Introducere
Iată că în mai puțin de jumătate de an Republica Moldova trece prin două scrutine generale: cel parlamentar și cel local. Cam mult pentru o societate în tranziție ca a noastră, dar alegerile nu au fost înghesiute special în regim de forță majoră, cum ar fi crizele, de care nu duce lipsă Republica Moldova. Alegerile au avut loc în termenii prestabiliți de lege. Tocmai faptul apropierii lor în timp oferă comunității analitice posibilitatea descifrării tendințelor care vor forma mâine caracterul în evoluție al societății moldovenești. Ori, citirea atentă a rezultatelor alegerilor din 28-14 iunie, coroborată cu cele din 30 noiembrie trecut, poate folosi mult societății noastre dacă ea vrea să tragă învățăminte din cele întâmplate. Subiectele invitate se facă acest exercițiu obligatoriu sunt, precum urmează: 1. Alegătorul; 2. Politicul; 3. Societatea civilă; 4. Autoritățile statului.
Capitolul 1. Alegătorul
Controversat și imprevizibil precum îl cunoaștem, Alegătorul și-a
împărțit opțiunile în funcție de mai multe circumstanțe, dar, pentru că ele nu sunt astăzi subiect de referință, nu le vom detaliza aici.
În provincie Alegătorul cel mai numeros a votat în mare parte dus (de bună voie) de nas, ademenit de diverse ofrande oferite (ilegal) de partidele bănuite că au furat miliardul. Alt Alegător a votat (în afront) partide conduse de interlopi notorii, protestând, în acest original mod, contra partidelor conduse de pomeniții bănuiți. Trebuie să subliniem că fenomenul interlopilor la putere se datorează eminamente liderilor iresponsabili ai fostelor partide proeuropene. Al treilea Alegător a votat cu partidele promoscovite de stânga din reflex (estic) patologic. Un număr mic a votat și oameni gospodari, fără să îi pese de apartenența politică a pretendentului, crezând că astfel nu greșește, dar nici nu se murdărește.
Așa cum se prezintă rezultatele celor două etape, provincia a confirmat specificul alegerilor locale în care este ales candidatul-persoană, mai puțin partidele care propun candidații. Iar combinația dintre ofrandă și un candidat credibil face minuni. Despre asta vorbește faptul că furtul de miliarde din sistemul bancar săvârșit în intervalul dintre cele două scrutine și scumpirea vieții, rezultată din acest jaf, supranumit al secolului, nu s-a reflectat cum ar fi fost firesc șe pe dreptate asupra imaginii partidelor. Din contră, Partidul Democrat, principalul bănuit public de jaf și de capturarea statului, și-a îmbunătățit substanțial pozițiile în primării și consilii, obținând controlul în cele mai multe dintre ele. Că este „meritul” activității pe muchia legii a partidului, că este consecința inactivității instituțiilor de supraveghere a corectitudinii campaniei și a alegerilor este o temă de discutat. Nu acum, pentru că nu are rost, ci atunci când va începe să funcționeze statul de drept.
În capitală votul pentru Greceanâi a fost clar antieuropean. Alegătorul socialistei are patologia reflexului estic pronunțat. Dimpreună cu cel de aceeași categorie din provincie, acest alegător formează materialul din care Moscova compune și armează coloana ei a cincea în Republica Moldova. Coloana este destul de mare și impunătoare, trebuie să recunoaștem. Rezerva acesteia se regăsește din abundență nu doar în componenta etnică alolingvă motivată ideologic și geopolitic de propaganda rusă cu acces extins în Republica Moldova, ci și în victimele hoțiilor practicate în voie, cu fundul pe Lege, de oligarhii aflați temporar la putere.
Votul pentru Chirtoacă a fost în proporția cea mai mică dat persoanei numite Dorin Chirtoacă. Primarul Chirtoacă ar fi acumulat și mai puțin, dacă Chișinăul nu ar fi fost oraș de frontieră geostrategică între Răsăritul putinist și Occidentul democratic. Liberalul Chirtoacă a dezamăgit într-atât electoratul proeuropean din Chișinău, încât de teama câștigării capitalei de către partida promoscovită, acesta a fost nevoit să declare mobilizarea generală a voinței lui politice și să recurga la metode anestezice în momentul exercitării nemijlocite a votului. Astfel, „Răul cel mai mic”, trocul pus la cale de cu vreme de regizorii alegerilor, a funcționat și de această dată: sursa dezamăgirii a fost din nou aleasă pentru funcția de Primar General. De data această cu o majoritate mult mai convingătoare ca în 2011. Alegătorul cu discernământ a vrut să fie prompt. Desigur, Chirtoacă și stăpânul lui, dar și sforarul de care este legat, s-au bucurat și au jubilat frenetic, arogându-și meritele și afirmând neaoș că „… a fost votat pentru că Chișinăul are nevoie de el”. La drept vorbind, Chișinăul are nevoie de Chirtoacă ca de omătul din iarna trecută, dar acesta este stilul binecunoscut de exprimare după ce băeții și-au făcut treaba și s-au văzut din nou cu sacii în căruță. „Victoria” a fost, însă, fără gust, ori cu gust amar, pentru cel puțin jumătate dintre alegătorii conștienți. Ei au votat emblematic și strict geostrategic un Chișinău european, inhibându-și emoțiile și făcând, printr-un efort de voință, abstracția necesară de persoana votată.
Acum Chișinăul, capitala unei foste „povești de succes” și simbolul unui Babilon din ce în ce mai pronunțat, rămâne pe loc. „Răul cel mai mic” nu are altă obligațție decât să recapituleze timp de patru ani încolo frazeologia europenistului convins, lucru pentru care a fost votat. „Răul cel mai mic” va merge el însuși în Europa și după nopți obositoare petrecute prin cazinouri, poate ne va povesti câte ceva despre cum e pe-acolo. Așa vor trece alți patru ani. „Răul cel mai mic” va insista, la sugestia stăpânului și a sforarului, să rămână așa cum este. Pentru că „Răul cel mai mic” este deja o afacere profitabilă pentru clientelă, „Răul cel mai mic” aduce nu doar dividente politice, ci comisioane și onorarii grase. Ce va face atunci Alegătorul, va zice „basta!” sau își va călca din nou pe inimă, așa cum calcă în fiecare zi prin gropile din ce în ce mai multe ale Chișinăului, municipiu marcat de paragina incompetenței și delăsării? Geopolitica este o comoară pentru „Răul cel mai mic” și acoliții lui, și o capcană pentru cinstitul, conștientul și mereu naivul Alegător.
Nota Bene
Rezumatul acestui capitol este că dacă își doresc un oraș cu adevărat european, dotat cu servicii și o ambianță confortabilă, asigurate de același model funcțional european, cetățenii trebuie să se gândească și, mai ales, să acționeze, ca să scoată pe viitor Republica Moldova de sub blestemul alegerilor geopolitice. Pentru ca este vorba de calitatea habitatului nostru, ca specie umană cu reședință geografică în inima Europei, alegerile pentru funcții de primar și consilieri trebuie să aibă loc între competențe, capacități și programe de edilitate, nu între declarații goale despre care și cu cine este. Intrarea în normalitate este posibilă. Republica Moldova ar fi făcut pași importanți către ea dacă Politicul acționa în conformitate. Dar, despre aceasta, în capitolul următor.
Valeriu Saharneanu,
Chișinău, 29 iunie 2015