Nu, domnule Stoianoglu, nu așa Procuror General te-a vrut Republica Moldova

Scandalos, inimaginabil, scârbos, sfidător – aceasta este prima reacție firească a opiniei publice la anunțul făcut, printre altele, de Procurorul General, Alexandru Stoianoglu, despre faptul că judecata în cazul profesorilor turci, răpiți și expulzați ilegal în 2018, a avut deja loc în vară și că fostul șef al SIS-ului, Vasile Botnari, unicul învinuit, și-a primit pedeapsa prin nu se știe câți ani dați cu suspendare.

A doua reacție firească a poporului, cel care dă șapte piei de pe dânsul ca să garanteze cu salarii și pensii fabuloase independența, integritatea și intransigența procurorilor și judecătorilor, cu deosebire în cazuri de mare interes public, cum este cel al răpirii de către SIS a profesorilor turci, ar trebui să fie răscoala dreaptă și luarea în țepi a acestei hledii de slujbași nerușinați, plătiți din gros cu bani luați din tainul și așa sărac al bătrânilor și copiilor, dar certați cu bunul simț, primul dintre care ar trebui să fie însuși Procurorul General – marea decepție a celor care au sperat că Stoianoglu va da dovadă de caracter și va aduce breasla procurorilor a sistemului justițiar moldovenesc în serviciul poporului.

Or, cazul răpirii profesorilor turci și a judecării lui în secret vine să demonstreze o dată în plus că sistemul continuă să lucreze în regim de stat capturat nestingherit de nimic și de nimeni, inclusiv de Procurorul General.

Descoperim a câta oară în ultimul an că fuga lui Plahotniuc nu a însemnat și ieșirea sistemului la un liman constituțional, cum s-a încercat. Cazul Botnari ne arată în chip scandalos că sistemul a rămas intact, că el și-a schimbat doar stăpânul, acesta fiind Dodon, ocupantul funcției de președinte al Republicii Moldova. Iar acest detaliu implică situației o gravitate incomparabil mai mare că celei instituite de un nimeni în stat, cum a fost Plahotniuc. Procurorii au avut de cercetat un caz ieșit din comun, de mare interes național, în care implicarea șefului statului a fost pe față, sfidătoare chiar, și putea fi probată de o echipă de procurori profesioniști. Procurorii au ales să lucreze în continuare în tradiția statului capturat de bandiți și au trișat în folosul grupului organizat criminal. Ei nu au investigat elemente-cheie, cum ar fi interesul lui Dodon, legat de un posibil troc avut pe seama profesorilor răpiți cu președintele turc, Erdogan, un misterios, dar generos finanțator al lui Dodon. Procurorii nu au reacționat la semnalele precum că unicul învinuit, fostul șef al SIS, Vasile Botnari, s-ar fi întâlnit în primăvară cu Dodon, la reședința ultimului de la Condrița.

Incredibil, dar până să ne pună în fața unui fapt deja împlinit, Procurorul General nu a scos un cuvânt despre data procesului de judecată, despre caracterul secret al procesului – total anticonstituțional. Procurorul General nu a contraatacat instituțional ilegalitatea, nu a informat opinia publică în legătură cu aceasta, nu și-a dat demisia de onoare, la urma urmei, în semn de protest contra unei tentative de mușamalizare criminală a unui proces de mare interes public. Procurorul General nu a făcut nimic ca să apere demnitatea Republicii pentru care a jurat. Dar trebuia, fiindcă era clar, chiar și pentru cel mai dement pacient al acestei case de nebuni în care a fost transformată Republica Moldova, că între procurori, judecători și beneficiarii politici ai acestui caz – primul dintre care apare ocupantul funcției de președinte, Dodon – există o înțelegere de cartel. De cartel mafiot, de cartel banditesc, de cartel de grup criminal organizat, domnule Procuror General.

Nu, domnule Stoianoglu, nu așa Procuror General te-a vrut Republica Moldova.

Valeriu Saharneanu

10 septembrie 2020