Republica Moldova ia viteză pe magistrala integrării europene. Cine vine pe contrasens?
Considerente, 19 mai 2019
De douăzeci și cinci de ani Republica Moldova încearcă să iasă anevoie, când pe brânci, când târâș, când în genunchi la un drum care să ducă undeva. Nu întro direcție auirea sau înapoi în bezna colonialismului rus, unde a băgat-o istoria nedreaptă, coruptă și agresivă a secolelor din urmă. Harta acelui „undeva” a fost alcătuită cu suficientă precizie de documentele Mișcării de Eliberare Națională: în Declarația Marii Adunări Naționale din 27 august 1989; în Proclamația celei de-a doua Mari Adunări Naționale din 16 decembrie 1990 și în Declarația de Independență din 27 august 1991. „Undeva”, avea forma și conținutul foarte bine conturate și însemna întregul de la care am fost rupți la 28 iunie 1940: tărâm atât de aproape, atât de firesc, atât de palpabil, încât s-a și arâtat pentru o zi în miracolul podului de flori de la 6 mai 1990. Miracolul s-a repetat la 16 iunie 1991. El însemna libertatea, revenirea la normalitate, încetarea dezgolirii de veșmintele naționale și transformării în ființe prefabricate ideologic și etnic. 
Dacă în 1989 drumul spre acea libertate era doar un vis frumos, în 1991 visul s-a transformat ca prin minune întro speranță vie după prăbușirea URSS de greutatea crimei și a minciunii. Iluzia că visul și speranța se vor întâlni foarte curând a fost mare, dar tot în foarte scurt timp după 27 august 1991 ea s-a transformat întro mare deziluzie. Pentru că atât visul de pe un mal al Prutului, cât și speranța de pe celălalt sufereau în formă acută de boala răului cominternist, manifestat în simptomele neputinței de a înțelege și fructifica șansele istoriei, a fricii și a înstrăinării de propia ființă națională, dar și a putinței de trădare. Toate – consecințe ale procesului de prefabricare mentală. Astfel, visul reîntregirii a căpătat după 1994 efectul miracolului în pustiul incandescent – luciul apei făcut să dispară odată cu apropierea călătorului rătăcit de iluzoria oază salvatoare.
După ultima mare deziluzie trăită în 1999 nu a rămas decât să așteptăm apariția altui cataclism istoric care să reînvie speranța. Și acest cataclism a avut loc în 2009, atunci când noaptea comunistă tindea să se transforme întrun fenomen continuu. Deși întâmplat la nivel local, pe această bucățică de pământ plin de suferințe dintre Prut și Nistru, revolta tinerilor din aprilie 2009 de la Chișinău a prevestit izbucnirea unei serii de revoluții răspândite la nivel global împotriva regimurilor corupte mafiote și nedrepte. Aceste regimuri nu mai aveau cum să fie suportate pe fundalul spațiului democratic al dreptății și bunăstării asigurat de Uniunea Europeană, venit atât de aproape. Ceea cese întâmplă din noiembrie trecut și până azi în Ucraina este continuarea acelui proces început în aprilie 2009 la Chișinău.
Adevărat este că în 2013, speranța renăscută de suferința tinerilor torturați în subsolurile comuniste era cât pe ce să dispară din nou din cauza imaturității politice a unor lideri orbiți de iluzia propriei lor străluciri. Și doar promtitudinea și maturitatea unui mic grup de politicieni, manifestată în momentul critic al declanşării unui nou colaps istoric, a prevenit pierderea repetată, pentru foarte mult timp, a speranței renăscute și prăbușirea Republicii Moldova în bezna regimurilor totalitare revanșarde, întruchipate de Federația Rusă și încurajate de ea. Oglinda realităților de azi din Ucraina ne arată pe viu care ar fi fost alternativa noastră a stării prezente a lucrurilor.
Este rostul altui material să facem analiza unui an al guvernării Coaliției Pro-Europene care se împlinește la sfârșitul acestei luni, dar în contextul temei abordate astăzi trebuie să constatăm că, metaforic vorbind, atunci, în primăvara anului trecut, Republica Moldova, care se afla pe buza prăpastiei, a fost nu doar salvată de la o prăbușire iminentă; ea a fost scoasă din glodul unui drum desfundat în care se bălăcea de patru ani. Sentimentul este că anume atunci Republica Moldova a fost pusă pe un drum bun pentru o mișcare înainte, care, iată, așa cum ne arată viteza cu care înaintează, s-a transformat deja întro magistrală. În mai puțin de un an Republica Moldova a obținut pe domeniul consolidării economice a statului și pe cel al integrării europene, rezultate excepționale despre care nici nu putea fi vorba cu un an în urmă. Păcat este că cele două Coaliții de guvernare democratice au risipit în cloacă patru ani atât de prețioși.
