Marea contraofensivă

De azi pe mâine, toată lumea este în așteptarea unei mari contraofensive a armatei ucrainene împotriva forțelor rusești de ocupație. Politicieni în goană după capital de imagine, gradați militari în rezervă, specialiști civili în materie de război, jurnaliști și simpli comentatori ai numeroaselor canale de YouTube încearcă de mai bine de jumătate de an să adune în mănunchi rodul observațiilor lor atente – desigur, cele mai irecuzabile – , precum că marele eveniment se întâmplă deja tacit ori se va produce, cu siguranță, în forma lui zgomotoasă, săptămâna sau luna cutare. La rândul lor, conducerea politică a Ucrainei cheamă la abținere de la fel de fel de prognoze atribuite ei, iar comandamentul militar ucrainean îndeamnă la liniște și precauție, fapt ce ridică presiunea așteptării la cote cele mai înalte.

În timp ce o contraofensivă militară clasică ucraineană este încă în așteptare pe câmpul de luptă, o mare contraofensivă pe frontul politic, geopolitic și diplomatic autohton s-a produs în Republica Moldova. La 21 mai, Chișinăul a răbufnit, masiv, în sfârșit, într-o Mare Adunare Națională de (re)punctare a vectorului geostrategic european, iar la 1 iunie, în localitatea Bulboaca, în spiritul aceiași opțiuni geostrategice, la mai puțin de 20 de kilometri depărtare de zona transnistreană ocupată de Rusia și de 45 de kilometri distanță de țara transformată de invadatori în teatru de război, a avut loc cea de-a doua întrunire a Comunității Politice Europene, cu prezența fizică a 49 de șefi de state și de guverne din Europa comunitară și din afara ei.

De ce credem că cele două evenimente „de acasă” trebuie considerate ca parte a unei mari, importante și inedite contraofensive? De ce să recurgem la un termen militar pentru o situație pașnică la vedere?

Pentru că retorica despre războiul hibrid al Rusiei împotriva Republicii Moldova nu este o poveste de agitat adrenalina – războiul a fost și este realmente prezent în trecutul și actualitatea noastră. Iar parte activă și cointeresată a acestui război s-au arătat a fi, în formă deschisă, tradusă în acțiuni de o virulență crescândă, forțele camuflate politic ale coloanei a cincea rusești, unite cu grupările locale ale crimei organizate care adineaori ținuse statul în captivitate. Perspectivă tragerii la răspundere penală pentru activități anticonstituționale părea de neevitat pentru aceste forțe, dar războiul declanșat de Rusia la scară largă în Ucraina și, altă perspectivă, cea a răzbaterii forțelor rusești către zona transnistreană și apoi peste întreg teritoriul Republicii Moldova, a reactivat aceste forțe de parcă ar fi turnat apă vie în venele lor. Începând cu vara anului trecut, le-am văzut din ce în ce mai prezente în stradă cu discursuri, apeluri și tatonări de situații la limita provocării unor dezordini în masă și a atacurilor asupra instituțiilor statului. Cu fonduri de proveniență obscură, aceste forțe au angajat de partea lor segmente sociale vulnerabile, care să le servească de scut, și au creat canale de sincronizare a acțiunilor lor cu un centru de comandă și coordonare de la Moscova. Investigațiile poliției și ale serviciilor moldovenești de securitate a statului, apărute în primăvara anului 2023, au dezvăluit o parte a schemelor folosite de grupările criminale în acțiunile de destabilizare, iar legătura lor cu un centru de comandă de la Moscova se relevă în decizia de luni, 5 iunie, a Departamentului Trezoreriei al Statelor Unite. Acesta a anunțat impunerea sancțiunilor împotriva a „șapte membri importanți ai unui grup de influență malignă legat de serviciile secrete rusești pentru rolul lor în campania de destabilizare a guvernului Republicii Moldova”. Instituția americană precizează în argumentarea prezentată publicului larg că ceea ce s-a descoperit în acțiunilor persoanelor nominalizate „ a fost un efort al actorilor de influență malignă conectați cu Rusia de a promova o insurecție fabricată împotriva guvernului moldovean”. De reținut, deci: scopul acțiunilor grupării legate de crima organizată și a mentorilor ei din Rusia a fost o „insurecție fabricată” – nici mai mult, nici mai puțin! Așa că altfel cum să numim marea manifestare din 21 mai, cu aproape 100 de mii de participanți veniți din toate colțurile Republicii Moldova, decât o categorică contraofensivă de contracarare a acțiunilor subversive a partidei războiului și de susținere a partidei „Moldova Europeană”?

În sprijinul și consolidarea primului val al acestei mari contraofensive bazată pe energia participativă a poporului, a venit la 1 iunie, în doar câteva zile, și cel de-al doilea val, constituit din aceeași energie participativă, dar a celor câteva zeci de șefi de state și de guverne prezenți la Bulboacă la ediția a doua a Summit-ului Comunității Politice Europene. Majoritatea liderilor europeni și-au anticipat sosirea pe meleagul care se zbate între război și pace, pedalând sloganul „Moldova nu este singură!”, dorind să încurajeze astfel Republica Moldova să continue cu și mai multă determinare mersul ei către tărâmul pașnic european. A spus bine și corect Maia Sandu la conferința ei de totalizare a Summit-ului din 5 iunie, că „evenimentul din 1 iunie nu vine din noroc, vine din fermitatea cu care ne-am apărat democrația și libertatea și din credința noastră că Moldova va reuși”. Este de prisos să aducem în discuție de câte alte calități, în afară de fermitate, avem nevoie ca să ajungem la reușite pe potriva celei dobândite azi. Integritatea clasei politice și respectul ei pentru statul de drept ar fi printre cele prioritare. Așa cum Republica Moldova are nevoie de sprijinul și susținerea partenerilor de dezvoltare fără de care integrarea europeană este de neînchipuit, tot așa reușita integrării are nevoie de o clasă politică integră, de politicieni care să nu fure și să nu trădeze.

Analiza istoricului acestui proces ne arată că fiecare ofensivă pe vectorul ruperii de trecutul sovietic și de integrare în arealul geopolitic național și european a fost ori zădărnicită, ori curmată din această cauză – a lipsei de caracter și de moralitate a clasei politice moldovenești. Corupția nu este doar o meteahnă care ne-a făcut mersul mai greu și ne-a îndepărtat obiectivele; corupția este arma cu putere să omoare destine la scară de societăți. Vorbim în cunoștință de cauză; vorbim despre destinul nostru de până la acest moment. Ar putea să nu convină că amintim de acest defect (național) în zi de glorie, dar să nu uităm că marea ofensivă politică și diplomatică de care ne bucurăm astăzi, a avut șansa să se întâmple în toiul unui război încă nedefinit în foarte multe aspecte, în cel de finalitate în primul rând.

Istoria este în plină și imprevizibilă mișcare și trebuie să avem în vedere că marea noastră contraofensivă ar putea să provoace reacții disperate, unele mult prea odioase, ale adversarului frustrat. Apariția unor situații de acest fel este valabilă în cazul ambelor fronturi, doar că în ceea ce ne privește, reacțiile adverse vor continua să se manifeste cu predilecție în forma lor ascunsă. Și pentru că frontul ucrainean este mult la vedere și se desfășoară cu armele pe masă, ne uităm ce se poate întâmpla și chiar se întâmplă acolo. Marți dimineață, mașina de război a lui Putin a aruncat în aer barajul de la hidrocentrala Nova Kahovka, de pe Nipru. Este o escaladare fără precedent a războiului. Diversiunea urmărește inundarea unui vast teritoriu locuit de oameni la est de fluviu. Lumea a condamnat fapta, iar ucrainenii au catalogat-o drept eco-terorism; o crimă ce va avea consecințe ecologice grave. În contextul acestui tip de escaladare, lumea se îngrozește la gândul că centrala atomică de la Zaporojie se află și ea în mâinile rușilor.

Valeriu Saharneanu, 6 iunie 2023