O mixtură explozivă, gazul rusesc și nazul moldovenesc?

Încă din toamnă timpurie, de când sub securitatea europeană a fost descoperită bomba cu efect îndelungat a gazului rusesc, în Republica Moldova, pe mai multe paliere deodată, au pornit campanii locale puternice de capacitare la maximum a exploziei așteptate. Bomba era cu ceas și se știa cu exactitate momentul când se va produce deflagrația: de cum va începe sezonul rece și oamenii vor prinde a simți în apartamente frigul de afară. Explozia prețurilor la gaze și, de aici, a prețului la curentul electric, urmat de majorări, ca reacție în lanț, a costurilor de producție a bunurilor și, implicit, a consumului, era ca și cum inevitabilă și general acceptată.

Geniștii de la Kremlin voiau însă altceva. Înainte de a beneficia de supraprofitul (la sfârșit de noiembrie 2021 profitul net a fost de $7,8 mlrd) stors din operațiunea subversivă, reușită prin „întârzierea” programată a completării rezervelor de gaze pentru perioada rece a anului în Europa, ei voiau să îngenuncheze politic Uniunea Europeană și prin diferența de prețuri negociate cu fiecare țară în parte, să încerce să o dezbine. În felul acesta Kremlinul urmărea să fructifice la maximum panica de dinainte de explozie: poate cineva nu rezistă și cu gândul la valul de nemulțumiri pe care creșterea prețurilor îl va ridica în rândul populației, va cădea în genunchi și va accepta să lege prețul la gazul furnizat de loialitatea politică în raport cu furnizorul. Kremlinul a făcut și demonstrația premiului care îi așteaptă pe cei care se vor da intrați în acest joc: Victor Orban al Ungariei și Aleksandar Vucici al Serbiei au obținut de la Gazprom prețuri relativ mici (ținute în secret) pentru afișarea prieteniei lor cu Putin.  

Ungaria și Serbia fac parte din vecinătatea puțin mai îndepărtată, pe când Putin are un interes deosebit pentru vecinătatea apropiată din care face parte și Republica Moldova. Republica Moldova este o țară mică și s-ar părea că importanța și locul ei în politica globală a Moscovei ar trebui să fie direct proporțională cu dimensiunile ei geografice. Nu este așa, din câte se vede. Republica Moldova este un factor geostrategic important în planurile Rusiei nu numai pentru că este o republică ex-sovietică, rezervată spațiului interesului ei vital, pentru care Moscova se luptă azi riscând totul. În situația concretă a tensiunilor generate de focarul de război ucrainean aprins de ea, Republica Moldova capătă în planurile Kremlinului importante calități și de ordin tactic. Enclava de la Tiraspol, situată în spatele Ucrainei, depinde în proporție de 80-90% de Chișinăul politic decident. O îndreptare mai mult sau mai puțin radicală a regulilor de întreținere a acestei baze, total defavorabile Chișinăului, ar putea să diminueze nu numai potența ei militară, dar și să perturbe, iar într-un final să oprească cu totul enormul flux de bani gheață spălați aici de protipendada de la Kremlin pentru interesul ei personal. În sensul acesta tactic, financiar, dar și în cel strategic, militar, ținerea Chișinăului în lesă scurtă este în continuare de mare importanță pentru Moscova. Cum, dacă după leșinul prostesc al lui Dodon, conducerea Republicii Moldova a fost preluată de o forță cu steaguri de luptă anticorupție, adică incompatibilă cu cea din Rusia, unde acestea sunt declarate teroriste?

După ce s-a rupt funia pieței de desfacere a produselor agricole moldovenești, care mulți ani a ținut Republica Moldova legată de țarcul Kremlinului, lesa energetică subțire, dar mult mai trainică a Gazpromului, s-a părut cea mai potrivită pentru a ține în frâu conducerea ostentativ pro-europeană a Republicii Moldova. Misiunea concretă era ca această conducere să fie adusă mai aproape de capătul cu laț al lesei și a fost pusă în sarcina lui Dodon. Încă de la începutul lunii septembrie a anului trecut, Dodon a pornit operațiunea de hăituire a autorităților moldovenești. Se lansau scenarii cu narative de groază a unei catastrofe iminente și de neocolit care va afecta economia națională și populația dacă președinta Maia Sandu va întârzia să se înfățișeze în persoană țarului Putin. Dodon și toată armata lui de mercenari din sfera mediatică au ținut-o pe aceeași notă alarmistă până aproape de sfârșitul anului trecut. Primul val de scumpiri nu a produs șocul scontat. Comunicarea directă cu populația, dar și compensațiile de la buget a facturilor și-au făcut efectul. Populația, chiar și cea profund rusofilă, a înțeles că galopul prețurilor nu depinde de adâncimea plecăciunilor Maiei Sandu în fața lui Putin, că avalanșa lor este un fenomen mondial. Altă categorie a populației a avut convingerea că trebuie să știm a înfrunta criza fără compromisuri care să ne afecteze viitorul. România și Uniunea Europeană au avut și ele mai multe mesaje de sprijin care au întărit încrederea populației în măsurile puse în aplicare de autorități, dar și în comportamentul deliberat cu demnitate a șefului statului ca reacție la presiunile cohortelor dodoniste.

