Rusia lui Putin – „boko haramul” Europei
Considerente, 12 mai 2014
Două subiecte au ținut capul știrilor mondiale săptămâna trecută: prima ține de ingerința militară ascunsă a Rusiei în Sud-Estul Ucrainei, cea de-a doua – de răpirea în Nigeria a două sute douăzeci și trei de eleve de către o grupare extremistă numită „boko haram”. Numele grupării extremiste nigeriene se traduce „educația vestică este păcătoasă”. Numele generic al ingerinței ruse în Ucraina este aproape identic și s-ar traduce – „integrarea vestică a Ucrainei este păcătoasă”. Islamiștii nigerieni spun că au răpit fetele pentru a le avea ca proprietate și a le vinde ca sclave; Putin spune că Ucraina este de fapt o altă Rusie și „adevărul istoric” îl obligă să însușeacă părți din ea pentru că dânsul consideră că așa este drept. „ Boko haram” spune că educația vestică este rea pentru fetele nigeriene și ca să oprească acest proces dă foc la biserici, răpește persoane, incendiază școli, în cele mai dese cazuri cu tot cu elevi înăuntru, Putin dă foc la orașe, torturează și omoară patrioții ucraineni, dă foc la clădiri, cu tot cu oameni în ea. Așa s-a întâmplat zilele trecute la Odesa.
Similitutdini aproape perfecte între cele două porniri: ambele îndreptate împotriva unor procese de aducere la civilizație a anumitor regiuni ale planetei: fie că este vorba de Africă, fie că e vorba de Europa. Așa că nu va fi nici-o exagerare să punem eticheta „boko haramului” african pe antieuropenismul lui Putin.
Toată lumea s-a îngrozit de imaginea liderului grupării africane filmată pe fundalul unor blindate și a unor canibali ca și dânsul înarmați până în dinți, dând din mâni și băgând groaza în inimile sutelor de mame disperate de soarta copilelor lor. Gorila cu chip de om vocifera obraznic că fetele sunt deja proprietatea lui, că acesta este rostul bietelor copile – să fie ale lui, să fie vândute, măritate, folosite ca marfă, nu educate în școli adaptate la o societate de ființe umane cu rațiuni, cu drepturi, cu libertatea de a-și face singure împlinirile vieții.
Guvernele Statelor Unite ale Americii și al Franței au reacționat la apelul autorităților neputincioase ale Nigeriei și au trimis trupe și specialiști ca să elibereze sufeltele răpite și să pedepsească răpitorii. În același timp, la Washington s-a iscat și un mic scandal în legătură cu faptul că „boko haram” nu a fost introdusă pe lista grupărilor teroriste „în ciuda cererilor venite din partea agențiilor de securitate americane”. Publicația „The Daily Beast”, care a făcut joi această relatare o învinuește pe Hilary Clinton, fosta șefă a diplomației amerciane, de faptul că a protejat gruparea teroristă. Acum guvernul american a înțeles cine este cine și a reacționat prompt ca să își îndrepte greșeala.
Noi, românii spunem: este bine și așa, pentru că, deși târziu, este mai bine decât deloc. Ticăloșii de răpitori și vânzători de copii trebuie făcuți să dispară cu tot cu metehnele lor odioase. În cazul unui succes al misiuniii conjugate ale americanilor și francezilor, continentul african, în special Nigeria, ar putea să se izbăvească de niște răufăcători.
Cum rămâne cu fenomenul similar de pe continentul european, trebuie să ne punem întrebarea? Ce facem cu „boko haram”ul rusesc de pe continentul european? Pentru că el nu se află la prima faptă răpitoare: în 1992 a răpit de la Republica Moldova Transnistria și Tighina fără să păţească ceva. În 2008 el a răpit de la Georgia Abhazia și Osetia de Sud și iar nu a pățit nimic. În martie 2014 a răpit Crimeea și Sevastopolul de la Ucraina și i s-a întâmplat la fel, dacă facem abstracție de niște sancțiuni de râsul lumii împotriva sa. Văzând că se poate, că „boko haramul” merge strună, căpetenia lui încearcă de minte restul lumii trăgând spre sine întreg sud-estul Ucrainei și întreg sud-estul Republicii Moldova. Ca să nu pară prea de tot a hotărât să prostească lumea botezând teritoriile răpite cu un nume inventat de mintea lui bolnavă – Novorosia. La fel cum ar spune boko haramul african: vedeți voi, mamelor plângărețe, fetele răpite nu mai sunt copilele voastre, ele sunt marfa mea și fac ce vreau cu ele. Nu fiice, copile, eleve – marfă; nu Republica Moldova, nu Gerogia, nu Ucraina – teritorii locuite de ruși. Că teritoriile sunt ale cuiva conform dreptului suveran? Povești! – Au fost! Acum sunt ale răpitorului. De ce? Pentru că răpitorul a fost considerat greșit de subiect normal, a fost ocrotit, primit în rândul subiecților civilizați, contribuabili și consumatori în procesul de civilizare globală.
Deși era bine cunoscut că Putin este agent kaghebe cu acte în regulă, capii lumii democratice s-au lăsat prostiți în cel mai ridicol mod de infama instituție criminală rusească. Având scârbă în societățile lor pentru tot ce înseamnă furt, minciună, înșelăciune, necinste, dezonoare, duplicitate, trufie, dictatură, cult de personalitate, infatuare, intoleranță etnică, sexuală sau de conştiință, marile cancelarii mondiale l-au lăsat pe Putin să intre în clubul lor de societate rafinată. Deși de foarte multe ori pășea pragul acestei societăți cu încălțările murdare, pline de glod și, periodic, dar constant, cu mâinile pline până la cot de sânge. Fiindcă doar pentru faptul că Putin a înecat în sânge Cecenia omorând cca 150 de mii de oameni dintre care o sută de mii de oameni pașnici, Rusia trebuia pusă pe lista pericolelor care pândesc omenirea în secolul XXI.
Nu numai că nu a fost pusă, Rusia a dat foc întregului Kaukaz rusesc și apoi altor regiuni din fostele republici sovietice locuite de ruși și înroșite cu sângele bietelor popoare căzute jertfă politiciii rusești de expansiune. Deși la începutul anilor 1990, după destrămarea URSS, o bună parte a populației de etnie rusă a înţeles corect noua lor situație devenind minoritate națională și acceptând să învețe limba majorității și să își demonstreze astfel loialitatea față de noile state suverane, a trebuit să vină Putin la Kremlin ca să transforme această minoritate în element destabilizator, incitând-o la nesupunere și asmuțind-o împotriva autorităților legale ale acestor state. Mai mult, Putin a încurajat astfel de comportament, promițând că va interveni în forță oriunde în lume interesele Rusiei vor fi amenințate. Astfel pașaportul rusesc, eliberat în regim de conveier, a devenit în era globalizării armă de ocupație. Cu această armă este amenințată integritatea teritorială a Republicii Moldova, a Georgiei și Ucrainei, iar dacă Putin va dori, ea poate fi amorsată foarte ușor în Israel, Cipru, Estonia, Letonia, dar și în Londra sau New-York, unde există comunități importante ale rușilor deocamdată loiale statelor respective. Dar cât îi costă pe rușii de la Kremlin, specialiști în activități subversive să trimită în regiunile respective așa numiți cetățeni ruși care să revendice ceva și să solicite imediat ajutorul armat al patriei lor de origine. Desigur, în Londra sau New-York, ori chiar în Israel vor ezita să se bage având în vedere potențialul țărilor respective să dea riposta cuvenită unor asemenea trucuri obraznice. Dar în alte țări considerate de Kremlin drept „zone de interes vital ale Rusiei”, au demonstrat că o pot face.
Pentru lumea civilizată lucrurile astea par de neînchipuit. Dacă după ce se întâmplă acum în Ucraina cineva mai crede că pentru Rusia există careva norme imposibil de ignorat, să ne întrebe pe noi, moldovenii, care numai de la 1989 încoace am suportat nu o singură dată fățărnicia politicilor rusești.
Duplicitate crasă trecută cu vederea de multe cancelarii pudice cu alții și tolerante cu ocupantul rus. Astfel, aceste cancelarii au încurajat obrăznicia Rusiei și dublele ei standarde în relațiile cu statele pe care ea le alege să își bată joc. Iată că, după ce de mai bine de douăzeci de ani Occidentul a tolerat formatul monstruos 5+2 în așa numitul proces de soluționare a stării de conflict din Republica Moldova, unde Rusia este și agresor, și mediator, și pacificator, și garant, a venit și momentul 2014, unde aceeași Rusie trimite trupe camuflate, ocupă Crimeea fără menajamente, iar în regiunile de sud-est ale Ucrainei vrea, cu sprijinul unor organizații internaționale pe care le controlează, să impună autoritățile ucrainene să intre în negocieri cu structurile paramilitare create de ea, la care să se discute condițiile federalizării Ucrainei.
