O seară cu ochii pe Canal(i)e

Vineri seara a fost ploaie în Chișinău. Vreme numai bună de lectură ori de privit la televizor. În așteptarea evenimentului serii care mă interesa – reacția PSD la cazul Dragnea (condamnarea liderului PSD la 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în prima instanță) – am făcut un rotocol prin canalele adiacente celui al interesului meu. Fiindcă sunt multe și imposibil de evitat, m-am împotmolit în canalele lui Plahotniuc. Era jumătatea de oră dedicată știrilor.

De obicei, la Canale, începând cu Prime TV, trecând prin Canal 2, Canal 3, Publika TV și terminând cu TVM 1(de câțiva ani este canalul de casă al oligarhului), calupul de așa numite „știri” se face după calapodul sovietic de altă dată. Adică, sunt preconcepute să încarce privitorul de optimism gratuit și de încredere veselă în ziua de mâne, oricât de grele ar fi vremurile. Știm bine că după furtul Miliardelor (totuși sunt mai multe miliarde furate), viața moldoveanului a devenit mai grea, dar în schimb mai scumpă. Pe acest fundal deloc confortabil „profesioniștii” de la canalele oligarhului trebuie să dea dovadă de multă iscusință ca să mențină la cota medie a siguranței naționale optimismul cetățeanului încarcerat în această realitate. De unde iau ei știrile pozitive? De unde altundeva decât din izvorul nesecat al „succeselor” zilnice dobândite de Partidul Democrat pe frontul larg al guvernării.

Vineri seara, la momentul intrării în contact cu Canalele, am constatat că știrile oficiale deja fuseseră consumate în mare parte. Nu era mare scăpare. Din coada de material pe care am apucat să-l privesc am putut să-mi dau seama că timpul cel mare al acestui compartiment a fost dedicat evenimentului numărul unul al zilei – votarea în Adunarea Generală a ONU a rezoluției privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.

Era nevoie ca de aer de un eveniment cu încărcătură pozitivă de asemenea calibru, deși se știe că efectul practic a  rezoluției este egal aproape cu zero. Rușii „au suportat” stoic documente și mai serioase. Unele au conținut angajamente tari, cu termene calendaristice cuprinse în paragrafe specificate, cu semnătura puse sub ele a șefului lor de stat, fără să miște un epolet în afara teritoriului ocupat.

Așa că rezoluția ONU este nu pentru ruși. Ceea ce Plahotniuc s-a grăbit să puncteze drept „succes istoric la ONU”, este, în primul rând, pentru propaganda internă a „succesului” și pentru a resuscita mizeria rusească în fața ochilor partenerilor de dezvoltare înainte ca aceștia să trântească guvernării noastre ușa în nas.

Și propaganda și resuscitarea mizeriei ocupantului sunt pentru a contrabalansa cât de cât miasmele urâte de tot răspândite de propria mizerie ieșită din scandalul legat de anularea obraznică a alegerilor din Chișinău. Asta este problema cea mare a momentului, iar rușii cum stau în zona transnistreană de peste 25 de ani, așa și vor sta atâta timp cât la Chișinău guvernează binomul Plahotniuc-Dodon. Ne asigură de asta și premierul Filip care în aceeași zi s-a grăbit să dea semnale liniștitoare ocupantului și părtașilor de scheme de dincolo de Nistru, precizând terapeutic că: „Aprobarea acestei rezoluții nu înseamnă neapărat retragerea imediată a trupelor ruse…”

Asta e. Dragii tovarăși ocupanți nu vor dispărea cât de curând din zonă. Nu pentru că trupele rusești sunt garantul păcii pe malurile Nistrului, cum le place să spună în bătaie de joc celor de la Kremlin. Ele nu vor dispărea pentru că sunt, în primul rând, garantul multor scheme de îmbuibare, cea mai importantă dintre ele fiind cea energetică de care se folosește mafia PD sub acoperirea Guvernului Republicii Moldova.

În al doilea rând, pentru că zona ocupată, scoasă în afara spațiului juridic al statului, poate fi, la mare nevoie, accesată sub multiple forme ca sursă „donatoare” de alegători. În condițiile când PD suferă de respingerea cronică a alegătorilor Republicii Moldova, un aport de „votanți” donat de ocupantul de dincolo și administrat prin transfuzii directe în venele beneficiarului politic de dincoace poate îndepărta pericole și poate chiar salva regimul. Precedentul realizat „cu succes” și în deplina complicitate cu organele de supraveghere a legii în alegerile prezidențiale din 2016 arată cât de mare este importanța zonei ocupate de ruși cu centrul la Tiraspol pentru menținerea în viață a regimului oligarhic oploșit la Chișinău.

Vă dați seama, Canalul nu putea spune asemenea lucruri în legătură cu „succesul istoric la ONU” de care se va vorbi mult în următoarele săptămâni și luni. Deducțiile îmi aparțin și le-am făcut în cunoștință de cauză pe marginea acțiunilor practice ale oligarhului, partidului lui și ale guvernării peste care este stăpân.

