Senator Ion Hadârcă: Românii din Republica Moldova sunt de-acasă, nu de pretutindeni

Updated on 24 octombrie 2017 By Valeriu Saharneanu Leave a comment

  • Parlamentul României
    Senat
    DECLARAȚIE POLITICĂ
    Adresată de către senatorul Ion Hadârcă
    Circumscripția electorală: nr.39 Vaslui
    Grupul parlamentar: ALDE
    Ședința Senatului din data de: 24.10.2017
    Domnule Președinte,
    doamnelor și domnilor Senatori!
    Este de salutat faptul că, adaptând legislația națională la noile
    provocări ce țin de fenomenul migrației, statul român se îngrijește de
    cetățenii săi plecați din diferite motive în alte țări și pe alte continente. În
    calitatea noastră de legislatori, suntem datori și obligați de mandatul
    acordat de alegători să procedăm astfel, cu atât mai mult cu cât
    România, conform ultimelor estimări, este una dintre țările cu cele mai
    înalte cote ale emigrației.
    Unul dintre obiectivele noastre primordiale rezidă în asumarea
    unor măsuri de diminuare severă, dacă nu chiar de stopare a
    devastantului fenomen de depopulare a țării, deși principiul liberei
    circulații și tempourile globalizării nu lasă loc de optimism.
    Este un subiect cu atât mai actual, dacă e să-l raportăm la cauzele
    și impactul Brexit-ului sau la frământările, crizele din Spania și Ucraina.
    Preocuparea statului român ar trebui să aibă caracteristica urgenței, dacă
    ținem cont și de prognozele deosebit de alarmante ale ONU referitoare la
    situația demografică a Țării noastre calculate către orizontul anului
    2050.
  • Am citit cu multă atenție cuprinsul Legii pentru completarea și
    modificarea Legii nr.299/2007 privind sprijinul acordat românilor de
    pretutindeni și țin să formulez două observații de principiu asupra
    conținutului ei.
    Prima observație este că atunci când legiferăm acordarea ajutorului
    comunităților românești apărute în ultimii 27 de ani în țările
    continentului european, dar și de pe alte continente, acesta ar trebui să
    fie și suficient de motivat, dar și bine echilibrat, ținând cont de scopul
    final al acestor politici. Până la urmă, ce vrem să realizăm cu acest
    ajutor?
    Vrem să-i ajutăm pe românii care au plecat din țară să depășească
    noile condiții și să se acomodeze cu noua lor patrie fără să-și uite Țara?
    Vrem să se integreze mai ușor și vrem să le alinăm dorul de casa lor,
    România? Vrem să investim pentru i-a determina pe câți mai mulți
    dintre ei ca să se întoarcă în țară, la matca lor? Deci, cum anume dorim
    noi „să creștem România”?
    Citim în secțiunea care motivează necesitatea prezentului act
    normativ aflat în dezbatere că „statul român este implicat activ în
    păstrarea, afirmarea și promovarea identității etnice, culturale și
    religioase a românilor de pretutindeni”. Prea bine, dar în măsurile-cadru
    propuse spre adoptare găsim prea puține prevederi care să creeze
    mecanisme concrete menite să lucreze pentru a întoarce acasă acești
    români și pentru a-i determina pe alții să rămână în țară.
    Riscăm să cădem într-un populism ieftin, dacă insistăm să mergem
    doar într-un singur sens – cel al ajutorării financiare a numeroasei
    Diaspore (de circa 5 mln. de români!) pentru păstrarea, afirmarea și
    promovarea identității etnice, culturale și religioase. O asemenea politică
    de stat și un asemenea ajutor trebuie să existe neapărat. Dar, în măsura în
    care și politica, și ajutorul sunt echilibrate de o altă politică – una
    pragmatică și deosebit de importantă ca strategie, gândită să cuprindă
    crearea unei susțineri financiare motivate, îndreptate spre alte măsuri-
    cadru eficiente de întoarcere acasă a românilor plecați peste hotare în
    căutare de o pâine mai bună. Deoarece bogăția supremă a Țării noastre
    sunt cetățenii ei și această valoare supremă trebuie păstrată, susținută, iar
    nu risipită pe aiurea.
  • A doua observație ține de locul meu de origine – Republica
    Moldova. Conform datelor ultimului recensământ, 80 la sută din
    populația republicii sunt etnici moldoveni-români. În Legea nr.299/2007
    privind românii de pretutindeni actualizată acum, dar și în alte acte
    normative, românii din Republica Moldova sunt considerați la categoria
    „românilor de pretutindeni”, lucru care ni se pare cu totul nefiresc și
    impropriu.
    Or, românii din istorica Basarabie, actuala Republică Moldova, nu
    au venit de pe undeva ca să se aciuieze în pretutindeni. Ei au locuit acolo
    de veacuri, au fost și sunt români precum frații lor din România.
    Considerăm că a venit vremea ca România să aprecieze corect
    românii din Republica Moldova și să nu-i aprecieze ca „români de
    pretutindeni”, pentru a schimba în bine iadul deznaționalizării adus în
    casele lor de către imperiul țarist și imperialismul sovietic.
    În raport cu românii din Republica Moldova, mai ales în contextul
    sărbătoririi Centenarului Unirii, România trebuie să aibă și o politică
    mult mai aproape de nevoile lor, de specificul lor, în care un loc aparte
    să fie politica reintegrării naționale, atât la nivel de comunitate, cât și la
    nivel de cetățean.
    Evident, până la desăvârșirea idealului național al Reîntregirii.
    Altfel spus, comunitatea de români din Republica Moldova, în definitiv,
    trebuie să revină în Casa cea Mare a României reunite.
    În fine, credem că gestionarea politicilor României raportate la
    românii din Republica Moldova are nevoie de o instituție aparte.
    La început am putea să prevedem crearea unei structuri speciale în
    cadrul Ministerului de Externe pentru ca în viitorul apropiat aceasta să
    fie dezvoltată într-un Minister al Reîntregirii Neamului Românesc.
    Voi reveni în fața dumneavoastră cu propuneri concrete în acest
    sens și vă voi cere susținerea.
    Vă mulțumesc.
    Autor – Ion Hadârcă, senator de Vaslu

    Lasă un răspuns