Nici n-a apucat Putin să savureze fâstâceala pricinuită Occidentului de apariția obraznicelor lui ultimatumuri pe tema garanțiilor de securitate smulse de la ei în schimbul renunțării la jocul de-a invazia în Ucraina, că iată, ca din senin, chiar sub pântecul neacoperit al Rusiei, apare tărăboiul din Kazahstan. Ce-o fi asta? O revoltă trecătoare, cum a mai fost una acolo cu vre-o zece ani în urmă și stinsă de Nazarbayev cu focul armelor? Ori poate este metaforica lebădă neagră, acel eveniment improbabil și imposibil de prevăzut, care prin forța lui ar putea să-i schimbe radical agenda procupărilor de moment și de viitor: de la cea inventată externă, la cea reală, internă; de la nevoia de simulare a problemei pericolului extinderii NATO, către nevoia de a ține piept unei probleme cu adevărat mari și periculoase pentru regimul lui – celei a trezirii din amorțire a propriului popor?
Ce se întâmplă în Kazahstan?
Protestele au pornit acolo în data de 2 ianuarie, într-un oraș din vestul Kazahstanului, Janaozen, situat la cca 3 mii de kilometri de capitala Nur-Sultan. Șocul care a scos lumea în stradă s-a produs pe fondul dublării prețurilor la gaze și la alte surse de energie. În doar două zile, unda protestelor a cuprins mai mult orașe, inclusiv Almaty și capitala Nur-Sultan. Cele mai mari manifestații s-au produs pe parcursul zile de ieri, 4 ianuarie, și în timpul nopții. În dimineața zilei de 5 ianuarie, președintele kazah Kassym-Zhomart Tokayev a semnat decretul privind demisia guvernului. El a pus scumpirile la carburanți în vina ministerului energiei și a companiilor naționale de petrol și gaze. A dat, de asemenea, instrucțiuni să introducă reglementarea de stat a prețurilor la carburanți pentru 180 de zile și să amâne implementarea programului de comerț electronic cu combustibil cu un an. În plus, Tokaev a dispus introducerea unui moratoriu privind creșterea tarifelor la utilități pentru populație.
Ciocnirile dintre protestatari și poliție au continuat pe tot parcursul nopții în Almaty. Protestatarii au ars mașini, iar poliția a folosit grenade asomatoare și gaze lacrimogene. Potrivit Ministerului Afacerilor Interne din Kazahstan, în dimineața zilei de 5 ianuarie, în total, aproape 100 de polițiști au fost răniți în timpul protestelor, iar peste 200 de persoane au fost reținute. În mai multe orașe – Almaty, Cymkent, Taraz – protestatarii au încercat să asalteze akimaturile (cladirile administrației districtuale).
A fost declarată stare de urgență în trei regiuni – orașul Almaty, regiunile Almaty și Mangystau. Potrivit decretului prezidențial, regimul va funcționa până pe 19 ianuarie și include restricții de intrare în regiuni și de circulație în interiorul acestora, interzicerea evenimentelor și grevelor în masă, precum și confiscarea armelor și munițiilor de la populatie.
Cu toate acestea, protestele au continuat în ziua de 5 ianuarie în toată țara. În Aktobe, câteva mii de oameni au luat cu asalt akimat-ul local, dar poliția antirevoltă nu li sa opus. În Almaty, în ciuda stării de urgență, sunt mii de protestatari pe străzile orașului. Forțele de securitate încearcă să-i împrăștie cu grenade paralizante și gloanțe de cauciuc – în urma acestor atacuri, au fost răniți și jurnaliștii presei locale.
De precizat, că revendicările primelor două zile de proteste care au vizat scăderea prețurilor la carburanți au fost completate în zilele din urmă cu chemări politice la demiterea președintelui Tocayev, a Guvernului și la scoaterea din activitatea politică a fostului președinte, azi lider formalizat al nației – Nursultan Nazarbayev, căruia i se impută că ar conduce din umbra cu statul. Nemulțumirea populației răsculate vine și pe fundalul corupției endemice la nivel înalt, a furturilor de proporții puse pe seama clanurilor oligarhice aflate sub căpușa protectoare a guvernanților.
De ce revolta din Kazahstan este un pericol pentru regimul din Rusia?
Este un pericol, și încă unul foarte mare, pentru că focul nemulțumirilor populare se poate extinde foarte ușor și către regiunile învecinate ale Federației Ruse. Situația oamenilor din provinciile rusești este la fel, poate chiar și mai mult afectată de lipsuri, dar mai ales de dezmățul birocratic al interpușilor locali ai regimului Putin. În schimbul loialității față de căpetenia lor de la Kremlin, knejii locali au toată dezlegarea de la lege să dispună de bunurile date spre gospodărire, așa cum consideră ei și interesul superiorilor lor de clan politic. Provincia rusă stă amorțită azi în mizerie și nevoi, dar apropierea unui focar îi poate provoca un proces de dezmorțire, care la rândul lui o poate transforma mâine în cel mai inflamabil material social-politic.
Putin știe că ieșirea la suprafață a nemulțumirilor cetățenilor ruși se ține pe presiunea draconică a enormului aparat represiv și pe și mai draconica operațiune de manipulare a aparatului său propagandistic. Jocul cu demonii unui război iminent, învolburat de himerele pericolului care ar veni asupra Rusiei, chipurile, din afară, dinspre SUA, NATO ori UE, este și el parte a efortului de ținere în genunchi a bietului cetățean rus. Deocamdată jocul le iese: sondajele Kremlinului arată că poporul rus se arată arzând de nerăbdare să se prindă într-un război cu Ucraina și pune nevoia de îmbunătățire a vieții lui cotidiene pe planul secund. S-ar putea întâmpla însă că la lumina unor răscoale din vecinătate, cum sunt cele de astăzi din Kazahstan, poporul rus să se dezmeticească și el. Și atunci ar putea să se întrebe: de ce război cu frații ucraineni pe când adevăratul război care ni-l cere interesul Patriei este cel împotriva oligarhiei de stat, cuibărită la Kremlin, este împotriva regimului pseudo-patriotic al lui Putin – cel mai opresiv după cel al lui Stalin.
Nu știm dacă răscoala kazahilor se va răsfrânge și asupra amorțitei în frică Rusii. Ceea ce am putea să presupunem cu mai multă siguranță este că Putin va încerca măsuri active preventive de stingere a lor în fașă. Situația este un pic diferită de cea din anul trecut din Belarus, dar o intervenție militară directă ori hibridă la cererea oligarhiei kazahe nimerită la ananghie, ar trebui luată în calcul. Nazarbaiev, ca și Lukașenko, este bun prieten cu Putin.
La ora actuală (13.30 – ora Chișinăului, 17.30 – în Almaty), situația în orașele kazahe se dezvoltă sub presiunea acțiunilor spontane ale protestatarilor. Aceștia nu iau în seamă starea de urgență decretată azi dimineață și în a doua jumătate a zilei au pătruns în reședința prezidențială din fosta capitală – Almaty – pe care au incendiat-o. Numeroase secvențe video difuzate pe canale Internet arată momente de altercație între protestatari și poliție, dar și o acțiune de dezarmare și imobilizare a unui grup de militari ai forțelor armate kazahe. Spre seară, Kazahtelecom a întrerupt Internetul.
Valeriu Saharneanu
5 ianuarie 2022