Vrerea poporului, după răufăcătorul Dodon

După Dodon, vrerea poporului e o duducă flușturatică: azi vrea una, mâine vrea alta, poimâine vrea cu totul altceva. După Dodon, duduca este între-atât de flușturatică, încât nici măcar nu catadicsește să-și articuleze poftele cu de la sine persoană și însărcinează pe altcineva să-i anunțe mofturile. Din aplombul vârtos al afirmațiilor făcute de Dodon, reiese că poporul nostru, alias duduca moldoveană după Dodon, l-a ales de crainic al ei pe însuși Dodon. Cel puțin asta trebuie să înțelegem de îndată ce Dodon insistă să ne anunțe pe mică pe ceas ce vrea și ce nu vrea poporul la ora, în ziua, luna și anul cutare. Mai zilele trecute, de exemplu, într-un interviu dat unui canal de televiziune rusesc, Dodon zice fără drept de apel că poporul NU VREA să aștepte parlamentarele (alegerile parlamentare) din 2025” și că în acest moment poporul VREA cu fierbinte nerăbdare alegeri anticipate.

Să fie adevărat oare ce spune Dodon în numele poporului? Cine să ne confirme de-i așa ori altfel? Ca să știm cu precizie cum stau lucrurile, ar fi bine să mergem direct la sursă, la popor, las-să ne spună el de vrea sau nu alegeri anticipate. Întrucât fiecare dintre noi facem parte din popor și avem dreptul la o exprimare distinctă a vrerilor și ne-vrerilor noastre, am hotărât să o încep cu mine însumi. Așa că, în prezența dumneavoastră, a publicului cititor martor, mă întreb solemn (fiecare întrebați-vă pe voi înșivă): vreau eu sau nu vreau alegeri parlamentare anticipate. Răspunsul meu este NU! în forma categorică. Alegeri anticipate fără careva motive de natură excepțională și mai ales pe timp de multiple crize, pe vreme de război hibrid pe interior și de război fierbinte la hotare pe exterior, nu se fac. Ca să nu mă pomenesc că procedez ca Dodon, și să pară că încerc substituirea opiniei generale cu propria-mi opinie, am căutat să consult mai multe surse, cele mai recomandate dintre care fiind sondajele de relevanță națională. Chit că ele sunt relativ numeroase la noi, mai toate chestionând populația pe subiectul dintotdeauna incitant al previzibilității opțiunilor de vot – cine și pentru care politician/partid ar vota în cazul în care alegeri anticipate ar fi organizate duminica viitoare. Din păcate însă, sondajele nu conțin și întrebarea expresă ca atare: cine este pentru și cine se exprima contra unor alegeri parlamentare/prezidențiale anticipate. Sondajele nu ne dau deci raportul de păreri în această materie. Poate o vor face de azi înainte, de dorit onest și obiectiv, nu cum știm că procedează unele case de sondaje de la noi care s-au scandalizat nu o singură dată publicând rezultate vădit licitate.

Așadar, sondajele nu confirmă nici ele de vrea ori nu poporul anticipate. Ce facem însă cu dilema? O suspendăm? O abandonăm? Bine, dar dacă o lăsam așa, nelămurită, va însemna nu doar că suntem de acord cu versiunea lui Dodon, dar, mai cu seamă, că admitem impardonabila lui stigmatizare subliminală precum că poporul ar fi o fiță flușturatică care azi vrea una, iar mâine contrariul. Ca să nu rătăcim și prin alte domenii în căutarea adevărului și, principalul, ca să nu greșim, de mare ajutor ne-ar fi să mergem către cel mai concludent și mai notabil evaluator al vrerii exprimate de popor – către rezultatele scrutinelor cele din urmă. O privire de suprafață asupra lor ne arată că atât la scrutinul prezidențial din noiembrie 2020 care a vizat politicieni în persoană, cât și la cel parlamentar din 2021 care a vizat partide-colectivități, poporul A VOIT să dea mandat de guvernare adepților integrării europene.

Aparte luat, la scrutinul care a vizat persoane-politicieni, una dintre care a fost Dodon, poporul a voit ca el să NU mai fie președinte, marea majoritate a alegătorilor de acasă și din diasporă optând pentru Maia Sandu, o persoană care nu avea experiența șefului de stat și, în pofida acestui handicap, a fost cea preferată de o parte mult mai mare a poporului. Jumătate de an mai târziu, la alegerile parlamentare anticipate din iulie 2021, alegătorii s-au exprimat cu aceeași claritate în defavoarea unui partid care se afla la guvernare și, în plus, îl avea de partea sa pe Dodon, fostul șef de stat, cu notorietatea cel puțin a postului recent avut, dacă cea a persoanei nu avea cum să existe din considerente intelectuale. Cu toate aceste atuuri, poporul a preferat să voteze masiv în favoarea unui partid concurent fără experiență, având drept fanion un președinte abia intrat în funcție. Apare întrebarea: de ce și pe partea de politicieni-persoane și pe cea de colectivități-partide poporul a preferat să voteze așa cum este știut că a votat – împotriva lui Dodon – dublându-și actul de manifestare a voinței lui suverane? Nu cumva pentru că a vrut să nu-l mai vadă nici pe Dodon și nici partidul lui la frâiele statului, descalificând politic și persoana, și partidul?

Ne întrebăm acum, la jumătatea ciclului electoral reglementar, care ar trebui să fie super-argumentele capabile să justifice astăzi o revizuire radicală a dublei opțiuni populare legiferate urmare a celor din urmă două scrutine? Ar fi vrut azi poporul ca Republica Moldova să revină la starea de izolare internațională quasi-totală ca urmare a politicilor găunoase ale lui Dodon, la relația cu „partenerul ei strategic” de pe vremea guvernării acestuia. Ar vrea poporul Republicii Moldova să renunțe azi la toți pașii enormi pe direcția integrării europene, făcuți în ultimul an? Este poporul de acord să întrerupă colaborarea cu partenerii occidentali care i-au fost de mare ajutor în efortul de înfruntare a numeroaselor crize provocate de războiul rușilor și să se alăture, așa cum vrea Dodon, Federației Ruse, țara agresoare în Ucraina, declarată stat sponsor al terorismului, condamnată de întreaga lume civilizată și al cărei președinte este dat în căutare internațională pentru crime de război, specificate în uciderea și furtul de copii? O majoritate covârșitoare a poporului nu dorește, desigur, nici să-și revizuiască opțiunea demonstrată în cadrul ultimelor două scrutine și nici întoarcerea la „valorile” la care se închină Dodon și partidul lui.

O triplă confirmare a acestei vreri, poporul o va putea demonstra la 21 mai, ziua când este convocată marea adunare „Moldova Europeană”. Și atunci de ce Dodon cârcotește alegeri anticipate în numele poporului fără ca acesta să le vrea? Probabil de aceea, că descalificarea politică pe care i-a aplicat-o poporul nu a fost suficientă pentru a opri un răufăcător de calibrul lui, iar o calificare juridică-penală  a acțiunilor sale subversive de ieri și de azi, îndreptate împotriva statului în care a fost președinte, întârzie prea mult.

Valeriu Saharneanu, 28 aprilie 2023