Un an de la alegerile din 30 noiembrie 2014. Crimă fără pedeapsă
Motto: „Greșelile politicianului sunt crime,
căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați,
se împiedică dezvoltarea unei țări întregi
şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte,
viitorul ei.”
Mihai Eminescu despre politică
Partea 1. Alegeri ori calamitate?
Dacă acum un an, referind-u-se la actul politic din 30 noiembrie 2014 societatea noastră vorbea despre alegeri, pe care observatorii s-au grăbit să le recunoască de corecte și democratice, acum, la distanță de un an, aproape toți, chiar și unii dintre protagoniștii-beneficiari ai scrutinului, au ajuns la concluzia că în acea zi în Republica Moldova s-a întâmplat o calamitate. Schimbarea radicală de optică vine de la experiența și toate evenimentele ei trăite în acest răstimp care ne ajută să ajută să construim un raport dintre cauză și efect.
Astfel, reieșind din experiența anului trăit după alegeri ne dă argumentele numeroase să afirmăm că numai o calamitate are efectul pustiitor asupra unui stat, a unei comunități de oameni, precum s-a întâmplat în Republica Moldova aflată până atunci într-o conjunctură geopolitică extrem de favorabilă dezvoltării sale multilaterale. Efectul pustiitor îl confirmă atât datele statistice, cât și măsurările sociologice care arată un declin abrupt în toate domeniile. Declinul a surpat încrederea majorității cetățenilor în clasa politică, au afectat atașamentul lor la vectorul european și în beneficiile sistemului democratic compromis.
Alegerile din 30 noiembrie, așa cum au fost fructificate de partida forțelor autointitulate pro-europene, au afectat direct și profund calitatea vieții acestei comunități, stabilitatea economică și politică a acestui stat. În mod firesc asemenea efecte dezastruoase se abat asupra unei țări în urma unor cataclisme ale naturii cum ar fi cutremurele tectonice de mare magnitudine, inundațiile provocate de marile furtuni; ori de cataclisme socio-umane, cum ar fi războaiele civile ori cele mondiale.
În Republica Moldova efectul dezastrului are la origine un act politic. Epicentrul dezastrului îl aflăm la fel în mediul politic. Actul politic, alegerile, sunt menite ca atare să ridice statul și comunitatea lui de oameni pe o treaptă calitativ nouă de organizare a vieții lor. Această funcție o prevede Legea fundamentală și un ramificat Cod de legi. Dar cum s-a întâmplat că un act politic de asemenea importanță – fortificat și securizat de cele mai sacre legi – să dea efectul invers decât cel scontat? Cum s-a întâmplat că cetățenii, actorii principali și suverani ai acestui act politic și beneficiarii lui, să depună în urne speranțe și gând de viață mai bună, de stabilitate politică și de cale sigură europeană, au ajuns să culeagă sărăcie, pustiire, instabilitate, rătăcire de drum și deziluzii?
Răspunsul trebuie căutat în faptele oamenilor cu demnități de stat, posturi, funcții, responsabilități și obligații, angajați de stat să garanteze rezultatul așteptat, să vegheze ca mecanismele instituționale și juridice să funcționeze ireproșabil.
Răspunsul trebuie căutat în partidele politice aflate la guvernare obligate să garanteze transformarea votului suveran al cetățeanului în valoare publică și suport de înălțare pe scara evolutivă a reformelor și transformărilor spre bine.
În motto-ul inserat în capul acestui material Eminescu afirmă din amvonul experienței lui de acum o sută cincizeci de ani că „Greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați…”
Dar cum trebuie calificate nu greșelile, ci faptele făcute conștient și premeditat, care în cea mai mare parte au fost ieșite în afara câmpului legal, adică au fost ilicite, având de față, după un an de zile, și prejudiciile enorme pricinuite statului și cetățenilor lui?
Valeriu Saharneanu,
30 noiembrie 2015