Candu la Bruxelles, ne-rușinea candrie
Vizita recentă a președintelui parlamentului Andrian Candu la Bruxelles a făcut eveniment. Adevărat, cu puternică tentă jenantă, dar eveniment. Mass-media care a mai rămas necontrolată de nașul lui Candu și, mai cu seamă, rețelele de socializare încă necontrolate de păpușar, au comentat copios situația de vulpe prinsă la furat găini în care s-a pomenit speakerul moldovean în Comisia afaceri externe a Parlamentului European, unde s-a dus cu vizita.
Așa cum se prezintă astăzi Republica Moldova în ochii lumii – o biată victimă prădată, violată și umilită în fața lumii de un grup organizat de bandiți și violatori care activează sub acoperirea unor structuri numite partide de guvernământ -, vizita lui Candu la Bruxelles a fost un afront direct adus bunului simț și indirect notorietății instituțiilor europene.
Căci toată lumea știe, inclusiv funcționarii, altădată creduli, de la Parlamentul European, Comisia Europeană și Consiliul Europei, că unul din violatorii cei mai perfizi ai grupului organizat care și-a bătut joc și continuă să-și mai bată joc de amărâta Republică Moldova, este Partidul Democrat, al cărui sponsor și stăpân este oligarhul Vlad Plahotniuc.
Toată lumea știe, inclusiv Bruxelles-ul cu Strasbourg- ul, că Andrian Candu, specialist cu diplomă în spălarea de bani în off-shor-uri, este finul de cununie al oligarhului și că ascensiunea sa politică i-o datorează în totalitate Nașului, deopotrivă funcția de președinte al Parlamentului batjocoritei Republici.
În atare situație, având în fața lor un exponent al grupului de violatori venit în fața lor să ceară clemența în speranța reluării programelor de finanțare, deputații europarlamentari și alți funcționari de la Bruxelles l-au întrebat franc pe Candu: Ce ar trebui să fie făcut pentru ca voi să încetați să violați Republica Moldova și să vă bateți joc de cetățenii ei?
Euro-deputatului Petras Austrevicius, raportor european pentru Republica Moldova a formulat întrebarea literalmente: „Ce ar trebui sa fie făcut pentru a reduce influența oligarhilor in procesul politic?”
Iar euro-deputatul din partea României, Andi Cristea, președintele delegației Parlamentului European pentru Republica Moldova a fost și mai tranșant, iscodindu-l pe Candu: „As vrea sa comentați asupra rolului oligarhilor in politică si in particular asupra rolului pe care-l joaca Plahotniuc, care este patronul partidului dvs. ?”
Demn de cea mai responsabilă funcție pe care o are, cea de Fin al oligarhului, Candu a bâiguit ceva frânturi din politologie despre importanța instituțiilor în democrație și mai puțin a numelor, despre primejdia care, chipurile, a trecut și Republica Moldova, iată-iată, va avea un nou guvern pro-european mult mai bun. Candu a evitat să pomenească despre jugul oligarhic concentrat acum în mâinile unei singure persoane, cea a lui Plahotniuc, care persoană este Nașul lui și Patronul partidului din care face parte. Candu nu a roșit și a încercat să pară stăpân pe sine, lucru care l-a făcut și mai jalnic. El a spălat răspunsurile în apele bulbucite ale găunoasei demagogii lupuliene și s-a prefăcut că plouă.
Este cea mai netoată metodă de a te dezbăra de niște întrebări care îți atacă esența: să o faci pe candriul, să te prefaci întro ureche, să joci rolul idiotului fără discernământ care traduce vorbele ce îi sunt adresate la dimensiuni cosmice, ele reducându-se, de fapt, la o extrem de simpla și de exactă constatare a gazdelor evenimentului: uite, omule, ești murdar, ești plin de rahat din cap până-n picioare și răspândești în jur un iz respingător, când ai de gând să te cureți?
În zbuciumata istorie a chinuitei Republici Moldova au mai fost personaje politice care prin arătarea și comportamentul lor zburlit de homo sovieticus au stârnit mila și compasiunea europenilor față de populația acestui stat nefiresc. Dar nimeni încă nu a reușit, cu atât mai mult din generația tânără, să apară acolo dichisit în cămașa puternic colorată a personajului candriu.
Nu credeți că e timpul de o nouă piesă care să înlocuiască vetusta comedie „Chirița la Iași” cu suprarealista „Candu la Bruxelles”?
Valeriu Saharneanu,
20 noiembrie 2015