Retrospectiva 2014-2018: Republica Moldova, un stat devastat de războiul oligarhilor

  

9 martie 2015

Primăvara începe să intre în drepturi. Probabil, toată lumea este de acord că cea mai frumoasă și liniștită din acest debut de primăvară a fost ziua de ieri, 8 martie. Natura a vrut parcă să compenseze, cu farmecele unui nou anotimp al reînoirii, ceea ce oamenii pot face cu mai puțină concecvență.

Cu deosebire de anul trecut, de exemplu, societatea Republicii Moldova a intrat în primăvara anului 2015 mult mai îngrijorată, mai instabilă și mai revoltată, chiar. Dacă ne amintim, primăvara lui 2014 era plină de optimism. Republica Moldova – campioana integrării europene printre țările Parteneriatului Estic – obținea, ca premiu pentru perseverență, oportunități de care în martie 2013 nici nu putea să viseze: liber la piață europeană pentru mărfuri, regim de vize ridicat pentru călătorii în spațiul european, acord de asociere convenit pentru semnare și ratificare. Economia funcționa ritmic având tendințe de creștere, stabilitatea leului menținea capacitatea de cumpărare la nivelul satisfacerii necesităților minime, inflația oscila în limite controlate. Evitarea variantei ucrainene a revoltei împotriva puterii oligarhice trădătoare, revoltă transformată de Rusia într-un război de agresiune, a fost un motiv în plus ca cetățenii noștri să se considere mai norocoși ca alții.

Să o spunem încă o dată și cu multă luare aminte: condiția exclusivă a acelui relativ confort psihologic al primăverii lui 2014 a fost stabilitatea politică, instalată la 30 mai 2013, previzibilitatea unei perspective europene a statului. Perspectivă limitată, desigur, de pragul priporos al alegerilor prevăzute pentru toamna aceluași an, a căror miză deosebită era inconestabilă. Nimeni, însă, nu a putut să prevadă că niște alegeri parlamentare ordinare vor avea efectul pe care îl resimțim acum, la început de martie 2015, când natura este la fel de blândă ca și anul trecut și predispusă să ne alinte în confortul climatic de care are nevoie omul pentru a se bucura de viață.

Efectul este, însă, devastator. Este ca și cum Republica Moldova a fost antrenată într-un război civil cu toate consecințele care decurg din această catastrofă: devalorizarea fulminantă a valutei naționale; inflație dezastruoasă, urmată de scăderea capacității de cumpărare a cetățeanului; descurajarea activității economice; creșterea considerabilă a prețurilor la toare produsele; aducerea celei mai mari părți a societății în pragul disperării; provocarea în rândurile tinerilor, inclusiv a tinerelor familii, a unui nou val de plecări provizorii sau definitive din țară, considerată de ei drept una ratată.

Întrun an de război, Ucraina a pierdut miliarde, dar pierderile ei sunt justificate de nevoia înfruntării unui agresor extern, cum este Rusia. Republca Moldova, fără să fie atacată din exterior, a pierdut în doar două luni trecute după alegeri cca un miliard de dolari numai din speculațiile bancare întreprinse cu participarea Băncii Naționale, în ochii SIS-ului și a unui Guvern în exercițiu inconsistent. Miliardul a plecat de la gura cetățenilor moldoveni în buzunarele oligarhilor hulpavi prin schemele construite de prăpăstioasa lor mașinărie.

Devalizată, furată în acest fel, economia noastră s-a trezit ca peștele în bazinul rămas făr-de apă. Câte alte pierderi le-a avut Republica Moldova din contrabanda înfloritoare, în lunga perioadă de hîrjoneală politică sterilă!? Constatăm cu stupoare că, de fapt, alegerile din 30 noiembrie 2014 au avut pentru Republica Moldova efectul unui cataclism social, provocat de o mașinărie politică diabolică. Alegerile nu au adus stabilitatea dorită de cetățeni și așteptată de partenerii noștri de dezvoltare. Orice ar spune unii lideri de partide care au promovat pe căi obscure în parlament, acum nu avem o guvernare pro-europeană stabilă și funcțională; comuniștii nu sunt nici partenerii, nici garanții ei. Comuniștii sunt o frână asumată conștient de cei care au pus la cale această guvernare rahitică minoritară (Guvernul Gaburici). Răspunderea o poartă toți cei care ar fi trebuit să constituie o alianță deja rodată, fie și în exerciții nefaste de criză, a unei guvernări europene consacrate: și cei care au atras cu rea-credință cominiștii în ecuație, dar și cei care le-au făcut loc, mimând principii și jonglând condiții ca pretext.

Așa am ajuns ca la început de martie 2015 să constatăm că, de fapt, în 2014-2015 Republica Moldova a trăit aproape un an în condiții de război. Pierderile sunt adecvate unui asemenea cataclism. Miezul războiului cade pe ziua de 30 noiembrie, neagra duminică a srcutinului. Ca și până la această zi, ca și în ziua de pomină, dar și după ea, jocurile le-au făcut clanurile oligarhice antrenate în lupta pentru putere.

A fost, deci, războiul lor, așa precum alegerile au fost aranjate de aceste grupări în cadrul unor acțiuni sincronizate de manipulare și corupere. Războiul a fost al lor, guvernul este al lor, fie că s-au instalat la putere (PLDM, PDM), fie s-au retras comod în opoziție (PL), în conformitate cu distribuția rolurilor.

Doar ponoasele sunt ale cetățenilor. Ei trebuie să plătească acum prețuri duble în piețe și magazine, pe facturi cu cifre mult mai mari, în comparație cu anul trecut, la servicii și să primească salarii de două ori mai mici, ca valoare de cumpărare.

Este un război al oligarhiei corupte de la guvernare contra propriului popor care nici pe departe nu este încheiat. Pentru că oligarhia s-a întărit în pozițiile ei de ocârmuire a statului, a banilor și a activelor lui, iar poporul a fost sleit de puteri și lipsit pe încă patru ani înainte de posibilitatea de a-și lua revanșa. Doar partenerii externi, ambasadorii țărilor și organismenlor internaționale donatoare au dat săptămâna trecută de înțeles că ei nu se vor lăsa trași pe sfoară de viclenia politicianistă autohtonă. Ei au elaborat și au pus pe masa Guvernului o Notă informativă care este de fapt un plan foarte concret de lucru, schițat pe perioade și domenii, de care ar trebui să se ghideze un guvern responsabil.

Este o acțiune inedita, dar oarecum disperată, a partenerilor de dezvoltare. În lipsa unui atare program de lucru al guvernului, a unei analize pertinente din partea societății civile, a unor dezbateri serioase în mass-media și spațiul public, nota este un avertisment că sarcina executivului nu este să servească drept acoperire la furturile care se pun la cale în guvernul minoritar-comunist ori să le acopere pe cele făptuite (extragerea primilor 9 426 000 000 de lei din BNM) de premierul Leancă în săptămâna alegerilor din 30 noiembrie 2014. Sarcina este să recupereze pierderile provocate de oligarhi, să facă reforme în interesul cetățenilor. Este o preîntâmpinare că, mai devreme sau mai tărziu, conturile pentru războiul declanșat de oligarhi împotriva propriului popor vor trebui achitate. Ar fi bine ca aceasta să se întâmple cât mai devreme. Mult mai devreme de toamna anului 2018.

 Valeriu Saharneanu, 9 martie 2015