(video) Filmul „Paradisul Oligarhului” ca esență a „doctrinei” „Pro-Moldova”

Paradisul Oligarhului”, este un film RISE „mai vechi” dar care prin puterea faptelor expuse ne ajută să înțelegem pe nou și mai profund unele fenomene de teorie politică din Republica Moldova.

Privit în context electoral și fiindcă are în rol principal un personaj politic cu pretenții de administrator geopolitic al Republicii Moldova, „Paradisul Oligarhului” ne face să pătrundem de exemplu, fără ocolișuri, direct în esența „doctrinei” „Pro-Moldova” a Partidul Democrat. Și nu doar atât. Filmul este de fapt o crestomație, o arătare practică a acestei „doctrine”, fiind turnat cu fidelitate documentară pe „modelul de înaltă performanță” demonstrat de liderul PD, Vlad Plahotniuc, considerat autorul „învățăturii”.

Neîndoielnic, filmul este oglinda unei realități. El conține însă și un mare potențial de exprimare alegorică. Pentru a ne convinge de acest lucru trebuie să punem alături filmul RISE „Paradisul Oligarhului” și fabula lui La Fontaine „Corbul și Vulpea”.

S-ar părea că sunt două creații diferite: una redată în genul dramatic al realismului oligarhic moldovenesc și alta în cea a povestirii în care niște animale personificate satirizează anumite năravuri sau moravuri omenești, desigur. Următorul pas este să ne imaginăm că Plahotniuc este Vulpea, Corbul este Sărmanul Popor, iar Cașul este Votul Sărmanului Popor.

Dar, ca exercițiul de comparație să fie făcut în deplină cunoștință de… subiecte, iar pătrunderea în esența „doctrinei” – cât mai concludentă – vă propun să priviți mai întâi filmul, ca să găsiți mai jos de el inserată și fabula.

P.S. Difuzarea filmului este cu dedicație specială și vizează alegătorii din circumscripția 17 Nisporeni-Strășeni. Privitul este edificator și pentru alegătorii circumscripției naționale care încă nu s-au lămurit ce au de făcut duminică, 24 februarie 2019.

Sursa: https://www.rise.md/articol/video-paradisul-oligarhului/?lang=ru

Corbul şi vulpea” de Jean de La Fontaine

Jupân corbul câştigase
Din negoţul ce-apucase
Un bun chilipir de caş,
Şi cu dânsu-n cioc se duse
P-un copac, unde se puse
Ca un om l-al său sălaş.

Vulpea, ca o jupâneasă,
O cam şterge de p-acasă,
Şi ieşise la primblare;
Iar bunul miros ce are
D-ici, de colo o-ndreptă
Sub copac, şi-n sus cătă:

„Jupâne corb, plecăciune!
O, Doamne, ce frumuseţe!
Ce pasăre, ce minune,
Ce drag de pene măreţe!…
Dar n-are glas; ce păcat!”

Corbul, îngâmfat în sine,
Nicidecum nu-i veni bine
Ca vulpea să-l socotească
De mut sau să mi-l vorbească
Că e prost l-al său cântat.
Lungi gâtul, căscă ciocul
Şi-ncepu a croncăi.
Caşul căzând, vulpea-aci,
Cântăreţul păţi jocul.

„Jupân corb, precum se vede,
Minte numai îţi lipseşte;
Şi fă bine de mă crede
Și-nvață, te foloseşte:
Că de mult, foarte de mult,
Din punga celor ce-ascult
Lingușitorii trăiesc.”

Morala fabulei a făcut-o La Fontaine. Cititorii au aici o scutire.

Morala filmului o face pentru sine fiecare privitor. Aici scutire nu aveți.

Valeriu Saharneanu, 21 februarie 2019

 

 

Lasă un răspuns