Valeriu Saharneanu

Când ai dubii, spune adevărul. (Mark Twain)

Home » Și totuși, ce a căutat Kozak la Chișinău?

Și totuși, ce a căutat Kozak la Chișinău?

Acum, după consumarea vizitei-fulger a trimisului special al lui Putin la Chișinău, pare să avem mai multe răspunsuri la întrebările ridicate în materialul care a anticipat această incursiune inopinată. Răspunsurile nu sunt însă exhaustive, cum ar fi fost de așteptat, directe și clare, cum și le-ar fi dorit presa și opinia publică. Pentru a le scoate la ape limpezi, ele au trebuit extrase cu atenție din limbajul diplomatic sofisticat și traduse în cel jurnalistic, pe înțelesul nostru, al prostimii. Cu atât mai mult, cu cât am avut de-a face cu un limbaj specific. Vorbim de limbajul diplomatic redat în variantă rusă modernă – o extensiune a bine cunoscutei variante ruse clasice – superdotate în materie de neadevăruri, de conținut cu șantaj, de sensuri și interpretări opuse comportamentului și exprimării diplomatice de circuit general. Așa, de exemplu, fiind întrebat de jurnaliști la ieșirea din Președinție, cine l-a invitat totuși la Chișinău, Dmitri Kozak a răspuns zâmbăreț că a venit la invitația Maiei Sandu. Întrucât Maia Sandu nu ne-a confirmat acest detaliu, ba într-un fel chiar a negat faptul, și întrucât Kozak demult nu mai este pentru noi o sursă credibilă, vom trece acest răspuns, doar pentru un moment diplomatic, în categoria nedumeririlor. Iar la expirarea momentului haideți să căutăm un răspuns în cauză prin deducerea situației.

Părerea noastră este că punerea invitației pe seama Maiei Sandu, chiar dacă diligențele au fost făcute exclusiv prin cele două Ministere de Externe, este un șiretlic de rutină al diplomației ruse cu miza pe obrăznicia oaspetelui și bună creșterea gazdei: că doar nu va nega Maia Sandu afirmația oaspetelui cu el în prag.

Deci, Kozak a fost trimis de fapt în Republica Moldova într-o misiune specială. Implicit, putem spune că în Republica Moldova oficialul rus s-a cam autoinvitat. Solicitarea întâlnirii lui cu persoana de cel mai înalt rang în stat a fost făcută sub presiunea situației politice noi create. Kozak trebuia să se întâlnească la Chișinău cu Maia Sandu. Numai așa putea să dea greutate  misiunii lui. În ultima jumătate de an, Moscova a suferit o înfrângere grea în Republica Moldova. Dodon s-a dovedit o miză proastă, dar, în fapt, vina pentru eșec Moscova ar trebui să și-o asume în cea mai mare parte. De vină e politica ei de izolare care o transformă pe zi ce trece într-o Coree de Nord euro-asiatică. Rusia se prăbușește în obscurantism, politica ei agresivă cu vecinii și cu toată lumea democratică, o face puțin atractivă, respingătoare chiar. Agenții ei de influență din fostele republicii sovietice au tot mai puține argumente să agite în favoarea păstrării unei subordonări față de fosta metropolă, iar proiectul lumii ruse, promovat de Putin prin Biserica Rusă, s-a făcut ruină după intervenția în Ucraina.

Ce a mai rămas? Au rămas câteva pârghii, hârjonite și acestea, dar încă bune de tras sforile în Republica Moldova. Sunt pentru regimurile politice buclucașe și neascultătoare. Trăgând de ele, Rusia mai poate face multe rele Republicii Moldova. Prima este pârghia transnistreană, zona ocupată din estul Republicii Moldova pe care Kozak a catalogat-o în limbajul diplomatic rusesc (ipocrit) ca fiind o problemă internă. Cică, la rezolvarea ei, Rusia ar fi de ajutor, a spus Kozak. A doua pârghie este piața rusă de desfacere a producției agricole moldovenești, încă destul de activă pe unele poziții. Pe aceasta, Moscova o închide și o deschide ca metodă de șantaj, în funcție de culoarea și purtarea puterii politice de la Chișinăului. Dodon și toată coloana a cincea a Rusiei în Republica Moldova au beneficiat nu o dată de efectele acestui mecanism ticălos, A treia pârghie este furnizarea de hidrocarburi. Este în fapt o afacere comercială, ca multe altele, între state, dar ridicată de Moscova la nivel de mare problemă politică. Prețul în această afacere nu este o categorie comercială, cum ar fi normal, ci una strict politică. Moscova a pierdut și continuă să piardă enorm prin aceste manevre ale ei proaste din toate punctele de vedere. Ea a stresat Europa ani la rând cu amenințări privind aplicări de tarife diferențiate, condiționate politic, la hidrocarburi. Drept rezultat, lumea s-a lăsat de ruși și de gazele lor, căutând și accesând surse alternative de aprovizionare a propriilor piețe. Asta caută să facă și noua administrație a Republicii Moldova, dar tergiversările subversive ale lui Filat, Plahotniuc și Dodon au făcut ca prețul la gaze să rămână și pentru perioada de iarnă, 2021-2022, o pârghie de șantaj politic la îndemâna Moscovei.

