Republica Moldova este pe calea integrării europene, dar va ajunge în UE doar dacă se va învinge pe sine
Titlurile agențiilor de știri și a celor mai influente publicații europene au făcut uz în abundență ieri seară și azi de adjectivul istoric. Sintagmele: moment istoric, zi istorică, eveniment istoric, hotărâre istorică au acoperit suprafețe mari de spațiu informațional pentru a scoate în evidență importanța deosebită a deciziei luate ieri seara de Consiliul European în privința Republicii Moldova și Ucrainei. Acestea au obținut legitimarea oficială a noului lor statut de țări candidate la integrarea în Uniunea Europeană.
Toată lumea înțelege de ce pentru Ucraina și Republica Moldova evenimentul are cu adevărat o foarte mare importanță istorică. În ultimii 30 de ani, suveranitatea și integritatea lor teritorială a fost încălcată grav de către Federația Rusă, iar războiul în plină desfășurare în Ucraina are loc tocmai din cauza că această țară vrea să-și impună controlul geopolitic exclusiv asupra spațiului ex-sovietic, pe care îl revendică pe nedrept și în forma cea mai brutală. Noul statut pe care l-au căpătat în seara zilei de 23 iunie este în sine un scut de apărare în fața unei noi agresiuni, în privința Republicii Moldova, și un sprijin enorm, în efortul ei de a-și apăra suveranitatea și redobândi integritatea teritorială pe câmpul de luptă contra invadatorilor, în privința Ucrainei.
Dar de ce Consiliul European și celelalte instituții comunitare care au avizat, în conveier, cererile de aderare, au insistat să catalogheze și ele decizia lor de confirmare drept una istorică? O explicație ar fi că ambițiile imperiale ale Rusiei și războiul dezlănțuit de ea în Ucraina a schimbat radical paradigma geopolitică existențială în Europa și în lume. Pretenția lui Putin că fosta Uniune Sovietică este Rusia și încorporarea teritoriilor desprinse în 1991 ar fi un drept al ei, indiferent că pe aceste teritorii ar exista state independente și națiuni suverane, pune în pericol întreaga construcție europeană postbelică. În scopul satisfacerii acestor pretenții, Rusia a recurs la expansiune militară. Direcția de înaintare a ei cuprinde Ucraina și Republica Moldova, state care își doresc de multă vreme integrarea în spațiul democratic și civilizațional european, dar au fost și sunt sistematic hărțuite politic, economic și militar. Ar fi o nedreptate și o mare greșeală ca teritoriile lor să fie transformate în secolul XXI în gubernii ale Rusiei lui Putin, ale cărei pretenții ar putea să se extindă încontinuu spre vest, dacă i se lasă posibilitatea. Șocul războiului și atrocitățile la care a arătat că poate să recurgă Rusia în teritoriile ocupate, a scos Uniunea Europeană din amorțirea espectativei perdante. Chemările statelor din estul european amenințate de Rusia au fost de data aceasta auzite. E adevărat că interesul Republicii Moldova în interiorul UE au fost promovat de România, iar al Ucrainei, de Polonia. În timp ce Ucraina a acumulat sprijinul și pe fundalul solidarității generale cu o țară care apără valorile democratice pe câmpul de luptă, meritul României în succesul de ieri al Republicii Moldova este fundamental.
Dacă e să vorbim despre meritele contribuitorilor la actul istoric de ieri, este tocmai prilejul să menționăm comportamentul exemplar al majorității populației Republicii Moldova în alegerile din 2020 și 2021. Am susținut că solidaritatea alegătorilor de acasă și a celor din diaspora au săvârșit atunci cea mai curată revoluție democratică – o revoluție la urna de vot. Iată că actul lor s-a dovedit a fi nu doar providențial, dar și extrem de pragmatic: un stat capturat de oligarhi ori de progeniturile acestora nu avea nicio șansă să atingă performanța istorică a zilei de ieri. Mai trebuie recunoscute aici și meritele Maiei Sandu, care a putut să motiveze mobilizarea și solidaritatea manifestă a votanților pro-europeni, dar și ale lui Igor Dodon. Da! Și ale lui Dodon. Rolul lui de servitor ingrat și docil al lui Plahotniuc, de agent de influență al lui Putin și potențial trădător al intereselor țării sale au impresionat negativ populația atât de profund, încât stupiditatea comportamentului, mesajul antinațional, poziția antieuropeană și aroganța lui au reușit să mobilizeze contra sa o mare parte a electoratului mai puțin activ. Fără aceste voturi revoluția la urna de vot nu ar fi fost posibilă nici la faza anului 2020 și nici la cea a anului 2021.
