Pompeo îl așază în sfârșit pe Plahotniuc pe partea corectă, meritată de el, a istoriei

Spuneam încă în vară, cu prilejul fugii rușinoase a oligarhului Plahotniuc că tentaculele lui adânc înfipte în trupul Republicii Moldova, rămase vii și active, vor încerca nu numai să mențină PD-ul pe linia de plutire, dar și atenuarea percepției publice a activității de factură criminală a liderului fugit. Pe unele segmente, aceste manevre au reușit. Este vorba în primul rând de tentaculul înfipt în legislativ. Acesta a profitat din plin de faptul că oponentul lui– Blocul ACUM, ajuns la Guvernare – nu a știut cum să activeze în practică și cu maximă eficiență hotărârea cu privire la caracterul captiv al statului. Grupul parlamentar al lui Plahotniuc s-a prefăcut atunci mort în popușoi, iar cu arma pe care au învățat s-o mânuiască cel mai bine – ipocrizia – le-a dat rivalilor lovitura de grație. Grupul s-a prefăcut că nu are închipuire din relele făcute de șeful lor fugar, că se distanțează de el categoric și pentru totdeauna. Vocile lor de sirenă au răspândit în parlament și în spațiul public afirmații mieroase precum că Partidul Democrat a suferit și el, sărmanul. Partidului i-a fost greu sub papucul lui Plahotniuc, dar a rămas fără îndoială unul și democratic, și pro-european și, de ce nu, profund anti-oligarhic. Nici vorbă de grup criminal organizat care a capturat și a violat cu nerușinare statul. Aici trebuie să recunoaștem – maeștrii ipocriziei s-au întrecut pe sine.

Astfel, grupul parlamentar PD a reușit nu doar să stopeze efectele guvernării acumiste care amenința că are de gând să-i dezvăluie esența penală. El a reușit chiar să o înlăture pe aceasta de la frâiele statului și să se reașeze în locul ei la guvernare. Adevărat, alături de odiosul concurent și nesuferitul detractor al ticăloasei lor cauze oligarhice – de Iuda Dodon – dar, și mai adevărat, alături de un aliat și un tovarăș de nădejde. Împreună au fost complice la multe ilegalități și împreună au rămas să aibă același aprig dușman – statul de drept. Pe acest fundament trainic – frica de statul de drept – atât detractorul, cât și detractații promit, iată, să guverneze cot la cot patru ani fără întrerupere, în armonie și bună înțelegere. Cu înțelegerea mutuală că, pe de o parte, foștii stăpâni ai statului capturat (PD) acceptă și sprijină căpetenia lui Dodon în fruntea sistemului recroit, dar păstorit până la evadare de Plahotniuc; pe de altă parte, Dodon poprește valul dezvăluirilor pornite împotriva grupului criminal organizat cuibărit în Partidul Democrat și creează condiții în vederea reabilitării colective a lui Plahotniuc. Ultima ar putea fi condiționată și de retragerea comenzilor plătite de Plahotniuc (afirmații făcute de Dodon) unor structuri criminale internaționale în vederea asasinării lui Dodon.

Evident, atât Dodon, cât și grupul lui Plahotniuc din parlament au lucrat de zor la proiectul PSRM-PD încă din primele săptămâni de după fuga lui Plahotniuc. Alianța pe dos dintre ei a lucrat și pe durata cât pe față Dodon era în alianță cu Blocul ACUM. Dovadă este ușurința cu care Dodon s-a putut descotorosi de Guvernul Sandu cu sprijinul molcom, dar feroce, al grupului Plahotniuc. Dovadă este și lipsa de orice reacție a grupului Plahotniuc din parlament la toate câte le face Dodon, ca șef al coloanei a cincea rusești în Republica Moldova, ca să impună aici controlul total al Federației Ruse.

În această atmosferă s-a putut face multe. Dodon și-a făcut sârguincios temele în fața lui Putin, iar Partidul Democrat și-a întărit pozițiile în alegerile locale. După o scurtă amețeală generată de șocul evadării stăpânului, a revenit în forță pe poziții și imperiul mediatic al oligarhului fugar. Sarcina acestuia a fost să bată năprasnic în compartimentul acumist al așa numitei de ei „alianțe Kozak”, eludând cu atenție compartimentul socialist. Sarcina a rămas și după refacerea la 12 noiembrie a alianței PSRM-PD de până la 8 iunie 2019. După refacere atacul asupra acumiștilor a devenit mai aprig și mai concentrat. Scopul acestor măsuri active de propagandă a fost și este să inoculeze în mentalul politic și social ideea că acumiștii, cei care au atentat la statul captiv al lui Plahotniuc, se fac vinovați de noua expansiune rusească în Republica Moldova, nu socialiștii și noua căpetenie a lor prin adopție, Dodon. Înfierând-o pe Maia Sandu, ocolind subțirel oul împuțit Dodon, propagandiștii lui Plahotniuc au pornit concomitent o campanie subtilă de reabilitare a oligarhului autoexilat și dizgrațiat.

La plămădire a fost aleasă forma cea mai eficientă – să se construiască în jurul fugarului un mit, o aureolă de mucenic pentru o cauză înălțătoare. Mitul că Plahotniuc a avut, desigur, careva greșeli ca om truditor ce este (a capturat un pic statul, a luat nițel din miliard, a mai ciordit din neatenție niște alegeri), dar ca iubitor de patrie el ar trebui considerat eroul național, silit să sufere exilul pentru că înfruntând pericolele și asumându-și conștiincios riscurile s-a făcut zid și stană de piatră în calea expansiunii rusești. Pe unde mai ascuns, pe unde mai direct această idee a  început să transpară cu intensitate crescândă în articole, în emisiuni, în comentarii.

Strecurată vara pe căldură, toamna pe răcoare, iarna pe frig, în an vechi, în an nou, turnată metodic, chinezește, pe creștet, ideea-picătură, se știe, creează vibrații în creiere și astfel negrul poate deveni alb, murdarul se face curat, răul se face mai bun ca binele. Dacă dispui de instrumentele necesare, astfel de transformări sunt garantate. Exact așa propaganda sovietică l-a transformat pe Grișa Kotovski din bandit, în erou la moldoveni. Grișa stă și azi turnat în monumente de erou, deși toată lumea cunoaște că în realitate a fost un bandit sinistru și un terorist bolșevic.

În cazul lui Plahotniuc încercarea e mai cu risc, căci prea proaspete sunt încă faptele lui în memoria colectivă. Autorii și promotorii proiectului nu au avut însă nicio problemă cu asta. Toate faptele, strașnic de rele ale odiosului lor personaj, au știut să le acopere cu un material de camuflaj-minune aflat din abundență pe cuprinsurile patriei – pericolul rusesc. Pericolul este real? Real și chiar iminent. Păi vedeți, de asta să văzut nevoit să părăsească țara ilustrul nostru politician și geostrateg Plahotniuc: pentru că a condamnat ocupația rusească la ONU, pentru că l-a declarat persona non-grata pe Rogozin, pentru că s-a opus federalizării. Viața lui a fost în mare pericol, îngroașă firul propagandiștii. L-au vânat serviciile rusești și, iată, prietenii lui, americanii l-au sfătuit să plece grabnic, să-și salveze familia. Ar trebui deci să rețineți că Plahotniuc se află în SUA nu într-un ascunziș de frica legii de acasă: el se află acolo sub protecția Guvernului de la Washington. Asta înseamnă că nicio „greșeală” făcută în timpul cât Plahotniuc a coordonat Republica Moldova nu poate adumbri aura lui de erou național și european al luptei contra expansiunii rusești. Și mai trebuie să se rețină un lucru foarte important, notează autorii: americanii nu iau sub protecție pe orișicine, ci doar pe acei care în momentele grele ale vieții patriei lor se află de partea dreaptă a istoriei. Nici mai mult, nici mai puțin.

Spectacolul mediatic de reabilitare a lui Plahotniuc ar fi continuat în format mult mai complex și în acțiuni mult mai orchestrate dacă luni, 13 ianuarie 2020, nu ar fi intervenit gazdele de azi ale exilatului „eroul”. Abătându-se pentru un moment de la criza iraniană, Secretarul de Stat al SUA, Mike Pompeo vine să desființeze mitul în construcție în Republica Moldova, enunțând următoarele: „Acțiunile corupte ale lui Vlad Plahotniuc au subminat buchia legii și au compromis puternic independența insituțiilor democratice în R. Moldova. Astăzi îl denunț public. SUA e alături de R. Moldova în lupta ei contra corupției”. La scurt timp denunțul s-a materializat într-o decizie care îl declară pe Plahotniuc indezirabil pe teritoriul Statelor Unite.

De ce au făcut asta autoritățile americane? Le-o spunem noi propagandiștilor lui Plahotniuc, dacă ei nu au capacitatea să vadă lucrurile așa cum sunt. Autoritățile SUA au pe masa lor tabloul de ansamblu al activității lui Plahotniuc. Trucurile lui cu trimiterea de săgeți din pene de gâscă împotriva rușilor sunt fumigene ieftine. Autoritățile americane cunosc faptul că nimeni altul decât Plahotniuc și ciracii lui din Partidul Democrat (inclusiv propagandiștii) au făcut cele mai prețioase servicii intereselor rusești în Republica Moldova, că întronarea lui Dodon și a coloanei a cincea rusești în fruntea instituțiilor diriguitoare ale statului este opera acestui „erou”. SUA cunosc în detalii acțiunile lui Plahotniuc și ale grupului său infracțional în ceea ce privește deraierea Republicii Moldova de pe vectorul european de dezvoltare, faptele lui privind anularea statului de drept și capturarea definitivă a statului, crimele împotrivă cetățenilor săvârșite în forma furturilor în proporții foarte mari de valută, fonduri și bunuri de stat ori private.

Mike Pompeo dezminte și face praf din tentativa propagandistică de reabilitare a lui Plahotniuc. Un asemenea „activist”, spune cu text deschis înaltul oficial american, nu poate nicidecum să se afle sub protecția Guvernului de la Washington. El este incompatibil cu societatea de acolo, prezența lui este nedorită. Pentru că în America gunoaiele sunt strict separate de mediul curat și sănătos al legii. Dacă ar fi fost să cadă sub jurisdicția statului american, individul pe care vrea să ni-l recicleze propaganda fugarului nu ar fi putut evita o condamnare pe viață. Iată acest fapt corecțional sugerat justiției din Republica Moldova l-ar așeza pe dreptate pe partea meritată de el a istoriei.

Valeriu Saharneanu

16 ianuarie 2020

Lasă un răspuns