Federalizare, astfel se numește făcătura care permite rușilor să creeze stătulețe-satelit prin intermediul cărora să-și facă mendrele decenii mai departe, dar, care ar putea cere și anexarea lor la Rusia. Iată modelul transnistrean aplicat pe teren ucrainean. Am vrea să credem că acum și autoritățile ucrainene au înțeles cât de mult au greșit când au făcut jocul Kremlinului în opera de umilire a Republicii Moldova, în tentativele ei nenumărate de federalizare a Republcii Moldova fiind parte activă în jocul duplicitar din formatul 5+2. Enclava crescută și protejată în coasta de vest a Ucrainei pentru a face rău Republicii Moldova, iată că s-a transformat în pumnal gata, întrun moment critic, să străpungă trupul necăjit al vecinei noastre de est. Cât adevăr în proverbul: „nu săpa groapă altuia, că s-ar putea sa cazi singur în ea”.
Morala proverbului e valabilă și pentru comunitatea internațională care trebuie să tragă învățăminte din situația critică provocată de Rusia în Estul Europei. Nu pot exista interese economice sau rațiuni de ordin militar care să justifice toleranța față de Rusia, față de comportamentul ei sfidător agresiv și expansionist. Faptul că Rusia are zăcăminte bogate de hidrocarburi sau are arma nucleară nu trebuie să însemne iertarea din oficiu a oricăror abateri de la norma și dreptul internațional, punerea în pericol de război în mari regiuni ori încălcarea integrității teritoriale a unor state. Pentru că în timp, abuzurile regionale pot căpăta foarte ușor acoperire globală. Istoria are atâtea exemple!
Din aceste considerente și pentru ca dreptatea să fie repusă în temeiul ei, iar făptașul să fie pus la respect, lumea trebuie să reacționeze în cazul Rusiei exact cum au reacționat americanii și francezii la fapta abominabilă a grupării „boko haram ” din Nigeria. Similitudinile, cum am mai spus, sunt perfecte: unii răpesc copii; alții răpesc teritorii. Ambele cazuri constituie crime împotriva omenirii.
Iar dacă rușii nu mai pot suporta atmosfera din cutare sau cutare stat, ei nu trebuie, nu este creștinește, să își impună regula de viață prin alipirea spațiilor noastre vitale la turta lor națională, și așa foarte mare, cea mai mare din lume. Un conducător rus înțelept ar lansa în asemenea situații un apel către acei nemulțumiți, dacă ei ar exista: să vină acasă, ca au unde, și au ce face întrun teritoriu atât de mare și atât de pustiit din lipsă de brațe de muncă și de pricepere. Să înceteze a vira bani în sprijin unor elemente șovine declasate și a exporta instabilitate și disconfort în țările care aparțin altor popoare pe teritorii date lor de la Dumnezeu. Așa cum s-a procedat de 9 mai la Chișinău și se procedează de mulți ani în mai multe localități din Republica Moldova: obraznic, sfidător, provocator, disprețuitor pentru tot ce este natural și firesc pe acest pământ locuit de mii de ani de românii moldoveni.
La un asemenea comportament nu putem răspunde decât cu un citat dintro declarație politică a fostului prim ministru al Australiei, John Haward, declarație sonorizată de maestrul Ion Ungureanu la rubrica de altă dată ”Oficial, cu demnitate” a postului de radio „Vocea Basarabiei”. Citez din această declarație:
„Aceasta este PATRIA NOASTRA, PAMANTUL NOSTRU si STILUL NOSTRU DE viață si vă vom permite orice oportunitate pentru a vă bucura de toate acestea. Dar dacă nu incetați a mai plange, văita si îngrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastră, de Crezul nostru…, de Stilul nostru de Viata, imediat vă recomand cu caldură sa profitați de o altă mare liberatate: LIBERATATEA DE A PLECA.
Dacă nu sunteți fericiți aici, atunci PLECAȚI. Nu v-am obligat noi sa veniți la noi (citat încheiat).”
La acest apel plin de demnitate al fostului prim-ministru australian nu avem de adăugat nimic altceva decât rugămintea noastră ca rușii nemulțumiți să plece, luându-și cu ei tancurile de pe socluri de monumente și cele din hangarele transinstrene și dacă, vor să ne facă un bine pe care să nu-l iutăm niciodagtă în veacuri, să-și ea cu ei și toate lichelele, toate lepădăturile, toți derbedeii, toate pușlamalele, toate cutrele, toți marțafoii, toți cioflingarii orânduiți întro lungă coloană a cincea întreținută la noi pe banii bietului contribuabil rus. Va fi cu dreptate pentru el, iar noi vom fi recunoscători pentru binele făcut.
Bunul Dumnezeu să ne audă ruga că rușii să se lumineze nu există nicio speranță.
Pentru radio Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu,
fracțiunea Partidului Liberal Reformator