„Pactul pentru Europa”: cu impact ori fără?

Duminica trecută, în sala rotundă, cu boltă concavă și o sonoritate cu efect de ecou pronunțat a Muzeului Național de Istorie, reprezentanți ai câtorva partide s-au adunat, la ceea ce ei au declarat că vor să fie: „un eveniment istoric, despre care se va scrie în manualele de istorie”. În prezența unui trimis al Ambasadei SUA, a Ambasadorilor României și Ucrainei, exponenți a 12 partide – președinți, adjuncți ori împuterniciți – au semnat un așa numit „Pact pentru Europa”, adnotat și ca „Acord cu privire la Integrarea Europeană a Republicii Moldova”. În document, semnatarii și-au asumat „angajamentul politic de a contribui plenar la obiectivul integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană”.

Evenimentul a fost organizat la inițiativa partidelor așa numitei opoziții proeuropene unite în blocul „Împreună”, iar consimțământul de a semna „Pactul-Acord” l-au dat inițial 13 partide, dintre care 12 s-au și prezentat la ceremonie și au semnat documentul de facto, între care și Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) de guvernământ, reprezentat de secretarul său general.

Evenimentul în sine este unul pozitiv, intenția de a uni toate forțele politice de orientare proeuropeană într-un singur efort, într-un an crucial pentru destinul Republicii Moldova, fiind salutată de societate. Cu siguranță, inițiatorii și organizatorii evenimentului, în persoana blocului „Împreună”, au acumulat puncte binemeritate în contextul maratonului electoral care debutează anul acesta. El începe în 2024 cu alegerile prezidențiale și Referendumul „Pentru Europa” și se va încheia în 2025 cu alegerile parlamentare. Asta, deși însăși constituirea acestui bloc politic și electoral s-a făcut pe fierbințeala unei spuze de ranchiună infantilă a anumitor componente, purtate față de PAS, ca partid care exercită de unul singur puterea politică în stat. Este vorba de supărarea Platformei DA, fostă coechipieră a PAS în blocul „Acum” al anilor 2018-2019, pentru faptul că în a rămas în afara Parlamentului și, implicit, a arcului guvernamental în rezultatul alegerilor anticipate din iulie 2021. „Vina” fiind de fapt a electoratului, care a ales așa cum a ales: a promovat PAS la guvernare de unul singur, iar pe fosta ei parteneră a trimis-o în afară, să se maturizeze. Nu este exclus ca la alegerile viitoare Platforma DA să revină în calculele cele mai serioase ale electoratului, având în vedere schimbările operate la nivelul conducerii și inițiativele curente pe care le promovează , consonante cu vrerea lui în materie de unificare politică și consolidare a efortului proeuropean al partidelor. Este de văzut dacă se va întâmpla anume așa, fiindcă, chiar și la ceremonia semnării Pactului s-a putut observa că microbii râcii purtate față de PAS au infestat și celelalte trei componente, acestea insistând și ele cu narațiuni gen, monopolizarea/privatizarea integrării europene, greu de înțeles în contextul unei guvernări monocolore instalate din voința suverană a electoratului și care promovează la modul efectiv integrarea. Pentru niște politicieni cu pretenții de cunoscători în materie subțire de politologie, afirmația poate avea și un puternic efect descalificant. Îi întrebăm simplu: Ce să facă guvernarea monocoloră, oricare ar fi ea, dacă integrarea europeană s-a rătăcit și prin părțile noastre și ne-a bătut puternic la ușă? Trage obloanele, se baricadează, așteaptă cadența următoarelor alegeri, când electoratul își va aminti și de minunații politicieni din Platforma DA, din Partidul „Schimbării”, din „Coaliția pentru Unitate și Bunăstare”, în fine, din blocul „Împreună”? Ori va acționa responsabil și instituțional(!) de una singură, mulțumind Providenței pentru șansa oferită? Răspunsul la aceste întrebări este și el simplu: orice guvernare va acționa prompt și de una singură, așa cum a dat-o pe lume electoratul-mumă. Cu toate acestea, obiecția invalidă o găsim prezentă și în textul propriu-zis al Pactului semnat: „Procesul de integrare europeană nu poate fi monopolul niciunui partid sau grup…” etc.. De menționat că cei „învinuiți” de monopolizarea integrării europene nu s-au supărat, vizibil, și nici nu au ignorat, camuflat, cum au procedat unele partide, invitația de a semna documentul. Mai mult, anume prezența exponentului partidului de la guvernare a dat valoare și evenimentului, dar și documentului, PAS fiind unicul partid parlamentar semnatar. Faptul a forțat mult ridicarea acestui act la rangul de unul istoric, inițiatorii lui comparându-l, la fel de forțat, cu cel întâmplat cu 29 de ani în urmă, la 21 iunie 1995, în România, când 13 partide parlamentare1(!) au semnat „Declarația de la Snagov”, menită să ateste acordul forțelor politice față de strategia națională pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană. După cum vedeți, politicienii din România au luat procesul de la început, din faza de pregătire a aderării, pe când evenimentul de duminică de la Chișinău a atestat includerea post-factum a câtorva partide, majoritatea fiind extraparlamentare, într-un proces demarat deja de „monopoliști”.

S-ar părea că e o acțiune de urcare într-un tren deja plecat din gară, dar nu e așa. Trenul pornit poate fi recuperat foarte ușor de către pasagerii întârziați. Pentru că el se mișcă încă foarte încet, având terasamentul avariat în multe locuri și bande diversioniste care-l așteaptă pe la cotituri. Este o altă diferență între faptul întâmplat cu 29 de ani în urma la Snagov și cel remarcat duminică la Muzeul Național de Istorie de la Chișinău. Diferența esențială este că politicul din România – cel de Dreapta, cel de Centru și cel de Stânga – avea pus în fața lui promovarea interesului național, unic și indubitabil, pe când mare parte a politicului din Republica Moldova servește încă intereselor geopolitice ale fostului imperiu rus și consideră integrarea europeană un obiectiv de sabotat prin toate mijloacele, inclusiv prin trădarea interesului național.

În acest sens, angajarea oricărui partid, cât de mic și cât de neînsemnat ar fi, deocamdată, în viața politică autohtonă, va trebui considerat de mare folos în efortul comun al promovării interesului național de integrare în Europa. Angajate duminică în acest proces cu adevărat istoric prin semnarea „Pactului pentru Europa”, aceste partide au o șansă foarte mare să-și crească, până la sfârșitul acestui an, atât notorietatea publică, cât și valoarea electorală. Piatra de încercare pentru ele va fi contribuția fiecăruia la succesul Referendumului „Pentru Europa”, promovat de partidului de guvernământ și urmărit pentru a fi devalizat public de către forțele adverse pro-Kremlin. Impactul angajării lor oneste și eficiente se va măsura în rezultatele obținute pe teren. Pentru că Referendumul este un act politic fără precedent ca importanță istorică pentru toate partidele, deja și pentru partidele extraparlamentare, semnatare ale „Pactului pentru Europa”. Plebiscitul este totodată și furnizor de capital politic extrem de generos, care, căpătat pe merit, ar putea face din partidele mici, mari jucători ale vremii lor, dacă ele nu joacă fals și își valorifică cinstit șansa.

Valeriu Saharneanu, 28 mai 2024