Anul incert, 2023: între război total și pace

Niciun început de an nu dă certitudinea unui parcurs și, mai ales, al unui sfârșit fericit al său. Cu prilejul tuturor revelioanelor de până acum, oamenii au gândit că noul an le va aduce îndeplinirea unor speranțe, atingerea unor obiective, scopuri, favorabile lor. Și în noaptea tranziției temporale către noul an, 2023, oamenii au procedat în conformitate cu tradiția: au făcut planuri, au nutrit speranțe și au schițat obiective. Numai că, cel puțin în Europa secolului XXI, niciun revelion nu a avut loc în condiții mai incerte și mai pline de neliniște ca cel de la ultima rescruce de ani.

Cauza și izvorul tuturor neliniștilor – războiul ruso-ucrainean. Legat de el, gândul celor mai mulți a ținut de speranța ca acest focar să se stingă cât mai curând, iar urarea cea mai frecventă, quasi-unanimă, a fost mai mult decât despre dorința izbăvirii de război: a fost ca o rugă pentru pace. O spunem din urările auzite în zilele din urmă la Chișinău, în Republica Moldova și nu ne putem închipui că au fost altele în Ucraina suferindă.

Ar fi fost extrem de încurajator să le fi auzit și de la ruși. Măcar de la cei care nu sunt de acord cu războiul invadator, ordonat de conducătorii lor împotriva țării vecine. Știm că sunt și dintre aceștia, deși nu-i vedem și nu-i auzim. Pentru că în Rusia, însuși cuvântul pace a devenit cap de acuzare penală și multe alte ajustări legislative (653) adoptate pe bandă rulantă în 2022 arată că situația în această țară se dezvoltă exact pe scenariul Germaniei hitleriste anilor 1930-1940. Acum în Rusia ar fi luna ianuarie 1943 a Germaniei fasciste, când rușii, cu ajutorul americanilor și englezilor, au dat la Stalingrad prima mare lovitură mașinii de război a lui Hitler. Din acest punct, cursul celui de-Al Doilea Război Mondial s-a întors împotriva naziștilor, iar ca să îndepărteze cumva deznodământul fatal, Hitler a proclamat războiul total, adică mobilizarea întregii economii naționale și punerea sub arme a tuturor germanilor, fără nicio excepție.

Exact asta a făcut Vladimir Putin în noaptea de revelion: i-a pregătit pe ruși să fie gata să se înhame la carul războiului total după înfrângerile de la Harkov și Herson. În mesajul video adresat rușilor nu a mai apărut pe obișnuitul fundal al Kremlinului, ci a vorbit înconjurat de militari, chemându-și națiunea să dea totul pentru victorie – un narativ din perioada devastatoare pentru ruși a războiului cel mare din secolul trecut, împrumutat de la Stalin. Și mașina de propagandă rusească de susținere a apelului putinist a lucrat fix ca și cea nazistă a lui Goebbels-Rosenberg vizavi de chemarea hitleristă la război total. Chiar în ziua a doua a noului an, cu un apel în spațiul public controlat milimetric a apărut, parcă de niciunde, un grup de văduve ale soldaților uciși în luptele din Ucraina, care, – O, Maică Precistă! – nu a cerut încetarea imediată a măcelului, ci aruncarea în războiul de agresiune a mai multor ruși, a tuturor rușilor, dacă se cere, ca pe vremea lui Stalin. Îndemnul canibalic al femeilor-văduve a fost îngroșat în seara aceleiași zile la televizor. Propagandistul Soloviov, una dintre cele mai dezmățate voci ale regimului a spus, nici mai mult, nici mai puțin, că în Rusia viața omului a fost pe nedrept supraevaluată, s-a pus prea mult preț pe ea și, din această cauză, mulți ezită să se înroleze, pentru că au frica să moară la război. Dar, nu ar trebui să aibă asemenea temeri. Deci, este nevoie să fie aduși la convingerea că viața lor costă mult mai puțin decât s-a crezut până acum la nivel de stat, ca să scape de frica morții.

Trebuie să recunoaștem că la acest aspect – al subevaluării ori supraevaluării vieții propriilor cetățeni puși sub arme – propaganda nazistă a regimului hitlerist nu face nici două parale pe lângă sarcinile care și le pune propaganda nazistă a regimului putinist pentru aducerea la îndeplinire a variantei ruse a războiul total.

Este strategia aleasă de conducerea politică și militară a Rusiei pentru anul 2023. Nu tratăm despre ceva cu totul nou. Fără prea multă părere de rău, Rusia a băgat deja în pământul ucrainean două mari valuri de ostași ai săi: pe cei din armata regulată cu care a intrat în Ucraina la 24 februarie și pe cei mobilizați după data de 21 septembrie – în total, peste 100 000 de mii de bărbați tineri.

Războiul total, conceput de Putin în mesajul lui de An Nou și vânturat propagandistic peste capetele plecate ale rușilor în zilele următoare, este bătaia de clopote a Kremlinului pentru miile de suflete care sunt și vor fi mobilizate să formeze cel de-al treilea val al celor sortiți să moară. Neavând altă modalitate de a obține o victorie care să-i justifice bezmetica invazie, Putin vrea să înece Ucraina în sângele propriilor lui cetățeni. Estimează să poată trimite în tranșee câteva milioane de ruși în plus și mizează pe alte două oportunități virtuale: ca ucrainenilor să li se termine gloanțele și occidentalilor pofta de a le mai trimite altele.

Speranța omenirii în cel de-al treilea factor – în poporul rus, care să nu mai vrea să moară și să încerce să se opună noilor planuri ucigașe ale conducerii lor criminale – este lipsită la moment de orice suport. Aparatul represiv și mașinăria propagandistică sunt deocamdată înzecit mai puternice în Rusia decât dorința de viață a rușilor condamnați să moară în război. Ecranele oficiale nu obosesc să scoată în față mame ale căror feciori au fost uciși într-un război de cotropire, arătând-u-se, inadecvat, războinice și ele; văduve cu același comportament nefiresc și disonant față cu tragedia suferită. Ce este fenomenul: o prăbușire din prea intense inhalări ideologice în transa unei cumplite nesimțiri; o dereglare la nivelul întregii națiuni a capacității de reacție la situații socio-politice de mare pericol? Ori o rară anomalie de natură antropologică, greu de explicat, dar și mai greu de îndreptat?  Altfel spus, pacea s-ar instala pe dată în Europa dacă rușii nu ar mai vrea să moară, rușinos și nedrept, cum le-o cere obsesiv Putin. Anul 2023 și-ar căpăta și el certitudinea, ar deveni și pentru ei, rușii, dar mai ales, pentru ucraineni, an al păcii, în loc să se înscrie cu numărul doi pe agenda continuă a unui dezastru de război.  

Simplu, dar iată că nu se întâmplă. În consecință, am intrat în anul 2023 bântuiți chiar și aici, la Chișinău și în alte capitale europene, de mari și grele incertitudini, generate de trei mari necunoscute:

• Când se vor sătura rușii să moară prostește, alimentând cu viețile lor războiul și îngrădind pacea?;
• Vor avea ucrainenii destule gloanțe ca să poată face față tuturor valurilor de ruși, trimise de Putin să moară pentru o cauză etno-geopolitică dementă?;
• Ce vor face occidentalii? Vor avea destulă voință să nu obosească în a-i ajuta pe ucraineni cu de toate, pentru ca aceștia să-i poată trezi pe ruși nu doar la viață, dar și la realitate? La realitatea secolului XXI?

 Valeriu Saharneanu

 6 ianuarie 2023