Planurile Rusiei cu Republica Moldova vs Planurile Republicii Moldova cu Rusia

Ultimul plan al Rusiei cu Republica Moldova a fost afișat lumii săptămâna trecută de ministrul de externe al acesteia, Serghei Lavrov. Deși este șeful diplomației ruse, Lavrov a preavizat caracterul relației cu Republica Moldova din perspectiva militară a acțiunilor țării sale. Și anume, că Republica Moldova ar fi următoarea pe care țara sa ar trebui să o treacă prin experiența Ucrainei. Cine să nu știe că războiul este experiența crudă prin care Rusia lui Putin trece azi Ucraina? E de reținut, că întrebându-l despre planurile vindicative mai extinse ale Rusiei, jurnalistul, un propagandist de top al Kremlinului, i-a sugerat intervievatului său, țări ex-sovietice din Orient, în special din Asia Mijlocie, „demne”, la părerea lui, de a fi atacate, dar Lavrov a preferat o țară mai de la Occident, Republica Moldova. De ce? Pentru că „Moldova este una din țările pe care Occidentul vrea să le monteze împotriva Rusiei”, și-a justificat predilecția războinică mai marele pe diplomația rusă. „Acum Moldova este pregătită de către Occident pentru acest rol”, zice Lavrov în continuarea interviului. Apoi, ca „dovadă” a gravei, intuite de el, conspirațiuni anti-ruse, forțează alegația că Occidentul „a pus în fruntea țării, prin metode destul de specifice, departe de a fi democratice, un președinte care vrea în NATO, are cetățenie română, este favorabil unirii cu România și, în general, este gata pentru aproape orice”.  

Trecem peste pretenția nulă a demnitarului rus de a se erija în postura deținătorului metodei autentic democratice de promovare în fruntea țării a unui președinte cumsecade. Dacă ar fi deținut-o și, mai cu seamă, dacă ar fi aplicat-o, azi, cu siguranță, nu era nici război în Europa, dar nici Putin președinte în Rusia și nici Lavrov, ministrul lui de curte. Așa, însă, abolind democrația, Rusia a ajuns să fie capturată de un grup de cleptocrați, foști kaghebiști, iar Lavrov să reprezinte astăzi regimul răului absolut de pe glob. Când spune că Moldova și președintele ei „sunt gata pentru aproape orice”, inoculând ideea chiar și a unui atac năvălitor al acestora asupra Rusiei, Lavrov nici nu-și dă seama cât de ridicol apare în fața lumii. De fapt, sentimentul nobil al bunului simț, al rușinii ori al mustrării de conștiință au fost de foarte multă vreme izgonite din Moscova și ținute departe de porțile ferecate ale Kremlinului. Azi, politicul rusesc în varianta lui Putin, diplomația rusă în interpretarea lui Lavrov au același simbol ca și „patriotismul” ocnașului Prigojin – „bucătarul” lui Putin, triplul erou al Rusiei. Acesta este simbolul barosului însângerat, unealta de execuție brutală a nesupușilor.

