Cumplita suferință a lui Igor Dodon, pentru că Maia Sandu amână să se vadă cu Vladimir Putin
De vreo lună-două încoace, gura nu-i mai tace oiței laie, laie-bucălaie, pre nume Dodon. Ea se tânguie, se frământă, se dă cu capul de pereți și cu părerea de toate antenele pe care le are la îndemână.
Iată vaietul răspândit pe una din ele: „Situația privind gazele naturale este foarte complicată, iar autoritățile trebuie să se urce în avion și să zboare urgent la Moscova… Din câte am înțeles, Maia Sandu a refuzat să participe la ședința Consiliului șefilor de state al CSI. De ce președintele nu dorește să meargă la Minsk, unde ar mai fi putut să se întâlnească cu Putin…?”
Chiar dacă zbura la Minsk, Maia Sandu nu avea cum să dea ochii cu Putin, pentru că nici Putin nu a fost acolo, ședința desfășurându-se, precum era preconizat, on-line. Dodon sare însă peste acest detaliu. Treaba lui este să facă tămbălău. Indiferent de detalii, el trebuie să dea cu bățul în toate gardurile și să stârnească lătratul nebunesc al tuturor javrelor lui mediatice. Asta, pentru ca nebuneala javrelor să dea și peste oameni, să-i scoată din echilibru, să-i bage în frici. Da, aste e, să bage în oameni fricile nesiguranței sumbre pentru ceea ce se poate întâmpla cu ei la iarnă, când lipsa speculată de el a gazelor rusești le va îngheța copiii în culcușuri și mâncarea de pe vatră. Criza artificială a gazelor din această toamnă și dinamitarea din această cauză a prețurilor la multe alte produse i-a venit lui Dodon ca o mană cerească.
În postura ingrată de perdant pe toate liniile a pozițiilor agentului de primă mărime al intereselor rusești în Republica Moldova, criza i-a oferit o șansă, dacă nu de reabilitare, apoi cel puțin de răzbunare. Dodon ardea de nerăbdare să o vadă pe Maia Sandu plecată la Kremlin cu mâna întinsă, cerându-i milostiv lui Putin prețuri la gaze suportabile pentru țara ei, iar de acolo să se întoarcă cu un preț… care n-ar fi, dar să fie mai mare ca la toți și numaidecât de batjocură. La scenarii dintre astea Dodon, îl știm, este capabil. La facerea lor nu se cere să fii deștept, este îndeajuns să fii un ordinar de ticălos, ceea ce în privința lui nu se pune la nicio îndoială.
Alt motiv pentru care Maia Sandu ar fi trebuit împinsă să plece „de urgență” la Moscova putea fi și tăierea, înainte de a se contura într-o formă sau alta, intențiilor noii guvernări de la Chișinău de a identifica mai multe posibilități alternative de aprovizionare cu gaze. O întâlnire grăbită cu Putin, de la care Maia Sandu să iasă cu un preț modic ori chiar unul mai mic decât se aștepta, ar fi însemnat din punct de vedere geopolitic o demonstrație de bunăvoință afișată a Moscovei, ceea ce din punct de vedere geostrategic s-ar fi tradus univoc drept procedeu viclean de menținere a Republicii Moldova în continuă dependență de resursele rusești. Este adevărat că aceste resurse au funcții mai degrabă politice decât economice și că în situații când lumea ți-e mai dragă ele se reduc la funcția rudimentară a cătușelor. Dar cât nu face un preț mai mic?
Dodon nu și-a onorat nici această misiune. Iată că, după ce s-a descalificat ca agent de primă mărime, chiar de lux am putea spune având în vedere sumele consumate, el se discreditează și în cea de agent cu misiuni speciale. Maia Sandu nu s-a lăsat impresionată de „suferințele” lui Dodon și nu a căzut în capcana lui. Ea nu se grăbește să se vadă cu Putin, continuă să caute surse de alternativă și nu renunță nici la cele rusești, dacă ele nu vor fi condiționate politic.
Este un nemaipomenit afront, din care cauză Dodon suferă cumplit. Parcă să-i facă în ciudă, azi Maia Sandu a plecat demonstrativ la Viena. Cum să procedezi în halul ăsta când plânge Moscova după tine? Pe asta Dodon n-o mai poate înțelege. Toate-i merg anapoda de când nu-l mai coordonează Plahotniuc.
Valeriu Saharneanu
20 octombrie 2021
Leave a Comment
(0 Comments)