Și NEPRIETENUL la nevoie se cunoaște. De ce socialiștii ne vor goi, flămânzi și făr’de apărare

…Că o țară neapărată va pustii prea ușor,…

(Constantin Negruzzi, Aprodul Purice)

Se zice că prietenul se cunoaște la nevoie. Dar neprietenul? Logic, și neprietenul este de aflat exact atunci – la testul cu nevoia. Delimitarea dintre un prieten și opusul lui e simplă în cazul confruntării cu o situație critică: dacă prietenul va veni cu sfatul bun și fapta promptă să te scoată dintr-o nevoie, neprietenul va face pe dracul în patru să te afunde cât mai tare în ea. Prietenul se va întrista văzându-și apropiatul intrat la ananghie; neprietenul se va bucura aflându-te acolo și, din contră, se va inflama de ajutorul care-ți va veni din partea altora.

Astăzi NEVOIA cea mare face ravagii în Ucraina. E pârjol nemaipomenit în țara vecină și dogoarea războiului estre atât de puternică, încât ne arde la față și e pe punctul să ne aprindă și casa. Riscul ca dogoarea să treacă și la noi în pârjol este extrem de mare. Un butoi cu pulbere controlat de Rusia și gata să sară în aer peste Nistru, plus o neutralitate umilitoare impusă de o ocupație parțială străină, pun Republica Moldova în zona de escaladare cea mai probabilă a războiului. Planul lui Putin de a ocupa sudul Ucrainei și de a ieși cu armata către regiunea transnistreană a Republicii Moldova, asimilând-o, se află în continuare pe planșetele tactico-strategice ale generalilor ruși. În cazul realizării lui, Chișinăul, cu o armată simbolică și armament deloc, apare expusă total. Discuțiile despre cine ar putea să ne țină scutul în fața unei probabile invazii au apărut mai întâi în România. Statutul de țară membră NATO, cu obligațiile comunitare avute scrise explicit o limitează la neimplicare. Evoluția situațiilor similare la nivel european au creat, însă, precedentul alianțelor regionale cu posibilitatea întrajutorării, inclusiv militară, a statelor învecinate ori apropiate istoric. Pentru noi, România este și una, și alta, iar capacitățile ei de la Deveselu, Capul Midia și Kogălniceanu ne-au devenit de îndată, fie și pur simbolic, scut de apărare. Starea Republicii Moldova ca țară din imediata veinătate a teatrului de război din Ucraina a fost analizată la modul serios de marile cancelarii ale lumii. Uniunea Europeană ne-a sărit în ajutor cu mijloace bănești și materiale pentru a ține piept enormului val de refugiați ucraineni. Alte state din regiune, și nu numai, au venit solidare să ne sprijine financiar și să ne încurajeze moral. Iar zilele trecute, ministrul de externe al Marii Britanii, Liz Truss, urmată de o delegație sosită la Chișinău a congresmenilor americani au exprimat disponibilitatea să ajute cu armament Republica Moldova în cazul în care ea o va cere. Declarații extrem de încurajatoare pentru cetățenii de bună credință ai Republicii Moldova, dar importante și ca valoare de descurajare a unor eventuale aventuri militare îndreptate planificat ori la fierbințeală împotriva noastră.

Așa se face că în mai puțin de 90 de zile, câte au trecut de la marea nevoie pe care Putin a adus-o în Ucraina, în vecinătatea ei și în toată Europa, Republica Moldova a aflat cine îi sunt frații și adevărații prieteni. A aflat însă și cine-i sunt adevărații neprieteni, dacă a mai existat cineva care să nu știe. Ați urmărit probabil reacțiile socialiștilor la declarațiile de susținere ale doamnei Liz Truss, dar și reacțiile lor la acțiunile anterioare de ajutorare, venite din partea României, Uniunii Europene ori Statelor Unite ale Americii. Au arătat gălăgioși, furioși, acerbi, supărați la culme că aceștia vor să apere Republica Moldova, s-o tragă cumva sub un adăpost.

Socialiștii, comuniștii și liderii lor se zvârcolesc și dau semne de grave tulburări mentale la orice act uman venit în susținerea moldovenilor din partea statelor și comunităților mondiale. Vârcolacii și toți dracii parcă ar pune stăpânire pe ei când în fața Republicii Moldova apare perspectiva ieșirii din fundătura istorică în care a fost băgată, când cetățenilor ei li se deschide o cât de mică posibilitate reală să scape de corupție, de sărăcie și de povara de sclav pe care o poartă de decenii în condițiile unui stat semicolonial la cheremul Rusiei lui Putin și a altor criminali de până la el.

Cine sunt, deci, socialiștii și comuniștii față în față cu NEVOIA[1] iscată de războiul din preajmă care amenință să ne tragă și pe noi în vârtejul lui ucigător? Cine sunt ei față în față cu nevoile iscate de cârmuirea lor devastatoare care se întinde pe decenii marcate de furturi uriașe și trădări de neînchipuit? Neprieteni? Adevărat, dar e mult prea neadecvat termenul. Și apoi, cuvântul pare neutru, șters, inexpresiv raportat la coloristica politică mult prea stridentă a lui Dodon-Voronin. Pare un camuflaj care ascunde esența a ceea ce sunt socialiștii/comuniștii cu adevărat. Și nu putem să lăsăm lucrurile așa. Haideți să răzbatem cumva la esență. Să încercăm exercițiul unei simple, dar extrem de eficiente deducții logice. Care ar fi următoarea: dacă Dodon, Voronin și camarila lor socialistă-comunistă sunt părtașii lui Putin, susțin agresiunea acestuia în Ucraina, se zbat nebunește ca Republica Moldova să stea așa cum este ea astăzi – neapărată de nimic și de nimeni – și o vor invadată de sălbăticia rusă, iar cetățenii ei să rămână goi, flămânzi și batjocoriți decenii înainte, ei nu pot fi numiți altfel decât dușmani, inamici, potrivnici ori vrăjmași. Sunt sinonimele neprietenului, dar în esență e cu totul altceva. Ăștia sunt ei cu adevărat – niște vrăjmași.

Valeriu Saharneanu

23 mai 2022

P.S. 

Știrea zilei este că Procuratura Generală a dispus astăzi percheziții la mai multe adrese de locații aparținând lui Igor Dodon în dosarul „Punga neagră” („kuliok”), repornit după clasarea lui de către procurorul Stoianoglo, în 2020. S-a anunțat și reținerea lui Dodon pentru 72 de ore. Potrivit PG, Dodon este acuzat de trădare de patrie, corupere pasivă și îmbogățire ilicită. Era și timpul, căci cu doar câteva zile în urmă întrebam retoric într-un material „Banii lui Putin sunt căutați peste tot în lume. La Dodon, cine-i caută?” Slavă Domnului că cineva a început să-i caute și la Dodon.

---

[1] DEX, NEVOIE: 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jenă financiară. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire