Editorial Vocea Basarabiei
La mijloc de săptămână vom trece printro nouă cumpănă de ani. A 2015-a după naștrea lui Hristos. La sfârșit de an 2014 se cuvine să aruncăm o privire asupra celor mai importantre evenimente ale acestui segment de timp din viața noastră. Ce am făcut noi, ce a realzat omenirea în 2014. Să începem cu ce e mai ușor, cu omenirea.
În 2014 omenirea a înțeles, inclusiv la nivelul celor mai industrializate state, că ecologia trebuie să devină princiala preocupare dacă ea vrea ca planetă Pământ să rămână bună pentru viață și în următoarele decenii, secole și milenii. Crizele ecologice sufocante din marile metropole, suprapuse pe crizele politice cauzate de monopolul unor țări asupra hidrocarburilor a adus omenirea în pragul unor revoluții energetice iminente. Apariția unor tehnologii noi, unele conservate de ani buni de marile corporații, a fost prefațată în 2014 de modele de motoare care în următoarele decenii le vor trimite în istorie pe cele cu ardere internă, care au mișcat înainte omenirea în ultimile două secole, dar a și poluat extrem de grav atmosfera bietei noastre planete.
Demografic, omenirea continuă să se înmulțească vertiginos: la fiecare cinci zile pe lume apare câte un milion de pământeni. Zonele cele mai fertile în acest sens sunt, cum este de așteptat, cele mai puțin dezvoltate și mai sărace de pe glob din Asia, Africa, America Latină. În 2010 eram sub soare cca 7 miliarde de ființe umane și dacă ritmul se menține s-ar putea ca în scurt timp unele popoare să se simtă prea strâmtorate ori flămânde și să pornească în căutarea altor tărâmuri. Țările Europei Occidentale, Statele Unite și Canada din America de Nord se află sub o enormă presiune a unor nemaipomenite valuri de migrare. Diferența o facem noi, cei din Republica Moldova care, deși geografic suntem parte a Europei, cotizăm din abundență, alături de popoarele subdezvoltate, la asaltul migraționist al spațiului de civilizație european și nord-amercian. Adevărat, cotizăm substanțial și la piața forței de muncă ieftină din Rusia, dar acolo putem vorbi mai degrabă de întoarcerea în robie decât de avansarea către un spațiu de civilizație.
În plan politic omenirea s-a confruntat în 2014 cu două mari pericole. Este vorba de confruntarea cu terorismul internațional promovat de islamismul radical pe întregul glob, dar cu precădere în Siria și de expansionismul rusesc, manifestat în forma lui cea mai agresivă în Estul Europei, în special prin ocuparea unor teritorii suverane ale Ucrainei. După 25 de ani de la căderea comunismului ca orânduire socială de exterminare și îndobitocire a oamenilor, Europa a fost pusă în fața unui soi de politică de natură barbară. Putinismul a exclus Rusia din procesul de modernizare a unui mare spațiu eurasiatic și l-a transformat pe parcursul anului 2014 întrun tărâm al calvarului pentru propria populație și întrun extrem de periculos epicentru de instabilitate politică și militară. Noua doctrină militară a Federației Ruse adoptată către sfârșitul acestui an, este dovada că actuala guvernare a Rusiei continuă să trateze statele vecine, cele din Europa și din lume exact cum le tratau hanii Hoardei de Aur din Evul Mediu – drept potențiale ținte de atac și pradă. Având în vedere că spre deosebire de Hoardă, actuala Rusie este înarmată până în dinți, inclusiv cu ogive nucleare, ne putem da seama cât de periculoasă este ea astăzi pentru viața pașnică a planetei.
În contrabalanță, Ucraina s-a impus în 2014 cu o puternică dorință de libertate, de consolidare a independenței și suveranității ei. În acest an, Ucraina a realizat două mari obiective: mai întâi a măturat de la putere, printro revoluție cu mari jertfe, apoi prin alegeri cu largă participare, un regim corupt și străin interesului național; și apoi a rezistat în fața unei intervenții, s-a consolidat ca stat național întrun război fără reguli declanșat de Rusia. Ca urmare a acestor grele încercări, vocea Ucrainei a devenit mult mai răspicată și faptele mult mai convingătoare în ceea ce privește strategia integrării în Uniunea Europeană și în structurile NATO.
Astea s-au întâmplat în linii foarte generale în lume și în regiune în anul 2014. Dar ce am făcut noi, cei din Republica Moldova în acest an. Este partea cea mai grea a unei analize succinte, pentru că începutul înălțător al anului nu se potrivește nicidecum cu sfârșitul lui anevoios. Prima jumătate a anului a fost destul de prodigioasă: realizarea agendei de liber schimb a mărfurilor, de libera circulație a cetățenilor în spațiul european, ratificarea acordului de asociere – sunt succese incontestabile ale unui stat atât de strâns legat de interesele Moscovei. A doua jumătate a fost absorbită în totalitate de vârtejul alegerilor parlamentare.
Cât de benefice pentru interesele naționale ale Republicii Moldova au fost aceste alegeri se dovedește acum, după o lună încheiată de la consumarea lor. Parlamentul se întrunește abia astăzi, la limita termenului constituțional și doar din nevoia de a nu fi dizolvat fără să lucreze măcar o zi, când încă niciuna din structurile executive ale statului nu sunt definitivate. Promovarea în Parlament a unor forțe deviaționiste de expresie putinistă, apariția pe scena politică a altor forțe anarhiste antinaționale, consolidarea stângii cominterniste pe fundalul oligarhizării pronunțate a statului în formula alianței pro-europene sunt semne, că anul 2014, în a doua sa parte, a pus în mare pericol realizările primei jumătăți de an. Dacă meschinătatea alianței a treia nu rămâne în acest an și trece la un loc cu ea în cel următor, meteahna poate afecta catastrofal întreaga construcție democratică de până acum a Republicii Moldova.
Nu ar trebui să se întâmple. Republica Moldova are nevoie de continuitate, nu de o altă cădere rușinoasă din istorie.
Pentru radio Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu