„Ole-e-e, ole, ole, ole-e-e, Vladimir Pu-u-u-tin nu mai e-e-e!” Cât de fezabil este ca la 9 mai 2022, Putin să aibă parte de un 22 decembrie 1989 al lui Ceaușescu

La 22 decembrie 1989, în a 5-a zi de la înecarea în sânge a revoltei de la Timișoara, Nicolae Ceaușescu, dictatorul României, a adunat în Piața Palatului din București zeci de mii de oameni cu intenția să-și dovedească sieși și să arate lumii că poporul e cu el, îl iubește la fel de puternic ca și mai înainte și că revolta timișoreană nu este altceva decât o uneltire a serviciilor secrete străine, a imperialismului mondial. Cu ce s-a terminat acțiunea de fală a lui Ceaușescu se știe: fuga cu elicopterului de pe acoperișul CC al PCR și, la doar trei zile după asta, el, („geniul Carpațilol”, „strategul genial”, „cel mai Viteaz și mai Drept dintre fiii Țării. „personalitate excepțională a lumii contemporane”, șamd) și soția lui, Elena („mama națiunii”, „savant neîntrecut”, „mare om de știință și politic”), sunt judecați sumar, condamnați și mor împușcați sub zidul de piatră al unei unități militare din Târgoviște.

La 9 mai 2022, în cea de-a 75-a zi a războiului neprovocat de nimic în Ucraina, cu mii de jertfe de ambele părți, cu orașe ucrainene prefăcute în scrum și milioane de ucraineni alungați de pe la casele lor întru a se salva de ororile ocupanților ruși, Vladimir Putin organizează în Piața Roșie din Moscova o paradă militară făloasă. Intenția lui este de a-și dovedi că este ca și mai înainte stăpânul de nezdruncinat al Rusiei, în ciuda Occidentului care îl detestă, îl condamnă și îi dorește moartea. Moartea – ca o izbăvire a omenirii de răul absolut pe care îl întruchipează el și regimul lui și ca o soluție a încetării imediate a războiului stupid, declanșat în Ucraina, dar țintind Europa și întreg Occidentul.

În zilele premergătoare acestui eveniment al epatării războinice, dar și al frustrării din cauza rezistenței ucrainenilor, mai multă lume și-a pus întrebarea dacă Putin nu ar putea să aibă parte de un deznodământ-surpriză de care a avut parte Ceaușescu în momentul în care dictatorul tocmai a vrut să se laude că poporul lui îl idolatrizează chiar și după ce a vărsat sânge la Timișoara. Putin este recunoscut criminal de război de către multe state ale lumii, 144 dintre statele membre ale ONU i-au condamnat invazia, iar 42 de țări au creat o alianță militară anti-rusă, ajutând Ucraina. În războiul care durează deja 75 de zile, Putin a pierdut a treia parte din potențialul militar al țării sale, peste 25 de mii de ostași ruși au pierit în acest război rușinos, dezlănțuit împotriva unui popor frate cu poporul rus. Ziua de 9 mai 2022, organizată de Putin în toiul războiului său cu însemne și tentă nazistă, pentru că urmărește anihilarea nu doar a unui stat, dar și a unei națiuni, este o zi a înfrângerii.

O serbare a virtuților militare pare a fi nelalocul ei. Toată lume vede că este momentul cel mai negru din istoria modernă a Rusiei, că sunt zile ale ororii și nebuniei curate. Armata rusă ar avea toate motivele să se revolte azi împotriva celui care a băgat țara în acest război, îndreptat, în fond, împotriva Rusiei și rușilor, care vor suferi ani și decenii, de acum încolo urmările lui dezastruoase, indiferent cum se va termina. Un deznodământ a la Ceaușescu, președintele României, – fugărit, prins, judecat și executat la 25 decembrie 1989 ori, de ce nu unul a la Anwar Sadat, președintele Egiptului, – omorât pe loc în timpul unei parade militare la Cairo în data de 6 octombrie 1981, ar salva Rusia de rușinea și dezastrul în care a înfundat-o Putin, iar ofițerii și soldații ruși de posibilitatea garantată de a muri imediat în războiul criminal și nedrept purtat în Ucraina.

Aud deja replici: scenariul din titlu nu este fezabil. Putin nu are cum s-o pățească la fel. El este azi cel mai păzit om de pe planetă. Și apoi, în marea lui majoritate, poporul rus îl susține pe Putin în tot ceea ce face, inclusiv în războiul de agresiune din Ucraina. Îl susține și armata, de îndată ce-i execută ordinele, îl susțin și serviciile secrete, fără îndoială, de au arătat complicitate în toate. Apoi, în caz de o revoltă instant, Putin este înconjurat cu un zid de aproape jumătate de milion de bătăuși ai Gărzii Naționale. Garda pentru asta a fost creată: să zdrobească pe loc orice „inițiativă” protestatară. Și încă, este puțin probabil că mai marele pe armata rusă, generalul Șoigu, să repete gestul mai marelui pe armata română în 1989, generalului Milea, care a ales să-și tragă un glonț în tâmplă decât să tragă în mulțimea pornită împotriva dictatorului. Sângele vărsat de Ceaușescu la Timișoara l-a oprit pe Milea să comită altă crimă; sângele vărsat de Putin în Ucraina încă nu l-a „impresionat” pe Șoigu. Semn că regimul lui Putin nu se va termina nici în scenariul Ceaușescu și nici în cel al lui Sadat. Regimul lui Putin ar putea să aibă parte de scenariul regimului nazist al lui Hitler, de un proces similar cu cel de la Nurnberg, la care au fost judecați toți complicii la crimele de război.

P.S. „Felicitările” trimise de Putin ieri „cetățenilor și conducătorilor” statelor din fostul spațiu sovietic ascund un mesaj pe cât de obraznic, pe atât de lugubru: în toiul războiului din Ucraina și al condamnării lui internaționale, „patronul” Putin și-a marcat în acest fel, în afront, granițele proiectului său dement de restabilire a Rusiei în hotarele vechi ale URSS, la care „lucrează”. În contextul evenimentelor de azi, Ucraina ar fi doar o etapă, mai grea, a procesului în desfășurare, celelalte, mai ușoare, urmând a fi „rezolvate” până în 2036. Iar „Maia Alexandrovna” și ceilalți ar trebui să țină cont de asta, sugerează „felicitarea”. Desigur, Putin nu se va opri. Asta, dacă el va fi lăsat să iasă viu din această primă și cea mai grea etapă.

Valeriu Saharneanu

9 mai 2022