DECLARAȚIE
a Partidului Liberal Reformator
Evenimentul din 7 aprilie 2009 a fost o manifestaţie de protest generată de doi factori:
- Alegerile din 5 aprilie 2009 scoteau Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, aflat de opt ani la guvernare, drept câştigătorul covârşitor al scrutinului, ceea ce însemna că statul corupt şi mafiot, bazat pe ideologia antiromânismului gregar şi a europenismului ipocrit al lui Voronin venea să anuleze marea speranţă în Schimbare;
- Comportamentul autorităţilor comuniste în perioada preelectorală, dar mai cu seamă în timpul acordat nemijlocit campaniei s-a remarcat prin acte de persecuţie a oponenţilor politici şi a mass-media independente care au creat în societate convingerea, confirmată de rezultatele din 5 aprilie, că guvernarea va falsifica şi va fura alegerile.
Apariţia în public, chiar în seara zilei alegerilor, a liderului comunist, aflat în vădită stare de ebrietate, infatuat şi plin de sine,a umplut până peste margini paharul deziluziei. Prin reţele de socializare, tineretul a convocat în seara zilei de 6 aprilie o procesiune de înmormântare a speranţei lor de schimbare. Din ea s-a aprins sentimentul neîmpăcării cu marele furt săvârşit de comunişti. Protestul a luat amploare, şi la 7 aprilie, unda lui de şoc a cuprins masele tineretulul studios din capitală. De acest moment au profitat autorităţile comuniste care cu ajutorul serviciilor lor secrete, a poliţiei, a falangei criminale transnistrene şi a structurilor infiltrate ale fe-es-be-ului rusesc, au pus la cale o revoluţie-hibrid. Scopul ei era să consolideze statul autocrat al lui Voronin prin:
- Neutralizarea spiritului anticomunist, pro-românesc şi pro-european din ce în ce mai elocvent al tineretului ca element insurmontabil al schimbării;
- Lichidarea opoziţiei politice neafiliate şi neutralizarea ei prin inculpare, condamnare şi încarcerare;
- Îndepărtarea de România ca pericol de evadare a Republicii Moldova de pe orbita intereselor noului imperiu rusesc;
- Blocarea procesului de extindere peste Republica Moldova şi spre Răsărit a spaţiului democratic de prosperitate şi securitate al UE şi NATO.
Învinuirea Uniunii Europene şi a României de tentativă de lovitură de stat, expulzarea ambasadorului României şi introducerea abuzivă, unilaterală a vizelor pentru cetăţenii români, atacurile prin mass-media la adresa opoziţiei politice au scos în vileag acest plan perfid al comuniştilor.
Crima cea mare, însă, comuniştii au săvârşit-o împotriva tineretului. Atacul, cu totul inutil de descurajare a protestelor, şi, draconic prin felul lui de desfăşurare în noaptea de 7 spre 8 aprilie, au avut drept consecinţă unul dintre cele mai mari acte de crimă comise împotriva umanităţii în Europa de est după 1989. Patru vieţi tinere curmate, zeci de tineri şi tinere arestaţi, maltrataţi, torturaţi. Zeci de vieţi şi destine mutilate fizic şi psihologic.
Societatea s-a îngrozit de comportamentul sălbatic al comuniştilor. Temându-se că teroarea se va extinde, alegătorii au dat vot de blam comuniştilor la 29 iulie 2009 şi au adus la putere o Alianţă democratică pro-europeană care a promis să institue statul de drept şi să judece crimele şi criminalii acelui groaznic aprilie 2009.
După 6 ani, în zi de 7 aprilie 2015, constatăm cu stupoare că nu s-a făcut dreptate nici până în prezent: statul de drept mai rămâne încă de domeniul speranţei, crimele nu au fost dezvăluite, criminalii nu şi-au primit pedeapsa. Mai mult, statul mafiot a căpătat alte dimensiuni, iar sofisticate şi mai prădalnice. Puterea oligarhilor a pus stăpânire peste Republica Moldova mai cu seamă după alegerile din 30 noiembrie 2014. Comuniştii au revenit discret, dar prompt, la guvernare sub acoperirea laşă a unor disensiuni între liderii iresponsabili ai partidelor, aşa numite, pro-europene, pe motiv de partajare a portofoliilor.
Partidele aduse la putere în iulie 2009 nu au îndreptăţit speranţele societăţii, ale tinerilor, ale partenerilor şi prietenilor occidentali. Ele nu au devenit europene şi democratice în esenţa lor, precum au promis. Ele s-au transformat în SRL-uri, au recidivat pe principiile de funcţionare ale Partidului Comuniştilor şi au devenit, de fapt, prin duplicitatea lor, o prelungire a acestuia, declarând în cuvinte una şi făcând în realitate cu totul alta.
Aceste partide, cele care au format aşa numita Alianţa de guvernare minoritară sprijinită de comunişti, dar şi cei care s-au retras perfid de comod şi egoist în opoziţie, au trădat speranţele alegătorilor atât cele din 2009, cât şi cele din 2014. Bacilul oligarhic preluat de la comunişti a transfigurat esenţa şi chipul unor partide care în 2009 au întruchipat speranţa de schimbare.
În 2015, PLDM, PD, PL au ajuns să pună în pericol vectorul european al Republicii Moldova, inclusiv toate realizările obţinute cu greu în a doua jumătate a anului 2013 şi în prima jumătate a anului 2014. Comportamentul lor, situat sub orice critică, a stimulat apariţia unor partide-şleahtă agresive, antinaţionale şi antieuropene, care au format un periculos front al coloanei a cincea, dezvoltat de agresorul rus pe teritoriul Republicii Moldova.
Partidul Liberal Reformator consideră că, drept concluzie după 6 ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009, se revendică din nou, dar cu o putere şi mai mare, necesitatea Schimbării.
Împreună cu alte partide construite în baza principiilor democratice de funcţionare şi a celor europene de promovare a exponenţilor, Partidul Liberal Reformator reiterează că se declară deschis creării unei alternative puternice actualei guvernări şi opoziţii politice aliate ei, care s-a arătat, în temei şi în totalitate,oligarhică şi străină intereselor naţionale.
Postcomunismul de după 2009, recidivat în oligarhie cripto-comunistă, trebuie să dispară.
Chişinău, 7 aprilie 2015