Retrospectiva PLR. 27 mai 2013: Un nou guvern, aceleași surse de pericol

Considerente, 27 mai 2013

      În calendarul politic autohton începe o nouă săptămână plină de suspans. Partidele fostei alianțe de guvernare parcă fac ceea ce trebuie, sunt antrenate în negocieri ce privesc formarea unei noi majorități parlamentare, gata să sprijine politic un guvern și care să aibă ca efect sfârșitul unei crize ce durează de jumătate de an și începutul unei noi perioade de construcție pașnică. Toate bune, dar de ce oare în aer plutește o stare de tensiune, de incertitudine, nesiguranță? Nu cumva de la precedentul creat la 22 aprilie de Curtea Constituțională atunci când în loc să pună capăt crizei instituționale Curtea a căutat argumente ca să o continue? Și a făcut-o cu sânge rece, fără să-i pese de urmări. Acum, în multe detalii, situația se repetă. Parcă păruiala s-a terminat. Oblojindu-și cucuele, părțile, beligerante ieri, sunt de acord să formeze azi un nou guvern și să evite alegerile anticipate. Am vrea să credem că sunt sinceri.

Pas cu pas evenimentele se apropie de deznodământul multașteptat care poate avea loc chiar sătpămâna aceasta. Și totuși o neliniște se strecoară în inimile celor care doresc stabilitatea și siguranța în continuitatea vectorul eruopean de dezvoltare a Republicii Moldova. Această stare o încearcă și partenerii noștri europeni de îndată ce i-au delegat de urgență la Chișinău pe doi importanți emisari, unul dintre care este chiar vicepreședintele Parlamentului European, Jacek Protasiewicz. Cât de justificate sunt temerile se va vedea foarte curând. Adevărat este că drept sursă de neliniște pot fi anumite personaje cu prezență malefică dovedită în politica moldoveană care și de această dată își arată instinctele, încercând să pună din nou interesele naționale mult mai prejos de interesele personale.

Există și altă sursă de pericol, care s-a prefigurat pregnant în timpul crizei din 22 aprilie și în perioada care a urmat. Esre vorba de tandemul Ghimpu-Plahotniuc, primul animat de ura pentru colegii săi din Consiliul de Reformare urmărind scoaterea lor cu orice preț din ecuația de guvernare cu sprijinul și influența celui de-al doilea, care, la rândul său, ar obține din această afacere mai multe portofolii și sfere de control. De altfel Mihai Ghimpu a și declarat ieri că nu va susține guvernul Leancă, după ce anterior declarase că doar Filat este problema. În acest fel, dacă până acum guvernarea pro-europeană și democratică a avut doar doi oponenți, în persoana comuniștilor lui Voronin și a ex-comuniștilor lui Dodon, acum, la data formării unui nou guvern de coaliție pro-europeană, în rândul lor s-a înscris cu succes și Mihai Ghimpu cu tot cu grupul care îl înconjoară. Este rezultatul firesc al unei politici oarbe pe care liderul liberal o face îndeosebi în ultima jumătate de an, deși nici în cadrul celor două Alianțe precedente nu a avut un rol constant constructiv.