În fond, Kozak, asta a vrut să afișeze, pregnant și cât mai vizibil, în vizita lui grăbită la Chișinău: că vine toamna, apoi iarna, iar piața agricolă de desfacere a produselor moldovenești și prețul la gazele importate din Rusia, plus datoria de 7,5 miliarde pentru gazul transnistrean, sunt la discreția Kremlinului. Dacă noua administrație a Maiei Sandu vrea să rămână tot atât de credibilă pentru popor, precum a fost votată, ea trebuie să țină cont de următoarea condiție, vociferată de Kozak chiar pe prispa Președinției moldovenești; „Rusia este gata să ajute Republica Moldova, dar cu condiția ca să aibă și țara noastră (Rusia – n.n.) de câștigat.” Descifrat, vorba lui Kozak trebuie înțeleasă astfel: dacă Republica Moldova nu vrea probleme, ea trebuie să stea cuminte în banca ei și să execute umil poruncile coborâte de la Kremlin. Va proceda altfel – va avea fel de fel de tulburări. Ca să arate că o destabilizare internă ar putea apărea cu ușurință și din nimic, trimisul special al Moscovei s-a întâlnit imediat după vizita la Președinție și cu cei doi exponenți ai coloanei a cincea rusești în Republica Moldova – Dodon și Voronin. Rolul acestor doi este să pună bețe în roate și să ridice cât mai mult zgomot în caz că Chișinăul prinde curaj și începe sa slăbească pârghiile de influență rusești.

Am văzut că unele medii pro-rusești de la Chișinău au făcut caz din spusa, parcă în treacăt, a lui Kozak, precum că problema transnistreană ar fi una internă a Republicii Moldova, accentuând pe faptul că astfel Moscova ar vrea să se debaraseze de povara acestei enclave, oferindu-se în ajutor la soluționarea „conflictului”. Este o manevră propagandistică de conjunctură, pe cât de ieftină, pe atât de gratuită. Moscova se va lăsa de acest teritoriu doar în condițiile instalării la Kremlin a unui regim de tip occidental, lucru improbabil, și doar dacă ea va fi obligată de un tribunal internațional să plătească Republicii Moldova pagubele pentru fiecare an de menținere a acestui teritoriu sub ocupație. Deocamdată, însă, Rusia nu numai că ține cu dinții de acest teritoriu, dar mai și obligă Chișinăul să-l întrețină cu mijloace luate de la cetățenii săi loiali și de bună credință.

Cine a fost atent la declarațiile lui Kozak, a putut să observe câtă putere de șantaj pune regimul de la Kremlin pe cele 7,5 miliarde USD acumulate ca datorie la consumul de gaze al zonei de ocupație, puse cu tupeu în responsabilitatea Republicii Moldova. „Aici este o problemă”, a reținut Kozak atenția presei. Iată, deci, ce tip de „ajutor” rusesc a avut în vedere Kozak când s-a referit la „buna relație” a țării lui cu Republica Moldova: ca ea nu numai să se lase violată, dar tot ea să și plătească violatorul.

Nu dispunem de textele stenografiate ale discuțiilor purtate la Chișinău, dar însuși fondul declarațiilor publice făcute de Kozak ne arată că oficialul rus a venit la Chișinău să salveze schemele prin care Republica Moldova a întreținut, întreține și trebuie, la convingerea Moscovei, să întrețină pe mai departe ocupația rusească – așa numita, republică nistreană. Kozak a avut sarina să avertizeze noua administrație de la Chișinău să nu strice nimic din ceea ce funcționează de ani buni pe linie energetică, a metalului, a comerțului cu țigări și a altor numeroase fascicule mari și mici de comerț ilicit și de contrabandă care dau vitalitate acelui regim plodit și grijit de Moscova.

Vizita lui Kozak a fost o misiune la limita disperării, dacă ținem cont că actualul regim de la Chișinău cu care a căutat să dialogheze a anunțat război total corupției, tocmai acelor scheme pe care se ține enclava rusească de la Tiraspol și de sănătatea cărora a venit să se îngrijească trimisul special al lui Putin. Nu știm cu ce se va alege Kozak din această bizară vizită a sa la Chișinău. În 2003, când Voronin s-a speriat de ceea ce avea să se întâmple și a dat peste cap planul de federalizare a Republicii Moldova, promovat de Kozak, acesta din urmă a plecat trântind ușa și, la aeroport, înainte de a urca în avion, cică l-a înjurat de mama lui pe președintele moldovean. În 2021, Kozak a plecat afișând calmul stăpânit, fără gesturi și expresii excentrice, doar că pe post de înjurătură a servit-o pe Maia Sandu cu desertul întrevederii de serviciu cu agenții săi, Dodon și Voronin.

De aici putem conchide că soarta misiunii lui Kozak în Chișinăul anului 2021 ar putea să o repete pe cea din 2003. Nici nu poate fi altcumva, în cazul când în Republica Moldova și în Federația Rusă guvernează două regimuri cu sisteme diametral opuse: în primul, corupția este pusă la zid și față de corupți este anunțată toleranța zero, iar în cel de-al doilea, din contră, lupta cu corupția este declarată activitate teroristă și militanții mișcărilor anticorupție sunt trimiși în pușcării ori lichidați fizic.

Dar, atenție! Finalul optimist al acestui aticol este expresia speranței autorului că o înțelegere amiabilă între R. Moldova și F. Rusă pe subiectul conservării statu-qvo-ului enclavei transnistrene, zona ocupată de F. Rusă, în postura ei de buboi al corupției și criminalității, nu se poate realiza. Asta, reeșind din incompatibilitatea de sisteme existente în cele două state. Ar fi un capăt de drum chiar la început de cale al noii administrații de la Chișinău care a ajuns să ia puterea absolută în stat, învelită în steagul luptei cu corupția. Suntem în așteptare. Maia Sandu deocamdată tace. Dmitri Kozak a plecat acasă zâmbăreț, dar deloc lămurit. Ceea ce a reușit este că i-a aruncat în mâini Maiei Sandu un cartof proaspăt scos de pe foc.

Valeriu Saharneanu

13 august 2021

Name of author

Name: Valeriu Saharneanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.