Despre Alianţă, numai de bine
Este greu să te abţii să vorbeşti numai de bine în condiţiile în care lucrurile în jur nu merg tocmai bine. Această lege nescrisă funcţionează doar în cazul când cineva îşi dă obştescul sfârşit.
Am avea multe de spus pe tonuri critice în adresa Alianţei pentru Integrarea Europeană în acest moment, dar trebuie să ne abţinem, fiindcă din câte ne dăm seama ea a murit subit la 28 iulie.
Anunţul a fost făcut joi dimineaţă chiar de premierul Vlad Filat, proaspăt întors de la Bruxelles. Iar acest lucru s-a întâmplat pe fundalul când ceilalţi lideri ai Alianţei de guvernământ lansau la Chişinău prognoze optimiste privind campania pentru Referendum, în cadrul căreia Alianţa urma să aibă un centru comun de dirijare şi de coordonare a activităţilor.
Vlad Filat i-a surpins pe toţi, spunând la briefingul organizat în incinta aeroportului imediat după aterizare că „Alianta pentru Integrare Europeana nu va avea un staff comun in campania electorala de sustinere a referendumului”. “Este firesc, a mai spus şeful guvernului şi liderul Partidului Liberal Democrat, ca fiecare dintre cele patru partide să-şi creeze propriile consilii pentru administrarea campaniei electorale”.
Declaraţia a şocat, pentru că a venit şi pe fundalul anunţului că în după-amiaza aceleeaşi zile, liderii Alianţei au avut planificată o întrunire la care, toţi creadeau că a fost aranjată anume pentru a conveni în privinţa unui staff comun, cel puţin pentru perioada campaniei pro-referendum. Referendumul este un obiectiv care îi uneşte pe toţi şi vine în interesul tuturor componentelor Alianţei.
Aşa cum declaraţia univocă a lui Vlad Filat a tăiat orice speculaţie şi posibilitate de interpretare pe această temă, Alianţa poate fi considerată ca şi defunctă, or, ceea ce vom vedea şi auzi de acum încolo cu referinţă la această dulce şi tandră denumire, Alianţa pentru Integrare Europaenă, va avea conotaţii pozitive doar la timpul trecut.
Umbra Alianţei va mai dăinui o vreme printre noi, adevărat, cu zvâcniri nervoase, în persoana cabinetului de miniştri, căruia îi revine misiunea să gestioneze treburile statului până la finele acestui an, când în rezultatul alegerilor din noiembrie va fi constituit un nou guvern.
Trebuie să recunoaştem că am aşteptat mai multă înţelepciune din partea Alianţei, un respect mai mare între componentele ei, o mai multă prezenţă de fair-play în comportamentul de ultimă vreme a celor patru. O mai mare dovadă de altruism şi de cedare din ambiţii şi orgolii în condiţiile deloc benefice ale acestei perioade pline de capcane şi de ambuscade, care stau în calea interesului naţional, interesul nostru comun, subliniez.
Partidele Alianţei ar fi trebuit să renunţe la canibalismul politic, la declanşarea campaniei electorale înainte de vreme, să se abţină să se devoreze reciproc cu scopul acaparării unui număr cât mai mare de traseişti şi transfugi, de fel de fel de profitori şi de oportunişti. Egoismul partinic nu trebuie să estompeze capacitatea de a gândi şi de a proceda în numele interesului, major şi comun, naţional. Sunt multe de spus în adresa unor componente ale dragii noastre Alianţe, cuvinte grele, dar cuvinte cu dreptate. Ele vor fi spuse mai târziu. Dar acum, la moartea Alianţei, ne vom abţine să le pronunţăm, o vom vorbi doar de bine: că a fost curajoasă, înţeleaptă şi deşteaptă atunci când ne-a scăpat de comunism, că a reuşit să îndrepte Republica Moldova pe drumul Europei şi să ne de-a speranţa în ziua de mane. Aşa că astăzi de Alianţă vom vorbi numai de bine.
Pentru Vocea Basarabiei,
Valeriu Saharneanu
2 august 2010