Prăbușirea în opoziție a grupului conservator din Partidului Liberal este consecința cultului propriei persoane pe care și l-a cultivat Mihai Ghimpu după scurta lui aflare în cele două cele mai înalte posturi din stat în anii 2009-2010. Stând culcat de ani de zile pe laurii propriei legende de mare luptător pentru cauza națională, el a intrat la ideea că nimeni altul decât dânsul poate avea o înțelegere clară ce facem, cum facem, încotro și cum mergem. Fără să se cultive, având o închipuire vagă a tot ce înseamnă liberalism, democrație, dar și comunicare și comportament de om politic, Mihai Ghimpu a pierdut legătura cu realitatea și a pus partidul pe o linie sigură de respingere din partea electoratului din ce în ce mai informat, mai cultivat și mai pretențios. Primul semnal dl Ghimpu l-a avut la alegerile din 28 noiembrie 2010, atunci când fiind în funcția de șef de stat interimar și de președinte de parlament, Partidul Liberal a luat mai puține mandate ca în alegerile din 2009. Argumentul adus atunci de dl Ghimpu că PL a pierdut din cauza că este văzut ca partid unionist a fost cu totul greșit, a fost, de fapt, o evadare rușinoasă de la recunoașterea adevăratelor cauze. Criza din anul acesta a agravat situația din interiorul PL. Detaliile sunt expuse în Declarația și Manifestul Consiliului de Reformare. Intențiile acestuia au fost sincere și responsabile: rămânerea PL întro coaliție de guvernare pro-europeană și excluderea posibilității de repetare a farsei „mâinilor curate”; evitarea alegerilor anticipate; contribuția la instalarea stabilității politice și realizarea programului de guvernare; îngrădirea venirii la putere a forțelor antinaționale și antidemocratice; scoaterea PL din sfera de interese a altei forțe politice.

Din păcate, dl Ghimpu, din unghiul în care sălășluește capacitatea lui de înțelegere a evenimentelor și a fenomenelor care au loc în jur, nu a putut să gestioneze în favoarea partidului revendicările Consiliului de Reformare. La urma urmei o cerință de reformare venită din interiorul partidului este o dovadă ca acest partid are putere de revigorare, de regenerare a forțelor lui, de fortificare și de adaptare la cerințele din ce în ce mai riguroase ale timpurilor în care trăim. Și apoi, cum dorim să ne integrăm noi în Europa cu partide-srl-uri? Reacția liderului a fost de respingere, de excludere, de izolare, văzând în acest gest un atentat la poziția lui în partid. La ședința de ieri a Consiliului Republican (PL) cuvintele cel mai des rostite de participanții chemați să dea ripostă au fost „ noi condamnăm!”. Câtă asemănare cu sentințele divagate de partidele totalitare! Ceea ce este de-a dreptul scandalos e recurgerea la minciună, la fel de fel de scorniri, etichetări gratuite, injurii și calomnii rostite în adresa colegilor. Unde este spiritul liberal al libertății de opinie, al pluralismului, al competenței și meritocrației, stimați colegi?

În acest context îngrijorător este comportamentul unor tineri, în special a lui Dorin Chirtoacă, care mai ieri era speranța noastră de viitor iar azi se opune cu vehemență oricăror cerințe de înnoire, de democratizare a partidului. Este de-a dreptul revoltător că dânsul recurge la ofense, face uz de falsuri, minciuni, tertipuri cu scopul de a-și denigra colegii. Teama de a face un pas decisiv atunci când vine clipa luării unei decizii pentru a salva o cauză este dovada lipsei de caracter, de discernământ politic și de clarviziune. Este proba de maturitate a unei cariere politice, care în funcție de poziția luată, crește ori se frânge. Or, declarația făcută ieri de dl Chirtoacă la Consiliul Republican, că preferă „mai bine mort decât să dau înapoi”, având în vedere poziția sa de neacceptare a revendicărilor Consiliului de Reformare, este în sine un pas, dacă nu chiar zece pași făcuți înapoi, este renunțarea la a face un mare pas înainte. Vorba vine: pasărea pre limba ei piere și politicianul tot.

Timpul le va judeca pe toate, dar până atunci să rămânem optimiști și să apelăm încă o dată la responsabilitatea politicienilor de care depinde zilele acestea numirea și susținerea unui nou guvern pro-european. Nu se cere mult de la ei. Doar să asculte în ceasul din urmă povața atât de insistent rostită de partenerii noștri de dezvoltare: nu abuzați de interesele voastre personale ori de partid, mai gândițivă la cele ale cetățenilor și la interesul național al Republicii Moldova. Pentru oamenii care se vor patrioți nu este prea mult.

Valeriu Saharneanu, Fracțiunea Partidului Liberal