Pentru (Republica) Moldova, fără oligarhi!(?)
Pentru (Republica) Moldova, fără oligarhi!(?)
Nu cred că cetățenii Republicii Moldova au uitat acest slogan electoral al Partidului Liberal Reformator pentru scrutinul parlamentar din 30 noiembrie 2014.
A fost unicul slogan realist, foarte exact formulat și cu mare precizie fixat pe principalul și cel mai mare pericol care se abătea asupra Republicii Moldova – intrarea statului în captivitatea totală a oligarhilor.
Reformatorii au văzut din interiorul guvernării esența regimului politic pe care intenționau să-l construiască cei doi oligarhi. După disensiunile din primăvara anului 2013 cei doi au convenit la o pace relativă, ambii ținând cuțitele la îndemână.
Momentul răfuielii era jinduit de fiecare, dar până să poată face acest lucru, Plahotniuc și Filat s-a lansat întro cursă aprigă pentru controlul instituțiilor statului, domenii economice și financiare din care să extragă bani ca să-și fortifice armele de atac: mass-media, jurnaliști, analiști, formatori de opinie, directori de sondaje.
Reformatorii au văzut lăcomia amestecată cu tupeul deșănțat și lipsă de moralitate a celor doi oligarhi, Filat și Plahotniuc. Reformatorii au dat societății semnalele cuvenite și la timp (august-septembrie 2013) despre cele mai răsunătoare afaceri murdare: concesionarea ilegală a Aeroportului și retragerea pachetului majoritar a statului din Banca de Economii. Blocajul a venit, firește, din partea celor două partide din Coaliție, PD și PLDM, dar, pe neașteptate, și din partea Curții Constituționale în cazul Aeroportuluii. Din păcate societatea civilă nu era atunci atât de activă ca acum.
În încercarea de a re-aduce deputații celor două partide în albia înțelegerii datoriei față de mandatul de demnitar al Republicii Moldova, liberal-reformatorii i-a avertizat nu o dată în forumurile Coaliției, cele ale Parlamentului, dar și public, că au acceptat să vină la guvernare în calitate de parteneri, cu obiectivul expres de a asigura mersul spre Europa al Republicii Moldova (obiectivul Vilnius) și nu vor fi complice în schemele de furturi pe care le țeseau structurile celor două partide.
Vlad Filat abia ieri, abia pus la ungher și umilit, cu mascații la ușă și înainte de i se pune cătușele, a recunoscut că a fost complice, abia ieri a regretat că a participat la înstrăinarea prin fraudă a Aeroportului și la alte matrapazlâcuri. Cu câtă întârziere și după câtă pagubă pentru cetățeni și pentru vectorul european al Republicii Moldova?!
De fapt, având un discurs în apărarea sa, considerat de mulți foarte bun și drept, Filat nu a dat careva lămuriri dacă de la Banca de Economii au venit sau nu pe conturile lui bani via aventurierul Șor sau din altă parte. Discursul a fost „bun și drept” doar din perspectiva dezvăluirilor din interior ale unei complicități la schemele de devalizare a Republicii Moldova, a rolului pe care îl are Plahotniuc în capotarea Republicii Moldova ca stat democratic. Problema lui Filat cu Procuratura nu ține de deșteptarea Procuraturii, ci de momentul când doi tâlhari nu mai vor să împartă calul cu care au mers la furat și cel mai ticălos dintre ei își elimină partenerul-concurent.
Că Filat a furat din Banca de Economii nu cunosc, dar pot să presupun. Că Filat a furat postul de radio Vocea Basarabiei cunosc în cele mai mici detalii și pot să confirm în fața instanței. În acest caz, însă, Procuratura se preface oarbă. Oare de ce? Nu cumva din cauza că celuilalt tâlhar, celui mai ticălos, nu-i convine ca postul de radio Vocea Basarabiei să revină la statutul de stație independentă ca să-și facă datoria așa cum și-a făcut-o în cele mai grele momente pentru Republica Moldova?
Desigur, Filat merită milă omenească, nicidecum compătimire ca om politic.
Ziua de ieri, încă în libertate, ca și cea de azi, deja în arest preventiv, ca și cea de mâine, posibil în detenție, el și-a construit-o conștient și în voie. În cuvântul de pe urmă de la tribuna Parlamentului, Filat a rugat colegii de partid să facă tot posibilul să revină la începuturi, să aibă grijă de Republica Moldova. Lucru imposibil, precum imposibil este să dai roata istoriei înapoi. Ei bine, dacă ar încerca și ar reuși, ce să facă acolo, Filat, PLDM, la începuturi? Ar manifesta voință politică să se facă justiție în cazul 7 aprilie, cum a promis? Ar cere cu insistență judecarea furturilor și crimelor guvernării comuniste, cum a jurat? Ar renunța să controleze politic Fiscul, Vama, Poliția și ar cere același lucru de la Plahotniuc și Ghimpu vis-a-vis de Procuratură și SIS, alte multe structuri? Ar accepta să facă front comun cu PLR, cum a promis în aprilie 2013, pentru o guvernare curată, urmărind realizarea pas cu pas a interesului național și ar renunța la complicitatea cu PD în întrecerea nebună pentru bani și controlul statului?