Între timp, bomba cu efect îndelungat a gazelor rusești a explodat efectiv acolo, unde Moscova se aștepta mai puțin – în Kazahstan. Focarul parcă a fost stins, dar a curs mult sânge, iar în epicentrul lui au fost dislocate forțe armate rusești de intervenție rapidă, cu misiunea de descurajare a protestatarilor și de represalii. Nu a dispărut însă efectul exploziei. Unda ei de șoc se resimte încă puternic în spațiul învecinat Rusiei și nu se știe câte nebănuite ruine va provoca până la sfârșitul acestei ierni. Pe puterea distructivă a acestei unde au contat și unele forțe politice din Republica Moldova. Surpriza a fost că unele din ele nu fac parte din gruparea lui Dodon, iar în drumul de ascensiune în politica mare chiar au împărțit o vreme scaunul puterii politice cu actualul partid de guvernământ. Este vorba desigur de Partidul Demnitate și Adevăr. Mai mulți fruntași ai acestui partid au făcut aluzie la revolta izbucnită pe fundalul tarifelor dublate la gaze din Kazahstan, fluturând în spațiul public facturi cu tarife majorate ori greșit calculate de furnizorul de gaze local. Gestul DA-iștilor a fost atât de franc și indiscret, de parcă invitația la revoltă a populației ar fi fost întărită deja de garanția lor de a li se așeza în frunte.

Afrontul a stârnit nedumerirea, la prima lui manifestare, apoi rumoare – la cea de-a doua și indignare la ce-a de treia. Acum toată lumea stă în neliniștită așteptare. În scenă au apărut și forțe politice, altele decât cea a lui Dodon și a lui Năstase, care cheamă populația să se revolte în stradă. Populația, deocamdată, este mai mult atentă, decât absentă, la cele ce se întâmplă. Nu dispunem de măsurători sociale care să ne dea careva indici în privința stărilor de spirit dominante în societate la ora actuală. Suntem abia la jumătatea perioadei în care bomba cu efect îndelungat a gazelor rusești poate fi amorsată cu efect maxim. Cu siguranță că „nemulțumiții” politici ai momentului ar vrea să profite de ea întru a-și arăta mușchii. Nu știm dacă în sensul acestei neghioabe oportunități, ei ar vrea să se unească într-un efort comun discret ori pe față. Ceea ce cunoaștem și se vede clar este că atât Dodon, cât și Năstase cu echipa, din motive diferite, ard de nerăbdarea unei revanșe în fața Maiei Sandu. Colaborarea celor doi nu ar fi o noutate absolută: ei au mărșăluit mult împreună pe timpul protestelor împotriva lui Plahotniuc. Nu au întrerupt colaborarea nici atunci, când Năstase a aflat că Dodon este finanțat zilnic chiar de cel împotrivă căruia erau îndreptate protestele.

Cu toate aceste antecedente, este puțin probabil ca astăzi o combinație dintre cei doi foști colaboratori – unul reprezentând gazul rusesc, iar celălalt nazul* moldovenesc  – ar putea să se constituie într-o mixtură explozivă care să conteze. Chiar și îmbogățită chimic de un al treilea element, din aceeași categorie – Tkaciuk. Nu vor putea, fiindcă toate elementele numite ale acestei grozave mixturi nu sunt altceva decât paie ude, iar paiele ude nu ard, ele nu fac decât fum.

Valeriu Saharneanu

17 ianuarie 2022

*NAZ – DEX: …3. Dorință sau pretenție nechibzuită. 4 Capriciu. 5A face nazuri, A se comporta ca un om răsfățat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite…