Comisia Electorală Centrală și Regulamentul ei privind capturarea partidelor politice
Marți, 8 decembrie 2015, Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova s-a întrunit în ședință de lucru ordinară și era cât pe ce să facă un pas de importanță istorică. Era să fie păcat dacă reușea să facă acest pas în lipsa cu desăvârșire a cronicarilor de la ziare și a reporterilor de la duzina de televiziuni care au ignorat să fixeze momentul pentru prosperitate. Cum-necum, dar un Regulament privind finanțarea activității partidelor politice, căci la el ne vom referi, este o premieră absolută în Republica Moldova în materie de organizare electorală.
Dar să trecem la subiect. Comisia Electorală Centrală și-a propus să introducă de la 1 ianuarie 2016 un regulament care să reglementeze finanțarea partidelor de către stat. Subiectul trenează de mai mulți ani pe agenda instituțiilor politice ale statului și sunt catalogate ca bune în contextul asanării procesului electoral. Finanțarea partidelor de către stat urmărește eliminarea posibilităților de finanțare a partidelor, mai cu seamă în campaniile electorale, cu bani murdari, sau veniți din surse obscure interne ori din surse externe cu scopul destabilizării unui proces electoral echitabil și corect. Intenția este bună și necesară pe fundalul abuzurilor financiare ale unor concurenți electorali în campaniile precedente din toamna anului 2014 și vara celui prezent încă. Transformarea ei în lege a fost întârziată din cauza incapacităților financiare ale statului, mai exact, a sărăciei cronice de care suferă Republica Moldova.
Prima întrebare care apare în fața CEC în legătura cu inițiativa ei acum, este dacă azi Republica Moldova a rezolvat problemele financiare și este bună de plată. Lucrurile stau cu certitudine tocmai invers la acest capitol după un an de crize fără precedent provocate de instabilitatea politică și furturile din sistemul bancar. În plus, a fost stopată asistența externă pe fundalul acestor crize de sistem. Să însemne că CEC a intrat în fierbințeala alegerilor anticipate pe care le are în calcul și vrea să arate că a învățat lecția electoralei din toamna trecută când cel puțin patru partide au făcut nu risipă enormă, au făcut paradă cinică de fonduri de sorginte obscură fără a putea fi sancționate de autoritatea electorală. „Fără a putea” este o frază de refugiu, fiindcă s-a văzut cât se poate de bine: Comisia Centrală Electorală nu a vrut în mod selectiv să aplice anumite prevederi ale Codului Electoral, extrem de eficiente în acest sens.
Acum iată, pregătind Regulamentul în temeiul articolelor 18, 22, 26 al Codului Electoral, autoritatea ne sugerează că vrea. Dar cum? Păi, așa cum se face în mod obișnuit într-un stat captiv: întorcând sensul unui document aparent bun pentru consolidarea democrației în așa fel încât acesta să se potrivească întocmai calapodului unui interes oligarhic. Și iată cum: arogându-și (cu voia și la îndemnul stăpânilor politici) pârghii foarte eficiente de control nu doar a partidelor, dar și a fiecărui membru în parte al lor. Comportamentul din anul trecut al Comisiei a stârnit nemulțumiri între concurenții electorali și în societate. Toată lumea a putut observa că CEC a acționat ca un instrument politic, ea a executat comandamente prescrise și a dat de înțeles prin această că adevărata autoritatea care dictează regulile de joc electoral se află în altă parte, decât în sediul de pe strada Vasile Alecsandri. Protestele mari ale populației din anul acesta au vizat direct politizarea instituției, protestatarii revendicând scoaterea de urgență a ei de sub controlul politic al unui partid, mai precis al Partidului Democrat, și mai precis – al patronului acestui partid, oligarhului Plahotniuc.
Protestele s-au trecut, organizatorii protestelor au intrat în muncile grele și anevoioase ale construcției de partid, iar Comisia și toate celelalte instituții vizate au rămas așa cum au fost; au rezistat cu succes presiunilor străzii. Nu a deranjat prea tare și faptul că unul dintre vicepreședinții CEC, Ștefan Urâtu, a făcut dezvăluiri extrem de grave referitoare la fraudarea alegerilor parlamentare și locale de către însăși augusta Comisie. Singurele ponoase le-a tras autorul dezvăluirilor însuși, el fiind destituit din funcția de vicepreședinte. Altfel, nu se poate. Să nu uităm că trăim în condițiile unui stat captiv.
Acest „amănunt” am încercat să îl explicăm Comisiei noi, reprezentanții PLR și PNL, prezenți la ședință: am cerut „augustei” să se abțină de la aprobarea oricăror regulamente în situația când asupra instituției planează nori grei de neîncredere, când opinia publică de acasă, dar și cea de pe toate meridianele afirmă și aduc dovezi că Republica Moldova este un stat captiv. Lucru acesta nu a fost și nu este pe înțelesul președintelui CEC, Iurie Cecan, care a apostrofat dur reprezentanții partidelor și a cerut ca unul să fie scos din sală cu poliția, iar celuilalt i-a fost curmat discursul și lipsit de dreptul la cuvânt.
Pretenția noastră, a partidelor, și mai cu seamă a partidelor extraparlamentare, ține de faptul că CEC, pe lângă obligația de a reglementa subvențiile de la stat care vor veni în beneficiul partidelor, funcție pertinentă, își asumă prin intermediul Regulamentului și grija colectării cotizațiilor de membru de partid, introducând chiar prevederea obligativității lor. Articolul 19 al proiectului de regulament stipulează că „La încasarea cotizației de membru este obligatorie identificarea membrului de partid prin verificarea numelui, prenumelui și a codului personal”. E normal, firesc și bine să se cunoască cine plătește cotizația, inclusiv codul personal al cotizantului. Dar asta până acolo, până unde aceste liste rămân în sertarele partidului. Atunci, însă, când ele sunt prezentate CEC nu e deloc bine, fiindcă în condițiile statului oligarhic, când lupta politică e pe viață și pe moarte, ele vor apărea în aceeași oră în care au fost depuse la CEC și pe masa partidului oligarhic de la putere. Povestea că CEC va asigura confidențialitatea listelor nu mai este credibilă după câte s-au întâmplat în alegerile precedente. Iar partidul oligarhului va recurge la toate presiunile administrative ca să elimine sursa „depistată” care îndrăznește să finanțeze cu cotizația sau donația sa un partid concurent.
În asemenea condiții nici vorbă de susținători ale altor partide politice în ministerele, întreprinderile, organizațiile, administrațiile aflate „în responsabilitatea” partidului mastodont de la putere. Se vor lua măsuri în privința oamenilor de afaceri. Fiscul, SIS-ul, PG, IGP, Agențiile de control vor lucra punctual. Asemenea evenimente au devenit curente astăzi, ele au avut loc și ieri și alaltăieri, de când procesul de oligarhizare a prins turații. Vătafii politici de prin instituții și teritorii administrative vor avea grijă ca în zonele date lor în supraveghere să nu apară niciun suflet de altă culoare politică. Se întâmplă lucruri asemănătoare și acum, se vor întâmpla ele mult mai rigid în următoarea perioadă de trei ani sau de trei luni cât le-a mai rămas până a intra din nou în febra capturării următorului ciclu de putere. Pentru că este evident: de la putere oligarhii nu vor dori să plece fără să încerce să mai rămână, folosind toate pârghiile, inclusiv cele ale constrângerilor administrative. Așa cum dl Ciocan insistă să fie pus în aplicare un Regulament bântuit de vicii, se poate presupune că rolul CEC în această nou și disperată încercare este dintre cele principale. Articolul 83 al Regulamentului spune direct că Comisia Electorală Centrală este îndrituită să „suspende virarea subvențiilor de stat în anumite cazuri”, prima între ele fiind „neachitarea de către mai mult de jumătate a membrilor partidului politic a cotizațiilor de membru în mărimea stabilită…” Prevederea atacă direct partidele extraparlamentare care consideră actuala guvernare drept un eșec al democrației.
Astfel, având în dispozitiv un Cod Electoral, un Regulament de Finanțare și unul de Reglementare Mediatică a campaniilor, având comisii de circumscripții și funcția unică și suverană a contabilizării voturilor, Comisia Electorală Centrală poate influența în mod determinant rezultatele alegerilor. Dacă ea își va face misiunea servind în exclusivitate Legea, alegerile pot avea șansă să fie corecte și Republica Moldova să se vindece de „captivitită” oligarhică cronică. Dar dacă exclusivitatea va fi acordată discret unui partid anume sau unui grup de partide anume? Se va repeta anul 2014? Categoric că da: cu numere de ordine „câștigate” în fruntea buletinului de vot; cu partide servite în regim all-permisive; cu partide puse pe liste ca să fie excluse; cu partide favorite aruncate peste prag; cu partide proscrise azvârlite sub prag; cu partide-clone date cu capul de prag.
Multe alte lucruri poate face o Comisie în funcție de cine și cum este ghidată. Din acest punct de vedere bănuim că dulapurile din biroul dlui Ciocan sunt pline de schelete gata să iasă afară, iar sediul CEC este bântuit nopțile de fantomele numeroaselor partide sacrificate cu sânge rece de ghidonii acestei instituții pe altarul „luptei sfinte” pentru ca fofilații momentului să obțină puterea exclusivă și absolută asupra statului. În acest sens alegerile din 2014 vor rămâne de referință prin obscenitatea lor și au șansă rămânerii în istorie ca eveniment ce a influențat negativ, dar radical, situația din Republica Moldova și viața oamenilor ei.
Experimentul a reușit și el urmează, precum se vede, să fie aplicat cu și mai multă „finețe” în viitoarele sarabande electorale.
Doar că mașinăria a început să nu prea meargă. Pus la vot pentru aprobare, Regulamentul dlui Ciocan a fost respins pe neașteptate. Trei ridicări de mână fiind împotriva aprobării, iar cei mai mulți dintre membrii Comisiei abținându-se să se pronunțe pro sau contra. Încercăm să descifrăm ce a fost asta: o întâmplare, o eroare, ori o binevenită prevestire.
Valeriu Saharneanu, PLR
10 decembrie 2015