Anul 2016 trebuie să fie al reformatorilor
Trecerea dintre ani a fost dintotdeauna prilej de bucurie. Chiar dacă anul rămas în urmă nu a fost destul de prielnic, înnoirea lui a dat putere apariției unor lăstari ai speranței, că anul care vine va fi mai bun. Este cazul trecerii noastre, a celor din Republica Moldova, din anul neprielnic – 2015, în cel al speranței – 2016.
Deși a fost an de secetă și roadele pământului s-au înjumătățit, deși „partenerul strategic” din Est a continuat să ne trateze cu aceeași adversitate, limitându-ne piața de desfacere, deși în imediata vecinătate a început să pâlpâie un focar de război, nu acestea au fost provocările care au abătut în anul 2015, precum a observat James Pettit , ambasadorul SUA la Chișinău, „lucruri… tragice pentru poporul din (Republica) Moldova”.
Tragică pentru Republica Moldova și poporul ei a fost în 2015 clasa politică autohtonă, mai precis, partea ei care a promovat în Parlament în urma alegerilor din 30 noiembrie 2014. Ea se face vinovată de cele două mari crize notificate de același James Pettit – „pierderea enormă în scandalul bancar” și „instabilitatea în guvern”. Nominal, acestea sunt Partidul Democrat și satelitul acestuia, Partidul Liberal, asociate într-o Alianță de luptă intestină pentru acapararea statului cu Partidul Liberal-Democrat. Acestea sunt pe partea de opoziție formală forțele componente ale coloanei a cincea a Federației Ruse în Republica Moldova – Partidul Socialiștilor și Partidul Comuniștilor.
În ultimele ore ale anului care apune putem spune cu certitudine deplină, că atât Alianța, așa numită, pro-europeană de guvernare, cât și opoziția formală nu au avut în vedere, nici măcar pentru o secundă, dintre toate cele câteva zeci de milioane care se conțin în cele 365 de zile ale anului, interesele cetățenilor, ale statului, ale Republicii Moldova. În vorbe, declarații, elucubrații – din abundență. În fapte, însă, nu! Rezultatul: anul 2015 – „tragic pentru poporul din (Republica) Moldova”.
În ultimele ore ale anului 2015 constatăm că toate frământările politice ale lui – pornind de la guvernarea pseudo-minoritară de la început de an, trecând prin arestarea ritualică a celui de-al doilea oligarh de către primul și încheind cu demiterea pidosnică a Guvernului Streleț – au avut un singur scop – concentrarea întregii puteri de stat în mâinile Partidului Democrat.
În fapt, în 2015, în Republica Moldova nu a existat niciun fel de Alianță pro-europeană de guvernare. În Republica Moldova a existat o alianță obscură, o putere politică de esență mafiotică, un grup politic organizat ca să obțină, prin intrigi de culise și manipulări, prin subjugarea justiției și a mass-media, puterea absolută în stat.
Locul central în organigrama grupului și l-a adjudecat Partidul Democrat, ai cărui protagoniști provin din fosta guvernare a comuniștilor și au dispus de experiența sistemului mafiotic al statului lor de până la 2009. În alianța obscură au fost atrase Partidul Liberal, Partidul Socialiștilor și Partidul Comuniștilor. Rând pe rând și la un loc, aceste partide au fost folosite de Partidul Democrat în scenariile de înlăturare din cale a partidului-concurent Liberal Democrat și a infatuatului lui lider – Vlad Filat. De remarcat, principala pârghie de angajare a liderilor partidelor-satelit ale „alianței obscure” în lupta Partidului Democrat pentru înlăturarea concurentului și capturarea instituțiilor statului a fost „calitatea” lor de a fi: 1.șantajabili; 2. vandabili; 3. vanitoși. Toate se cuprind în noțiunea de corupție.
Anul 2015 va rămâne în biografia politică a Republicii Moldova drept unul rușinos pentru clasa politică care se face vinovată de umilirea în altă spirală a sărăciei a majorității populației.
Partidul Liberal Reformator a fost primul care a semnalat derapajul de integritate a politicienilor încă în anul 2013. Mișcarea anti-oligarhică a început atunci, deși societatea încă nu deslușea pericolele în deplina lor manifestare. Dosarele inițiate în cauza concesionării ilegale a Aeroportului Internațional Chișinău și a devalizării Băncii de Economii sunt și astăzi actuale.
Chemarea la reformarea clasei politice, la instituirea unor partide autentic europene cu democrație internă funcțională în locul srl-urilor politice, la adoptarea unor reguli de etică în comportamentul politicienilor nu au putut, desigur, să găsească susținere în rândul partidelor angajate în „alianțele obscure”.
Ele au complotat împotrivă Partidului Liberal Reformator în alegerile din 2014, au trucat scrutinul din 30 noiembrie și s-au oploșit la putere cu o și mai mare poftă de lapidare a bunurilor poporului. În 2015 comportamentul lor a întrecut orice măsură și cetățenii au regretat în proteste stradale votul dat pentru ele în 2014. În urma protestelor a apărut o altă mișcare reformatoare viguroasă în persoana colectivă a Platformei pentru Demnitate și Adevăr. Exponenți de politicieni integri ai altor partide, cum ar fi Veaceslav Negruță și Maia Sandu au aderat la mișcarea reformatoare. Cel mai nou, sfârșitul anului 2015 este bulversat de acest deziderat prin includerea în lupta pentru Republica Moldova a omului politic reformator Ion Sturza, candidat la funcția de prim-ministru al Guvernului Republicii Moldova, desemnat de Președintele Republicii Nicolae Timofti.
Sunt semne clare că statul oligarhic dezlănțuit în anul 2015 și care încearcă să se consolideze în următoarea perioada va întâmpina rezistența cuvenită în 2016. Poporul așteaptă ca unitatea forțelor reformatoare, purtătoare de valori europene adevărate, aceasta însemnând stat de drept și prosperitate pentru cetățeni, să se constituie într-o alternativă viguroasă și capabilă să repună Republica Moldova pe vectorul ei european stabilit în 2013 la Vilnius.
Anul 2016 trebuie să fie al forțelor reformatoare, dacă cetățenii doresc să obțină un câștig de cauză pentru ei în lupta contra molimei oligarhice.
La Mulți Ani !
Valeriu Saharneanu,
31 decembrie 2015
Ora 18.48