Am continuat să privesc Canalele în așteptarea altor „știri pozitive”. Următoarea din această categorie a fost despre condamnatul Platon, cel care, precum sugerează Canalele, se face vinovat de dispariția miliardelor, de marile spălări de bani, de sărăcia abătută asupra Republicii Moldova. Desigur, în concurență cu gruparea altui condamnat – Vlad Filat. Materialul se dorea a fi o investigație jurnalistică-polițienească din care trebuia să reiasă că autoritățile constituite din cel mai curat partid vor stoarce miliardul din măduva bandiților și îl vor reda poporului atotstăpânitor.

A urmat imediat un reportaj video nemaipomenit de pozitiv (sic) de la conferința de presă a lui Ilan Șor, dedicată, pares-se, semnării unui acord de colaborare pe linie politică între partidul lui obscur și niște grupuscule la fel de obscure, cică europene, de conservatori și reformiști, care cică se află la guvernare în mai multe state. Nu s-a precizat în care state anume. „Știrea” era atât de neînsemnată și lipsită de fond informativ, încât explicația apariției ei în ediția de seară a știrilor nu poate fi alta decât cea a sprijinului politic și informațional al stăpânului Canalelor, al lui Plahotniuc.

Susținerea politică și informațională (și nu numai) este permanentă, din câte am stabilit. Fiecare acțiune a lui Șor este oglindită pe larg în Canale. Inclusiv și cele ce țin de atacurile și contraatacurile în adresa partidelor anti-oligarhice, dușmane ambilor. Evident, este o tutelă politică asumată. Plahotniuc îl ține pe Șor sub aripa lui ocrotitoare și îl ajută pe acesta să-și promoveze partidul, să participe în alegeri, să cumpere orașe, sate și, în final, un mandat de deputat în viitorul parlament cu un scop anume. Este o alianță pe față între Șor, condamnatul la peste 7 ani de închisoare și principalul figurant în investigațiile pe furtul Miliardului, și el, Plahotniuc, stăpânul Canalelor și coordonatorul-șef al statului capturat.

De ce Plahotniuc îl protejează pe Șor? De ce îl promovează și îl lasă să-și bată joc cu atâta turpitudine de tot ce înseamnă lege, stat, cetățeni – cinstiți, cuminți și loiali. Nu cred că numai pentru colaborarea la operațiunea de anihilare a lui Filat. Astea sunt filiații ce țin deja de trecut. Colaborarea lor are probabil în vedere un viitor. Care să fie acest viitor? Al unei alianțe politice bazate pe „ideologia” furtului cu succes al Miliardelor, convertită în putere politică reală, așa cum a dovedit Șor, promovat și tutelat de Plahotniuc, că se poate, la Orhei și Jora de Mijloc?  

Ceea ce testează în Republica Moldova cuplul Plahotniuc-Șor este crimă fără pedeapsă, literar-artistic vorbind. Viitorul garantat celor doi experimentatori are trebui să fie, în mod normal, pușcăria.

Dar asta în condițiile normalului, al statului de drept. Ceea ce avem în realitate nu prea seamănă a stat de drept, iar Canalele ne-au sugerat în edițiile lor de vineri seară că deocamdată avem o alianță, una reală, pe cale să se lărgească și adâncească, dintre Plahotniuc și Șor. Și au mai sugerat încă ceva Canalele, punând pe post, unul după altul, „investigația” despre Platon și „reportajul” despre Șor. Că în statul lui Plahotniuc hoții răi și neascultători  stau la pușcărie, iar cei cuminți și cooperanți pot avea de toate, inclusiv libertate, putere, partide și bani, chiar dacă în scop profilactic sunt condamnați un pic.

Seara de „știri” la Canale nu putea să se termine fără o apoteoză înălțată stăpânului Canalelor. A celui care se pretinde a fi stăpânul a toate în Republica Moldova. Așa că privitorul a putut să-l vadă și audă în persoană pe Plahotniuc. Nu în altă ipostază decât înmânând premii și burse ale fundației lui personale, Edelweis, unor tineri harnici la învățătură. Sărmane suflete tinere, m-am gândit. Își dau ele oare seama că banii pe care îi primesc azi din mâinile unui ins deghizat în binefăcător au fost scoși ieri din buzunarele părinților înșelați de către răufăcătorul în carne și oase din fața lor?

Câtă impertinență mi-am zis, eu, cetățean prădat direct de această canalie deghizată în mironosiță blândă. Probabil, la ora la care stau cu ochii pe Canalele lui de televiziune, la postul de radio pe care l-am fondat, Vocea Basarabiei, ajuns anul trecut prin concursul diavolesc al altor canalii servitoare aciuate în consiliul audiovizual, procuraturi, judecătorii și centre anticorupție aservite, în proprietatea lui Plahotniuc este transmisă aceeași minciună.

Iată deodată două izvoare spurcate de un nenorocit de pungaș: un post de radio făcut în chinuri pentru a lumina mințile oamenilor, ciordit și adus la starea să le tulbure mințile; o generație de vlăstare fragede – profanată la Canale cu bani furați și pusă să acopere cu inocența ei nemărginita deșertăciune a unei canalii. Până când?

Valeriu Saharneanu, 24 iunie 2018