Relele gândirii magice ori Importanța terapeutică a participării ambasadorului Vasnețov la inaugurarea prezidentului tiraspolean

Degeaba s-a supărat Ministerul de Externe pe ambasadorul rus Oleg Vasnețov. Într-o notă gravă, difuzată la începutul acestei săptămâni, MAEE de la Chișinău a luat drept „acțiune neprietenoasă” participarea lui la așa numita „inaugurare” a liderului de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, „reales” recent în funcția de „prezident” al enclavei ruse de acolo.

Vizita de duminică a lui Vasnețov, dar și toate celelalte vizite pe care le-a avut el și predecesorii lui „în capitala republicii transnistrene” au, colateral, pe lângă evidența unui afront obraznic în adresa statului-gazdă, și o importantă componentă terapeutică. Da, da, terapeutică, vindecătoare, am spune, și în zadar Chișinăul oficial o ignoră imprudent de risipitor. Dacă ar privi cu mai mult discernământul sanitar, apoi insulta diplomatului rus ar putea fi văzută și sub aspectul benefic al unei terapii cu efect de șoc, aplicată pacientului în încercarea de a-i opri căderea tot mai grea în mrejele bolii deja cronicizate, de care suferă.

Autoritățile moldave se arată total neprofesioniste pe acest profil diplomatic atunci când îl apostrofează pe Vasnețov că s-ar fi dus la inaugurarea prezidentului de la Tiraspol, implicându-se „în activități ce pot fi utilizate în scopuri de propagandă”. Ce scopuri de propagandă, domnilor ministeriabili de la Chișinău? Căscați ochii! Nu vedeți că misiunea peste băț a ilustrului diplomat rus este una cu scopuri implicit sanitare? Acțiunea lui Vasnețov este numai de lăudat, ci și de admirat. El a știut că va fi blamat, dar a plecat  la sindrofia nerecomandată de voi, ignorându-vă în mod special avertismentul, nu ca să se distreze iritându-vă, cum insinuați, ci ca să vă scoată organismul vostru statal dintr-o cumplită suferință. Și dacă e să fim recunoscători, a făcut-o în forma altruistă a celui mai bine intenționat vraci.

Evident, șocul procedurii doare, dar contează efectul. Palma nesimțirii lui căzută peste obrazul amorțirii voastre v-a trezit la realitate, nu? Nu e așa că datorită grosolăniei terapeutice a dlui Vasnețov ați putut să vă dumiriți, măcar pentru o clipă, că magia în care credeți al respectului Rusiei pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova este un bluf, o gravă înșelăciune? Că, de aici pornind, magia rolului așa zis pacificator al Rusiei în regiune trebuie scoasă din cap și tradusă pentru toate uzurile, în special pentru cel internațional, așa cum este în realitate: de ocupant al unui teritoriu aparținând Republicii Moldova pe care ea îl transformă zi de zi și an de an într-o amenințătoare citadelă militarizată? Că magia în care persistați a așa zisei soluționări pe scenariul scris de Rusia al așa zisului conflict transnistrean este de fapt calea spre o nouă înrobire a noastră și că ocupația militară rusească trebuie dezavuată la nivel internațional exclusiv în acest termen?

Palma dată de Vasnețov ar putea să aibă un efect terapeutic de lungă durată dacă gândirea magică în formă excesivă de care suferă clasa politică de la Chișinău ar fi cumva extirpată din capul funcționarilor de stat. În special a celor de rang înalt, cu funcții decidente. Astfel s-ar putea ajunge și la înțelegerea nu doar filosofică, ci una concret politică și economică a faptului că Rusia nu a fost, nu este și nu va fi niciodată un partener strategic de bună credință pentru Republica Moldova. Că mai degrabă este invers – o amenințare strategică – ne-o arată  o îndelungată și tragică experiență istorică.

Gândirea magică nu este o boală în sine, ne-o spun specialiștii în psihologie. Asta, dacă persoanele înclinate spre ea se autocontrolează, știu unde să se oprească și nu o transformă dintr-un joc al imaginației într-o obsesie. Sau chiar în acțiune, cum a procedat prin anii 1950 un legendar consătean de-al meu, nea Costache D. Fascinat de magia zborului ființelor înaripate, el și-a pus în plan să se avânte în aer ca păsările. Gândul că fapta lui va face să se minuneze un întreg sat, dar poate și împrejurimile, l-a pus pe treabă. Din câteva mături bine legate și-a fabricat aripi; pe acestea le-a prins cu curele de mâini și de picioare, a urcat pe creasta celei mai înalte șure, și-a făcut vânt mare către margine și… Căzătura perpendiculară cu pământul s-a soldat cu mai multe năsădituri pe tot trupul și ar fi putut să aibă stricăciuni mai dureroase dacă în acțiunea lui de natură fantezistă, omul nu ar fi avut și o amortizatoare componentă a gândirii raționale: înainte de a urca pe șură, nea Costache D. a așternut prevăzător sub streașină câteva brațe de fân moale.

De ce nu procedează la fel de prevăzător și Republica Moldova în relația ei fantezistă, care durează decenii, cu Federația Rusă? De ce ea se încrede irațional în mitul că veșnicele cedări și permanentele compromisuri făcute enclavei transnistrene la presiunile Federației Ruse ar putea face ca magia soluționării conflictului să se materializeze într-o bună zi în conformitate cu interesul ei național? De ce Republica Moldova nu declară oficial, prin lege, teritoriul sustras prin agresiune militară de sub controlul său juridic, administrativ și politic, drept teritoriu ocupat de Federația Rusă, cu prevederile ce decurg din această stare, conținute în ea, de responsabilizare a agresorului? Credința în magii nu își are locul în politicile reale ale statului, iar dacă această paranormalitate persistă, manifestându-se ani în șir, este cazul să realizăm că acest stat suferă de o boală gravă, care trebuie neapărat tratată. Și apropo. De ce să nu începem cu afrontul usturător, lipsit de eleganță diplomatică, dar cu efect terapeutic, aducător la realitate, al ambasadorului Vasnețov?

Valeriu Saharneanu

22 decembrie 2021