Da, de azi, Republica Moldova a intrat pe linia dreaptă a integrării europene. Statul va beneficia de fonduri europene de integrare, iar activitatea guvernării în ceea ce privește ajustarea economică, socială și a infrastructurii la standardele europene, va fi strict monitorizată. Se vor face investiții în drumuri, școli, spitale, în infrastructura energetică – în toate domeniile. Obiectivul principal al acestei perioade este ca veniturile și cheltuielile statului să fie gestionate în așa fel, încât să poată crește considerabil nivelul de trai al populației. În comparație cu Ucraina, Republica Moldova are un atu puternic la îndeplinirea volumului de activități ale acestei perioade: ea are experiența României, dispunerea ei de a ajuta Republica Moldova și pe acest parcurs extrem de dificil. România va pune la dispoziția Republicii Moldova și Acqius-ul comunitar[1] în limba română, traducerea căruia ar fi luat luni de zile, darmite îndeplinirea.
În ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor conținute în Acqius, problema cea mare a Republicii Moldova rămâne a fi însăși Republica Moldova, cu toată moștenirea ei de mentalitate. Combaterea corupției și reformarea sistemului judecătoresc vor fi provocările cele mai grele. Republica Moldova este renumită prin furturile de proporții care s-au dat fără a fi descoperite, dar și prin rușinea de a fi cea mai săracă țară din Europa. Ieșirea din acest con de umbră va fi extrem de grea.
Pe lângă asta, un război hibrid mult mai agresiv din partea Federației Ruse e ca și garantat. Republica Moldova se plânge că Rusia își bate joc de dânsa, dar de fapt bătaia de joc a Moscovei ține de lipsa de demnitate, de caracter și de reacție adecvată a Chișinăului. De aceea, oprirea tuturor canalelor de intoxicare mediatică și dezinformare va trebui exercitată imediat și total, fără jumătăți de măsură. O lege care să prevadă sistarea difuzării pe teritoriul național a surselor media ce provin din state agresoare este de domeniul urgenței. La fel este extrem de actuală problema destructurării coloanei a cincea a Federației Ruse în Republica Moldova. La efectivul și influența pe care o are astăzi în sferele politicului și ale propagandei, această forță va încerca subminarea în fel și chip a procesului de integrare și, speculând greutățile perioadei provocate de războiul din vecinătate ori de consecințele lui, va urmări aducerea la guvernare a partidei pro-Kremlin. Eșecul cu numărul 3 al angajării pro-europene a Republicii Moldova, așa cum s-a întâmplat în 1999 și 2014, ar trebui exclus de această dată. Suntem în altă epocă istorică, existăm într-un context geopolitic diferit și dispunem de un statut de integrare confirmat juridic. În numele unui succes care nu mai poate fi ratat, Guvernarea are nevoie să se concentreze pe rezolvarea sarcinilor interne, în primul rând a celor ce țin de stabilizarea economică, îmbunătățirea condițiilor de trai a populației și funcționarea legilor. Iar această libertate de acțiune nu se poate face fără o reconsiderare drastică a capacităților de influență malefică – de la Pușkin la Putin – de care dispune în teritoriul național Federația Rusă.
Valeriu Saharneanu
24 iunie 2022
[1] Termenul acquis comunitar desemnează totalitatea drepturilor și a obligațiilor comune care decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene. Incluzând, pe lângă tratate, și actele adoptate de către instituțiile UE, acquis-ul comunitar este în continuă evoluție.
Leave a Comment
(0 Comments)