Faptul că Republica Moldova a fost scoasă din glodul neputinței și așezată pe o magistrală bună de mișcare nu înseamnă că au dispărut și pericolele care pot să apară în calea ei. Ele pot fi generate atât din afara, cât și din interiorul mecanismului de guvernare. Din afară, înseamnă și scenariile gândite și puse în aplicare de Federația Rusă, văzută astăzi ca un factor extrem de periculos de destabilizare regională. Federația Rusă vrea nu doar să împiedice mișcarea nestingherită a Republicii Moldova pe magistrala integrării europene pe care s-a instalat cu atâta greu, ea ar vrea chiar deraierea micului stat de pe această direcție.
Locul și momentul potrivit sunt alegerile din toamnă pentru legislativul de la Chișinău. Așa cum a făcut-o și în alte rânduri, în 1994 și în 2001, de exemplu, Rusia ar vrea ca rolul tancurilor ori a „omuleților în verde”, care au invadat Ucraina, să îl joace în Republica Moldova detașamentele politice trecute în parlament prin filiera alegerilor democratice. Procedura de deraiere prin acest procedeu este în plină desfășurare, Rusia investind bani grei în Voronin și satelitul acestuia, Dodon, dar și în alte cca 50 de partide și organizații din așa zisa societate civilă menite, cu gălăgia lor, să asigure fundalul și flancurile operațiunii de invadare a parlamentului. Scopul este următorul: decât să se expună prin dezvoltarea unor operațiuni militare directe, Federația Rusă țintește să pună mâna pe centrul de comandă al statului, acolo unde prin voința politică dirijată să determine, nu doar direcția, ci și anexarea de facto, fără cârtire, oarecum benevolă, a Republiii Moldova la interesele sale.
Aceasta înseamnă deraiere, deoarece în politica rusă integrarea europeană este considerată, conform noilor termeni adoptați de politica oficială a Kremlinului, fascistă, degradantă, demnă de a fi ștearsă de pe fața pământului.
Așa că drept acțiuni din prima fază a planului său, Kremlinul va încerca să facă mai dur impactul mișcării pe contrasens a detașamentelor sale politice, care se transformă văzând cu ochii în unele de gherilă.
Pericolul din interiorul mecanismului de guvernare ar veni generate de aceleași metehne care aveau cât pe ce să deraieze în 2013 Republica Moldova de pe drumul anevoios, atunci, al integrării europene. Nesăbuința provenită din nesațul de putere și de bani, egoismul și infatuarea, atribuirea nemăsurată de merite și lăcomia, însușirea bunurilor publice – sunt rele care pot să aducă daune enorme cauzei generale a unei societăți precum cea a noastră, încă în mare derivă din cauza lipsei de maturitate a clasei politice. Aceste rele vin și ele pe contrasensul interesului național. Ele completează arsenalul și așa extrem de bogat și divers al detașamentelor angajate în operațiunea de deraiere.
Așadar, mobilizarea forțelor politice democratice și a societății conștinete a statului Republica Moldova este de importanță vitală în cea de-a doua jumătate a anului 2014. Asigurarea mișcării pe magistrala europeană devine o cauză la fel de importantă ca și faptul ieșirii din jugul colonial sovietic, ca și lupta pentru independență și suveranitate, ca și cea de lungă durată pentru unitate națională. Trebuie să avem putere, pricepere și curaj să înfruntăm uneltirile venite de afară și întreprinse de coloana a cincea, cu atât mai mult, să depășim metehnele proprii care împiedică mișcarea.
Acum, anul acesta, speranța noastră de libertate poate fi dotată și cu șansa împlinirii. Este doar nevoie să trecem cu demnitate prin încercările acestui an și să ieșim cu victorie din alegerile care ne așteaptă la sfârșit de toamnă. De acolo înainte, drumul va fi mult mai drept și ne va aduce mult mai aproape de visul generației Marilor Adunări Naționale.
Pentra radio Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu,
fracțiunea Partidului Liberal Reformator