Editorial Vocea Basarabiei, 16 februarie 2015
Astăzi, în a 78-a zi trecută după alegerile din 30 noiembrie, se întrevede cu mult mai limpede de ce conjurația din anul trecut împotriva Partudului Liberal Reformator a fost atât de crâncenă. De ce s-a cheltuit atât de mult, de ce s-a falsificat atât de tare și obraznic ca PLR să nu treacă în Parlament. Răspunsul este unul: pornind de la experiența Coaliției Pro-Europene, grangurii partidei pseudo-europene și-au dorit o guvernare mai confortabilă, ca acapararea mult mai profundă a statului să decurgă fără probleme. Lor nu le-a plăcut că reformatorii, cu mica lor putere, au zădărnicit multe derapaje, au atacat marile tâlhării pe subiectele Aeroportului și a Băncii de Economii și le-au oprit astfel pe altele, au obligat respectarea angajamentelor ce decurg din programul de integrare europeană, au insistat pe adoptarea proiectelor de reformare a statului, au pus problema pericolului oligarhizării lui.
Despre metodele și tehnicile de înfăptuire a acestui scenariu oneros vom vorbi într-un material dedicat special temei. Este un subiect de mare aventură politică, cu implicarea multor componente și a unor pesonaje dintre cele mai neașteptate. Unul dintre ele este însuși premierul în exercițiu Iurie Leancă, cel care trage astăzi ponoasele. Pentru că odată scăpați de reformatori incomozi, grangurii pesudo-europeni au vrut să se debaraseze și de alt incomod, europenistul, sincer și onest, Iurie Leancă. Este partea a doua a planului. Premierul Leancă a primit avertizări încă în luna august că așa se va întâmpla. Propunerea liberal-reformatorilor de a constitui un bloc electoral cu liberal-democrații avândul pe Leancă în frunte nu a fost agreată de liderul lui de partid. Proiectul unui bloc pro-european a fost trecut pe linie moartă. În scimb, chiar pe 1 septembrie 2014 a fost dat startul planului de dezagregare a Partidului Liberal Reformator, cu toate ingredientele, despre care am promis că vă voi povesti. Voi spune doar că startul a fost dat prin declarația inopinată a lui Ion Sturza.
Astfel, Leancă a rămas să tragă greul campaniei electorale a partidului său, dânsul fiind expresia blazonului curat și atractiv a electoratului supărat pe afacerile contestate ale liderului său de partid. Fără Leancă, Partidul Liberal Democrat, care și așa a pierdut zece la sută din alegători, s-ar fi prăbușit și mai mult. Și iată că în data de 12 februarie, Iurie Leancă este umilit în Parlament în ultimul hal. Iar la 13 februarie, exact la doi ani după declarația din 2013 de ieșire din Alianță, liderul liberal-democrat scoate din mânecă alt candidat la funcția de prim-ministru. În felul acesta Filat s-a spălat pe mâini: vedeți, dânsul l-a propus pe Leanca prim-ministru precum a promis în campanie, partidul l-a susținut, dar nesăbuiții de liberali și mincinoșii de comuniști nu au vrut să-l sprijine. Deși, dacă e să îl credem pe Anatol Șalaru, și nu avem cum să nu-l credem, Filat a avut grijă ca nici dreapta și nici stânga să nu-l voteze pe Leancă. Am scris și noi, că eliminarea din ecuație a lui Leancă a fost o acțiune coordonată în mica alianță PD-PLD la nivel de lideri și programată de ei.
Ce înseamnă noua candidatură a lui Filat la funcția de prim-ministru. Chiril Gaburici este un personaj cu zero practică în sfera politicului. Este un necunoscut desăvârșit în acest domeniu. Trebuie să presupunem că și pentru dânsul politica este la fel de străină. Distanța dintre Leancă și Gaburici este ca cea dintre Cer și Pământ, recunoscând că Cerul este un infinit. În legătură cu aceasta suntem datori să ne punem întrebarea: care sunt motivele promovării necunoscutului și apoliticului Gaburici într-un post-cheie politic în situația în care Republica Moldova are nevoie de un politician profesionist, ca Leancă, apreciat de populație și deosebit de apreciat pe plan extern? Cât timp îi va trebui lui Gaburici ca să intre în straturile și substraturile politicii moldovenești atât de poluate, corupte și coruptibile? Ori, cei care îl promovează în fruntea guvernului pe asta și mizează, pe faptul că Gaburici va trebui să consulte tot timpul și în toate părerea patronului său politic, să urmeze sfaturile și să execute ordinele. Să fie un instrument, o unealtă, un prim-ministru în postură de adjutant al cuiva.
Asta înseamnă să revenim la modelul Tarlev, al șefului de executiv care era un simplu deținător de loc în capul Guvernului și nicidecum o figură politică independentă. Capul, de fapt, al Guvernului și capo del tutti capi era, precum se știe, Voronin. Îndepărtându-l pe Leancă din postura de locomotivă a integrării europene la cererea comuniștilor, Filat dă dreptate celor care afirmă că înlăturarea lui Leancă se datorează performanețelor celui din urmă. Filat se consideră surclasat de Leancă, nedreptățit de soartă și este gata să îl sacrifice din simplă invidie. Gestul îl surclasează și mai mult, pentru că un politician autentic ar trebui să se bucure atunci când unul dintre discipoli își întrece maestrul. Un politician înțelept ar răspunde unor asemenea speculații veninoase exact așa cum a răspuns Vasile Alecsandri criticilor săi care vroiau să-i ațâțe orgoliul împotriva lui Mihai Eminescu: E unul care cantă mai dulce decât mine?/ Cu-atat mai bine țării, și lui cu-atât mai bine.
Este evident că Filat l-a sacrificat pe Leancă și din motivul că nu a vrut să îl aibă pe Ghimpu drept partener în Alianța de guvernare. Înțelegem de ce, dar și-a făcut-o cu mânile proprii și în strânsă colaborare cu Plahotniuc. În schimbul respingerii lui Leancă a trebuit să accepte condițiile comuniștilor. Gaburici, trebuie să înțelegem, este o soluție a consensului cerșit de la comuniști. Deci, dacă va fi votat, vom avea totuși o guvernare de centru-stângă, matematic vorbind, în proporție de 75 la sută fals-europeană. Sunt greșeli extrem de mari ale lui Filat care în consecință se vor dovedi fatale pentru liderul liberal-democrat și unitatea partidului său.
Nu este de neglijat nici misiunea Partidului Liberal, de fapt, al proprietarului acestui partid, Mihai Ghimpu în toată cacealmaua de debarcare a lui Leancă. Ridicat foarte îndemânatic de cei care l-au ajutat să ajungă la putere și l-au așezat pe soclul statuii cioplite special să simbolizeze pentru public falsa intrasigență al adevăratului luptător pentru „binele omului”, Ghimpu a jucat și de data aceasta rolul idiotului util întro farsă nemaipomenit de grotescă. Cunoscând, după cum afirmă el însuși, planurile lui Filat, Ghimpu nu a îndrăznit sau nu l-a ajuns capul să se coboare de pe soclu și să gândească o mișcare de contracarare a planurilor de redimensionare a vectorului european. Cel mai simplu era să voteze în 12 februarie, pe neașteptate și neinvitate de nimeni, Guvernul Leancă-2 și să-l trimită în offside pe Filat cu Voronin cu tot. Nimic dintr-acestea nu s-a întâmplat și realitatea este așa cum o cunoaștem; Leancă este trimis pe tușe, Filat și Voronin, cu acceptul lui Plahotniuc, au convenit asupra marionetei la funcția de prim-ministru; Ghimpu este trimis în opoziție alături de Dodon, noi cu toții am fost trași pe sfoară. Rămânem iar cu speranța că timpul le va îndrepta pe toate.
Cu titlul faptului divers trebuie să vă spun în final că localnicii din Hâncești și mai cu seamă cei din satul Logănești păstrează în memorie faptul că Gaburicii se trag din armenii refugiați în Basarabia împreună cu Emanuel Mârzoian, cunoscut ca negustorul Manuk-Bei, proprietarul conacului de tristă faimă de la București, unde în anii 1811-1812 au avut loc negocierile ruso-turce pentru stăpânirea Principatelor Române, cel care a jucat un rol devastator la ruperea în două a Moldovei și la anexarea părții ei dintre Prut și Nistru la Rusia.
Chiril Gaburici a moștenit deprinderile strămoșilor lui de a face bani din tot ce atinge. Este o calitate pentru care, trebuie să înțelegem, este promovat de Vlad Filat în înțelegere cu Vlad Plahotniuc și Vladimir Voronin. Am vrea să credem, ajutați de gândirea noastră pozitivă, că în cazul în care va fi votat în Parlament și pus în postura de prim-ministru, devinitatea ni-l trimite ca să-și anuleze nedreptatea lăsată să ni se facă în 1812. Dar ce ne facem dacă ni-l trimite să ne-o adâncească și mai mult cu mâinile lui Filat, complicitatea lui Voronin/Plahotniuc și opacitatea lui Ghimpu? Fără o reacție cuvenită din partea partidelor oneste și a societății nu ne rămâne decât să exclamăm cu resemnare: Necunoscute sunt căile Tale, Doamne! și Doamne, ferește-ne de rânza bolnavă a politicienilor moldoveni!
Pentru radio Vocea Basarabiei,
Valeriu Saharneanu