Înainte de a se plânge că a fost trădat de foștii lui colegi de Alianță, Lupu și Ghimpu, care au fost complice la jocul laș al păpușarului, Filat ar trebui să recunoască propriile trădări. Cea mai gravă este trădarea alegătorilor care au crezut că politicianul și echipa lui este cu totul altceva decât mafia lui Voronin, sunt cei care îi vor salva de ocupația ruso-sovietică și de sărăcie . A doua este trădarea vectorului european al Republicii Moldova. Este trădarea partenerilor de dezvoltare care au rămas profund dezamăgiți de prestanța lui de politician. A treia este trădarea viitorului Republicii Moldova, a șansei ei de a ieși din captivitatea trecutului sovietic, cea a corupției și a obscurantismului.
Cele trei enumerate sunt marile trădări ale lui Filat, dar cele „mici” sunt nenumărate. Una dintre ele este trădarea Partidului Liberal Reformator în anul electoral 2014, atunci când a făcut pact cu Plahotniuc ca să-l elimine din viitoarea ecuație a guvernării, ca pe o pată de lumină, care îi deranja pe ambii și le crea probleme în împletirea schemelor de îmbuibare și de capturare a statului. Stând azi acolo, izolat, unul la unul cu gândurile sale, Filat ar trebui să-și amintească cum a pornit în haită cu Plahotniuc să fure șansa Partidului Liberal Reformator în alegerile din toamna trecută, cum a ademenit-o și a convins-o pe Ana Guțu s-a spargă unitatea partidului din interior pe de o parte, pe de altă lucrând Plahotniuc cu șantajul dosarelor și cumpăratul primarilor.
Filat știa că Plahotniuc îl vrea alături, la guvernare pe colaboratorul lui încercat, pe aliatul Ghimpu, dornic și acesta din răsputeri să-l răpună prin orice mijloace. Cu toate acestea Filat, s-a angajat în complotul anti-PLR, antrenându-l din plin în treabă și pe prim-ministrul Leancă. Se zice că dacă lucrurile nu pot fi explicate prin scenarii conspiraționiste, ele trebuie puse pe seama prostiei. Deși este greu să-l trecem pe Filat la proști, altfel decât prin prostie nu poate fi explicată risipa de care a dat dovadă, metodică și consecventă, a proiectului său politic, atât de promițător și de credibil la începuturi…
Nu scriem aceste rânduri din răzbunare sau din bucurie pe seama necazului la care a ajuns Filat. O facem din învățătura pentru alți indivizi politici care se cred cu mare trecere la alegători dar au în vedere satisfacerea propriilor orgolii. O facem și din avertismentul că odată cu înlăturarea lui Filat din viața politică orizontul Republicii Moldova nu s-a curățat nici câtuși de puțin. Din contră, celălalt oligarh, Plahotniuc, dat acum la fund după manevrele de ieri, devine și mai periculos. El a reușit, prin complicitatea lui Filat și sprijinul prietenesc al lui Ghimpu, să construiască un stat în stat al său. Statul lui din umbră este mai puternic ca cel de la sol. Statul lui este în continuă consolidare. Dovadă sunt ultimele numiri în fruntea SIS-ului cu complicitatea președintelui Timofti, făcute aproape în paralel cu izolarea lui Filat, ignorându-se protestele societății civile.
Plahotniuc s-a dat la adăpost, dar fiți siguri, cauza lui trăiește și lucrează. În Parlament, acolo unde voința politică se transformă în normă de executat, cauza lui Plahotniuc este asigurată pe dreapta de aliatul Ghimpu, iar pe stângă de un „șirag de pietre rare” – Voronin, Dodon, plus, desigur, interpușii din Partidul Democrat. Există și pe centru câțiva deputați, aparent, nelămuriți politic.
În afara Parlamentului, imperiul lui Plahotniuc cuprinde tot ce ține de puterea legii și a banului. Până ieri am fi pus pe listă și Guvernul. Azi ne abținem, doar ca să vedem cu ce se vor solda declarațiile lui Streleț, precum că după arestarea lui Filat are mâinile dezlegate.
Multe din agențiile străine au dat evenimentele de ieri din Republica Moldova drept începutul luptei cu corupția la nivel înalt. Am dori noi să fie așa, dar azi, ca și alaltăieri, nu putem avea încredere în Procuratură și nici în Centrul Anticorupție. Că ele lucrează selectiv nu avem nicio îndoială. Din acest considerent societatea civilă, partidele extraparlamentare trebuie să se unească și să intensifice presiunile asupra statului oligarhic. Activitatea celor două structuri, plus a judecătoriilor, trebuie luată din strâns în colimatorul opiniei publice.
Războiul dintre oligarhi trebuie transformat cu forțe comune în război masiv împotriva corupției și a marilor corupți. În fața legii trebuie aduși corupții de azi, dar și hoții din guvernările precedente care acum, deghizați în toga opoziției, strigă cel mai tare „Prindeți hoții!” Statul oligarhic s-a clătinat și el trebuie ajutat să se prăbușească, dar în așa fel, ca sub ruinele lui să-și găsească sfârșitul toți cei care l-au clădit, iar Republica Moldova să-și recapete libertatea batjocorită și să revină la drumul pierdut.
Valeriu Saharneanu
16 octombrie 2015