Războiul lui Putin în Ucraina: nu căutați logica în lucrarea idiotului

De 71 de zile lumea încearcă să ghicească ce va face Putin mâine. Liderul rus era considerat și până acum un personaj cu toane în marea politică mondială, dar a devenit cu totul imprevizibil după ce s-a aventurat să atace Ucraina și să încerce să o incorporeze, fără ucraineni, în Rusia.

La 23 februarie, americanii încă încercau să încline lumea să creadă în ceea ce ei, americanii, știau – că în câteva ore Putin va ataca Ucraina. Nu au reușit întru totul: lumea nu a vrut să creadă în ceea ce era de necrezut, iar în dimineața zilei de 24 a fost îngrozitor de surprinsă să-l vadă și audă pe Putin anunțând la televizor că a dat ordin armatelor sale să invadeze Ucraina și să descopere că avioanele rusești deja aruncă bombe și rachete asupra Kievului, Harkovului, Mariupolului.

Între cei ce nu au vrut să creadă, cei mai încrezuți au fost ucrainenii. Argumentul lor și al celorlalți necredincioși a fost că numai un om smintit la cap, un maniac, un idiot dus cu pluta și rupt de realitate se poate decide să declare război unei națiuni vecine pentru simplul motiv că ea s-a afirmat și există. Doar un idiot poate să declare război fantasmagoric trecutului cu scopul de a modela prezentul și a proiecta viitorul în forma și la conținutul ticluit zănatic în capul lui.

Cu dezastrul la ușă, lumea a pornit să căute probe și manifestări din trecut care să explice cum de s-a ajuns până aici. Și-a amintit imediat de un calificativ dat lui Putin prin martie 2014 de doamna Merkel, pe atunci cancelar al Germaniei, după o convorbire avută cu acesta. „Nu sunt sigură că domnul Putin are legătură cu realitatea, – i-a spus ea ulterior, un pic speriată, președintelui american Obama, – el este acum într-o altă lume”. Dna Merkel discutase cu Putin în numele liderilor mondiali pe marginea impardonabilei anexări a Crimeii și a provocărilor separatiste pornite de Rusia în estul Ucrainei – o sfidare grosolană și fără precedent la tot ce construiseră bun Europa după ultimul război mondial.

A nu avea legătură cu realitatea și a trăi într-o altă lume este un diagnostic de pacient internat într-un ospiciu psihiatric. Când constatarea este însă despre starea unei personalități politice în exercițiul funcțiunii, lucrurile devin imprevizibile și pot intra pe o traiectorie periculoasă. Mai cu seamă dacă personalitatea vizată ține în mâini frâiele unui stat de proporțiile Rusiei, deținătoare a unui arsenal nuclear capabil să omoare viața pe planetă.

Timp de opt ani, Occidentul a încercat să-l facă pe Putin să iasă din mrejele trecutului și să-și ia de aliat prezentul. Bogățiile venite din petrol și gaz în urma comerțului cu Europa îi permitea să transforme Rusia într-un paradis al bunăstării. Dacă își mai ajusta și politicile la norma de comportament europeană, multe dintre fostele republici sovietice ar fi putut opta pentru proiectele lui eurasiatice, iar popoarele slave ar fi putut accepta chiar și un proiect cultural-spiritual al lumii ruse, dacă acesta ar fi fost curățat de elemente cu iz pro-fascist și ambiții geopolitice cu iz imperial. Putin nu a dat curs ofertei Occidentului. El a ales să meargă pe contrasensul lui: formula democratică a puterii, cu libertatea de exprimare, dezbateri publice, alegeri libere și alternanța la guvernare nu-l aranja. Funcția de Țar pe viață era ceea ce îi convenea și această perspectivă a fost prima umbră care i-a întunecat mintea. Verticala de putere și-a construit-o pe principiu de gașcă: pe cei devotați i-a acoperit cu bogății și le-a dat funcții, pe concurenți – în cel mai fericit caz i-a băgat în pușcării, în mod obișnuit însă – i-a eliminat.

Putin a anulat democrația, și așa firavă în Rusia, a subjugat parlamentul și presa, a penalizat activismul civic cu cravașa unui puternic aparat represiv și cu ajutorul unui și mai mare aparat propagandistic a pus să i se înalțe un cult al personalității, măcar pe potriva lui Stalin. Poporul rus trebuia să aibă profunda convingere că Putin este inamovibil la putere, infailibil în acțiuni, intangibil în fața criticii. Astfel s-a ajuns la noaptea minții în Rusia.

În lumea civilizată, procesele politice din Rusia și acțiunile lui Putin au fost calificate drept abuzuri și criticate dur. Reacția Moscovei a fost să riposteze, nu să se îndrepte. Putin a transformat în arme tot ce a avut la îndemână: gazul, petrolul, diplomația, presa de propagandă, corupția, ca să nu mai vorbim de serviciile secrete, convertite în adevărate comandouri de execuție la domiciliu. Rusia s-a transformat într-o dictatură incompatibilă cu civilizația occidentală și un model de stat perimat, desfigurat instituțional și moral, respingător și inacceptabil pentru statele învecinate, înclinate spre democrație. Unul dintre ele, Ucraina, văzută de Putin ca parte a proiectului său imperial velicorus, a fost sfâșiată pentru că a refuzat să i se supună în 2014 și din nou atacată pentru același motiv în 2022.

Înainte de a recurge la acest act sălbatic, Putin a fost rugat, implorat chiar, de președintele american Biden, de președintele Franței, Macron, de prim-ministrul Marii Britanii, Johnson, de cancelarul Germaniei, Scholz, de alți lideri politici și spirituali ai lumii să se abțină, să ia în considerare că orice agresiune împotriva Ucrainei ori a altcuiva, va dăuna ireversibil și grav propriei lui țări. Putin, Lavrov, patriarhul Kiril și alte „somități” ruse au jurat că nu vor recurge la forță (p. Kiril mai continuă să jure și astăzi), dar procedat tocmai invers – au invadat totuși Ucraina în 24 februarie.

Din acea zi, îngrozită de capacitatea de manifestare a idiotismului la un lider de asemenea mărime și de atrocitățile armatei ruse comise în orașele ucrainene ocupate, lumea nu mai știe la ce să se aștepte de la Putin mâine. A văzut ororile de la Bucea, Irpen, Borodeanka și Gostomel, a rămas fără cuvinte la ștergerea de pe fața pământului a orașului Mariupol, atacat în seara zilei de 4 mai și cu bombe termobarice și s-a oripilat de atacurile din ce în ce mai intense și mai sălbatice cu rachete a numeroase localități de pe tot cuprinsul Ucrainei.

Ce urmărește Putin să obțină în aceste zile? Ucraina nu vrea să se predea. Din contră, motivată și ajutată de toată lumea, ea luptă cu mai multă iscusință și măcelărește grav puterea armată a Rusiei. Cu ce se va prezenta Putin la parada de la 9 mai? Are nevoie de o careva victorie, cât de mică, dar trâmbițată tare, ca să-și spele obrazul. Indiferent de cât sânge va vărsa de partea apărătorilor ucraineni și de cât al rușilor invadatori, pus pe altarul nebuniei lui.

Ce va face ca să aibă această victorie bicisnică: va ataca cu bombe și mai puternice, și mai distrugătoare orașele ucrainene, se va hotărî, într-o euforie a demenței, să arunce asupra lor bombe atomice? De la idioții dotați cu astfel de arme te poți aștepta la orice. Vor ști să o interpreteze și pe aceasta în felul lor idioțesc. Or, în logica lor, vina pentru declanșarea războiului de ocupație nu cade pe seama ocupantului, a atacatorului, a invadatorului, ci pe seama celui care este atacat, a jertfei care se încumetă să se apere cu înverșunare și care, iresponsabil, refuză să capituleze. Exact în această cheie a explicat Putin situația cu războiul pornit de el în Ucraina în fața Secretarului General OON. Dovadă că de la întâlnirea cu Merkel, în martie 2014 și până la cea cu Secretarul General OON Guterres, în aprilie 2022, Putin nu a mai restabilit legătura cu realitatea și continuă să se afle și acum într-o altă lume. Câte popoare ar jubila dacă pe lumea cealaltă în care de ani buni îi este plecată mintea, ar fi să i se transfere grabnic și trupul.

Valeriu Saharneanu

5 mai 2022