rele nu a purtat răspundere. A fost și tiran sângeros în raport cu tinerii cetățeni în zilele când aceștia au protestat împotriva lui, a ucis și torturat pe mulți dintre ei. Nici pentru asta nu a purtat răspundere. Dar faptele lui din 7 aprilie 2009 nu pot fi prescrise. Tinerii omorâți și torturați cer de peste zece ani să li se facă dreptate. Nu li se face pentru că la putere se preling șiruri de năpârci crescute în cuibul de răufăcători al specimenului. Pentru că lumea rătăcită începe să se lumineze treptat și, implicit, șirul năpârcilor pare să se termine, specimenul este scos din nou în prim plan: patronii răului care ni se pregătește consideră că omul secolului crimei și a minciunii poate fi de folos într-o ultimă luptă hotărâtoare. Și iată că în fumigenele unor idioți utili de campanie, între care revistuțe cărora banul nu le pute de oriunde ar fi fost scos, agenți organizați în partide politice ale trădătorilor de neam și în bande ale hoților de drumul mare i-au căzut în genunchi și l-au implorat, ca pe un părinte al lor ce le este, să se implice și să nu lase să se împrăștie întunericul în țara în care pahanul și năpârcile lui au dus-o atât de bine.

La ceasul aniversar al răufăcătorului nu putem să nu pomenim și de alte două mari crime, între altele zeci și sute mai mici, comise de specimen în cei aproape nouă ani de păhănie comunist-mafiotă.

Prima ține de anularea reformei teritorial-administrative a Republicii Moldova: desființarea județelor în decembrie 2001 și revenirea practică în martie 2003 la sistemul sovietic de divizare teritorială pe raioane. Acțiunea criminală a pornit de la un moft al specimenului. Nu a contat că din punct de vedere financiar reviziurea reformei avea să aducă pierderi de miliarde. A fost un tun enorm dat Republicii Moldova. Paguba de miliardele a căzut pe spatele oamenilor. Specimenul nu avea nimic cu paguba lor, pentru că grija lui cea mare era să pună bazele statului său mafiot și clientelar. Or, scopul major al diversiunii a fost să dea funcții-sinecuri clientelei de partid și servitorilor lui, dar și să se distanțeze de sistemul românesc de administrare și divizare teritorială, sistem existent în Basarabia în perioada interbelică – specimenul avea arsuri la stomac de cuvântul județ.

A doua crimă gravă a fost tentativa eșuată de federalizare a Republicii Moldova în noiembrie 2003. Specimenul semnase, pagină cu pagină, proiectul secret de transformare a republicii în gubernie rusească și doar implicarea convingătoare a unor parteneri de dezvoltare, dar și revolta străzii, l-au silit să bată în retragere. S-a retras din târgul secret cu rușii chiar în momentul când Putin era deja prezent la Chișinău cu avangarda escortei lui numerioase de kaghebiști, dânsul personal trebuind să descindă în noua sa colonie câteva ore mai târziu. Acum specimenul își arogă meritul, se declară erou pentru că federalizarea nu s-a întâmplat. Or, federalizarea a fost dorită, pregătită în taină și contrasemnată de specimen, doar că ea a eșuat din motivele descrise mai sus. Poate că la ele ar mai fi de adăugat unul: specimenul a simțit pericolul grav de tot care avea să afecteze însuși statutul lui de pahan: de îndată ce Republica se va transforma în Gubernie, el va trebui să-l accepte pe Putin în calitate de stăpân. A avut de ales între a deveni o slugă de lux într-un umperiu mare și a rămâne un despot atotstăpânitor și bogat într-un stat mic, bicisnic și sărac, dar bun de muls. Perspectiva de slugă, fie ea și de mare lux, l-a îngrozit și, cu gândul de a fi ajuns cândva om al secolului, a riscat să abandoneze la acea etapă afacerea oneroasă cu Putin. Avea să o preia în condiții mult mai bune pentru sine în cel de-al treilea mandat de pahan, care trebuia să înceapă în 2009. Pregătise deja terenul din punct de vedere geopolitic: pe fundalul provocărilor din 7 aprilie rupsese relațiile diplomatice cu România și învinuise Uniunea Europenă de tentativă de lovitură de stat. Avioanele rusești cu echipamente de dispersare și descurajare a protestelor sosiseră deja pe aeroportul internațional Chișinău. Putea conta și pe trupe speciale ruse, dacă ar fi solicitat, dar nu era nevoie în număr mai mare decât trupe deja prezente hibrid în evenimentele de la Chișinău – torționarii din propriile ministere de forță dăduseră dovadă de suficientă cruzime și diabolică inventivitate în materie de represalii împotriva propriilor cetățeni.

Mărire Domnului, al treilea mandat nu s-a realizat, dar nici specimenul nu s-a mutat cu traiul în vreo cameră de pușcărie, precum merita și precum se grozăveau că îl vor aranja cei care l-au succedat la putere. Printre acești succesori s-au dovedit a fi destule năpârci crescute în pepiniera pahanului. Acestea s-au îngrijit cu mult spor să-l ocrotească pe fostul lor stăpân de vicisitudinile legii. Federalizarea ca proiect de transformare a Republicii Moldova în gubernie rusească a fost preluată de un alt discipol al său, care s-a dovedit a fi mult mai neîndemânatic și mai sărac la minte. Fanfaron și lacom, acesta a pierdut toate bătăliile posibile și odată cu ele Rusia, cea care l-a îndopat cu bani și susținut logistic, riscă acum să piardă însăși posibilitatea revenirii vreodată la temă. Colac peste pupăză, proiectul unirii Republicii Moldova cu România devine din ce în ce mai popular, pătrunde din ce în ce mai adânc în straturile de populație, altă dată controlate la sânge de pahanul-specimen.

Alternativa reală a unirii cu România și integrării pe această cale în Europa și NATO este ca niciodată subiect de prim-plan al campaniei electorale pentru alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie. Reeșind din acest pericol pentru ei, Kremlinul și mafia locală, cu frica de moarte a statului de drept, l-au resuscitat pe specimen și, ca agent fără drept de pensionare, a fost pus în fruntea forțelor unite ale coloanei a cincea rusești în Republica Moldova și a bandiților de drumul mare. Ei mizează pe karisma răufăcătorului perfect – bădăran politic cinic, mincinos și fără scrupule – în speranța că ar putea să abată a doua oară, așa cum a făcut-o prima dată în 2001, Republica Moldova de pe drumul care ar scoate-o din labirintul întunericului.

Specimenului îi revine deci un rol deosebit în afacerea răului care ni se pregătește. Resuscitarea, mobilizarea și postarea lui în capul forțelor unite ale coloanei a cincea a trădătorilor și a tâlharilor este dovada recunoașterii capacităților lui dovedite de mare răufăcător, pe răutatea căruia se mizează încă. Din această perspectivă, la acest ceas aniversar al său, nu putem să-l tratăm decât cu ironia fină, dar disprețuitoare al aforismului mușatesc, adaptat la subiectul băgat de noi în seamă, că specimenul acesta a împlinit optezeci de ani de când mai bine nu se năștea.

Valeriu Saharneanu

25 mai 2021

Name of author

Name: Valeriu Saharneanu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.