Lavrov amenință Republica Moldova cu barosul politicii de represalii pentru că ea nu mai vrea să se supună orbește nesăbuințelor imperiale rusești. Lavrov minte cu nerușinare când spune că Occidentul vrea să monteze Moldova împotriva Rusiei. Dar adevărul este că nimeni nu a montat mai tare Moldova împotriva Rusiei cum a făcut-o însăși Rusia. Nu vorbim de o istorie terifiantă de peste 300 de ani, de când durează supliciul. Vorbim doar de perioada ultimilor 30 de ani, începută cu un război de agresiune al Rusiei „democratice”, cu oameni omorâți, case distruse, sate și orașe bombardate, teritorii ocupate sub pretextul pacificării. Crede oare Lavrov că lumea civilizată nu a văzut cum Rusia și-a bătut joc trei decenii la rând de Republica Moldova, nu a observat cu câtă nemernică ipocrizie făcea ea declarații că îi recunoaște independența și îi respectă suveranitatea, îmboldind-o la tot pasul cu ascuțișul armei și stând cu genunchii pe grumazul ființei ei neputincioase. Lavrov trebuie să știe, că toate atrocitățile săvârșite în regimul relațiilor duplicitare „reciproc avantajoase”, tot arsenalul de minciuni folosit în războiul hibrid permanent împotriva statului moldovean și întreg ansamblul de operațiuni politic-diplomatic-militare ale Rusiei au fost contabilizate. Cel puțin de cancelaria Cerească, dacă cea de pe pământ are scăpări. Lavrov mai  trebuie să știe un lucru foarte important: în coalizarea fără precedent al Occidentului pe cauza apărării Ucrainei – crearea unei alianțe internaționale anti-Putin pe modelul coaliției anti-Hitler – este și aportul de suferință al micului stat de la Prut. În atitudinea discriminatorie de durată față de Republica Moldova, lumea democratică a văzut că nicio o altă politică decât cea a expansiunii, a anexării de noi teritorii, a asimilării fondului uman din teritoriile acaparate, ca formă de genocid camuflată, nu se întrevede în perspectiva statului putinist. De aici și constatarea că o lume întreagă dorește și contribuie la dispariția, cât mai puțin păguboasă pentru omenire, a acestui regim dezastruos.

În consecință, Republica Moldova nu are nici puterea și nici aberația mintală a lui Lavrov să pornească un război măcar împotriva enclavei rusești de dincolo de Nistru, barem împotriva Rusiei. Problemele acestea se vor rezolva în contextul soluționării globale a relației Omenirii cu Rusia. Nu știm care va fi calea de soluționare și când se va produce ea. Războiul lor pare a fi abia la mijloc. Până atunci însă, Republica Moldova ar trebui, reieșind din toate declarațiile belicoase din ultimii ani ale demnitarilor ruși, inclusiv cea din urmă a lui Lavrov, să-și schițeze și ea un plan cu Federația Rusă. Răspunsul Ministerului moldovean de externe că Moldova vrea să fie parte a lumii libere și că a ales „drumul aderării la Uniunea Europeană” este pertinent și argumentat. La urma urmei, nu Rusia, care a provocat scumpiri majore și valuri de probleme cauzate de războiul ei bezmetic dus în Ucraina este de urmat, ci Uniunea Europeană și țările componente – cele care au ajutat-o anul trecut cu peste 5 miliarde 531 milioane de lei ca să facă față dezastrului abătut asupra ei – acesta este tărâmul atractiv și de folos pentru oameni.

În paralel cu declarațiile Ministerului de Externe, la Chișinău s-a făcut văzută săptămâna trecută și o acțiune mai palpabilă, mai pragmatică în relația cu organizațiile constituite de Rusia: Parlamentul Republicii Moldova a dispus, cu 57 de voturi, rechemarea reprezentantului său în Secretariatul Consiliului Adunării Interparlamentare a statelor membre ale Comunității Statelor Independente (CSI). Altă numire în timpul apropiat nu se prevede. Mai mult ca probabil, acțiunea constituie un pas pe direcția ieșirii de jure a Republicii Moldova din comunitatea muribundă după părăsirea ei de facto. O declarație oficială la subiect încă nu s-a făcut, dar este bine cunoscut faptul că această organizație a avut menirea să conserve sufletul imperial rusesc în spațiul acaparat cândva de URSS, după dispariția acesteia, și a activat pe principiul clasic al nedreptății când dreptul forței înlocuiește forța dreptului. Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Republicii Moldova în anul 1992, împotriva Georgiei în anul 2008 și în prezent în Ucraina este o consecință a faptului nesupunerii față de acest principiu macabru vegheat de Rusia. Represaliile continuă în țara vecină, iar amenințările ei nu încetează în privința celorlalte state. Republica Moldova, ne anunță Lavrov, este cea care urmează. În contextul acestor amenințări, planul Republicii Moldova cu Rusia, anunțat prin mesajul cifrat al rechemării omului său din Secretariatul CSI este potrivit cu situația reală de pe terenul geopolitic. Depărtarea cât mai categorică și mai grabnică de zona răului absolut este de importanță vitală pentru noi și deci, de primă urgență.  

Valeriu Saharneanu,  6 februarie 2023