Nici un rus în plus în Republica Moldova

Misiunea noastră diplomatică de la Moscova ne dă vestea că „de la începutul războiului ruso-ucrainean numărul cererilor de solicitare a cetățeniei Republicii Moldova a crescut de patru ori”.  

Am fi dispuși să înțelegem pornirea ucrainenilor în căutarea unei cetățenii de refugiu – țara lor e invadată, țara lor e cuprinsă de război și casele multora sunt în ruină – nu Rusia. Dar de ce fug rușii?  

Motivele văzute de noi ale acestui fenomen ar putea fi trei: 1. Frica de asprimea fără precedent a regimului politic; 2. Frica de lipsuri (sărăcie) provocate de sancțiuni; 3. Frica de înrolare în armată (de război).

Să analizăm puțin aceste frici.

Frică de regimul politic despotic și represiv ar putea să constituie motiv serios pentru rușii angajați în profesii cu priză la informație, la carte, la activitate civică ori politică. Orice critică în adresa regimului, cum ar fi corupția și abuzurile puterii politice, este sancționată foarte aspru, în plus, strâmtorarea drastică a libertăților de exprimare și de opinie ar face pe cei mai neînfricați jurnaliști, scriitori, activiști, politicieni să părăsească țara lor. Unii ai și făcut-o, dar puțin probabil ca cineva dintre aceștia să dorească să vină în Republica Moldova unde mâna Moscovei este foarte scurtă și încă foarte puternică.  

Frică de lipsuri și sărăcie o au rușii deprinși deja cu un anumit nivel de confort – oamenii de afaceri, angajații companiilor internaționale retrase din Rusia, oligarhii. Patria de rezervă a ultimilor este, desigur, Dubai sau alte paradisuri din această categorie, ceilalți alegând cel mai probabil să se refugieze în Occident, în țările de reședință ale conturilor lor bancare. Republica Moldova nu pare să se afle printre ele, deși este mai la occident de Rusia.   

Frica de înrolare în armată, de a fi dus imediat la război și de a muri acolo pentru o cauză difuză o au foarte mulți ruși cu vârsta între 18 și 60 de ani. În marea lor majoritate, acest tip de ruși îl aleg și îl aprobă pe Putin, unii dintre ei îl idolatrizează chiar, dar nu sunt de acord să moară ei, fiii sau nepoții lor, pentru ambiția lui de a corecta istoria pritr-un război de proporții. Ei sunt cu Putin, atunci când acesta acționează împotriva altor popoare pe banii lor, cu mijloace hibride, și sunt gata să o ia la fugă din țară atunci când idolul le cere să-și pună pe tapet însăși viața lor.

Opțiunea acestui tip de ruși pentru cetățenia moldoveană e mai simplă ca bună ziua: Republica Moldova este un stat atât de pașnic, încât nu doar că suportă orice matrapazlâcuri belicoase ale unui regim de ocupație rusesc, dar face tot ce i se cere ca acest regim să trăiască și să înflorească mult mai bine decât restul cetățenilor lui „constituționali”. Apoi, acest stat parca este independent și suveran, parcă geopolitic ține de spațiul european, cetățenii lui pot să circule liber în toate direcțiile, dar republica sovietică din el este încă foarte bine păstrată. Mediul lingvistic, mediul informațional, mediul spiritual au fost atât de bine conservate, încât un rus care va veni să locuiască aici pe veci nu va deosebi de își va duce zilele la Moscova, Tula, Tambov ori la Chișinău, Orhei sau Comrat. Lumea rusă a lui Putin e la ea acasă în Republica Moldova. Aici, rusul care fuge de război va fi relativ departe de focul lui ucigător, dar va rămâne în continuare aproape de idolul lor, Putin, prin intermediul televiziunilor lui Putin, a bisericii lui Putin, a coloanei a cincea a lui Putin.

Rusul care fuge de război are frică de lupta cu vărsare de sânge, dar aici, în Republica Moldova, el se va putea înrola în tipul de luptă soft care-i place, adică fără mutilări corporale și moarte subită cum se face acum în Ucraina. Este vorba de războiul hibrid al lui Putin, susținut și adorat de majoritatea rușilor. În Republica Moldova, această formă de război permanent a Kremlinului a atins perfecțiunea. În cei peste 30 de ani de existență „suverană”, pe exemplul acestei țări s-a putut demonstra un fapt extraordinar: că stimulând corupția se poate da peste cap însăși legea-beton a democrației. Această lege spune că statul este guvernat de o voință a majorității, configurată politic și fixată juridic în urma unor alegeri libere și corecte. Păi bine că la ruși nu prea este așa! Datorită unor tehnici hibride speciale, elaborate la Kremlin și aplicate punctual pe domeniul politic decizional, în Republica Moldova s-a putut face ca interesul minorității ruse să primeze în dauna intereselor majorității.

În Republica Moldova dezechilibrul este atât de puternic și intruziunea în mecanismele decizionale ale statului este atât de adâncă, încât orice tentativă de corectare în interesul național a status-quo-ului sovietic perimat o face aproape că imposibilă. Asta lămurește de ce denumirea limbii oficiale rămâne așa cum a fixat-o în Constituție cu zeci de ani în urmă, distorsionat și antiștiințific, interesul minorității ruse; de ce teritoriul ocupat de armata rusească rămâne formulat în termenii promovați de interesul minorității ruse, care exclud responsabilizarea politică și materială a ocupantului; de ce statutul limbii române oficiale rămâne așa cum este interesul minorității ruse – la nivelul declarativ al intențiilor solemne, fără a fi susținut de politici aplicative consecvente și perseverente ale statului.

În sintagma „interesul minorității ruse” se cuprinde însăși esența cazuală a adversității Rusiei față de Republica Moldova. La fiecare nouă escaladare, fie prin mijloacele războiului de foc, ale războiului hibrid ori a celui economic, Rusia a avut de fiecare dată prezentă motivarea nefondată a apărării acestui interes generalizat. Interes, care nu se rezumă la declarații solemne deșarte, precum cele ale guvernărilor moldovene, ci se materializează în componente bine fortificate, cum sunt pe partea militară – enclava transnistreană; pe partea de informare – instituțiile de manipulare deghizate în organe de presă; pe partea spirituală – biserica pravoslavnică rusă „a întregii Moldove”; pe partea politică – coloana a cincea formată din partide politice și organizații ascunse sub paravanul societății civile.

Activitatea lor s-a văzut în mai multe epizoade critice ale istoriei recente a Republicii Moldova, se vede și astăzi, în plin război de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei. Este meritul lor că cca 20% din populația Republicii Moldova sprijină invadarea Ucrainei și acțiunile lui Putin. Dacă ne luăm după datele statistice oficiale, în aceste 20 la sută se cuprinde aproape în totalitate minoritatea rusă de la noi. Trebuie să admitem însă că nu toți rușii din Republica Moldova susțin politica lui Putin. Cu siguranță, la cele 20% există și contribuția unora dintre moldovenii dependenți de propaganda prin televizor a Kremlinului, sunt enoriași ai bisericii moscovite ori sunt membri ai vreunui partid al coloanei a cincea ruse. Numărul lor ar putea crește atâta vreme cât Republica Moldova tolerează activitatea tuturor acestor instrumente de dezinformare și manipulare. Se întâmplă deja în Rusia. Cea mai recentă investigație a casei de sondaje „Levada” arată că chiar în aceste zile, când mii de sicrie cu soldați căzuți într-un război fratricid se întorc acasă, în Rusia, cota susținătorilor lui Putin a crescut cu aproape 15 puncte, ajungând la 83 la sută. Este un fapt mai mult decât șocant. În contextul lui, dar și al situației noastre precare, este cât se poate de firesc să ne punem următoarea întrebare retorică: oare nu va fi un rus în plus la nevoile pe care le avem în cazul în care, de frica înrolării lui personale în escadroanele lui Putin, unul dintre acești stranii susținători va fi tentat să ceară cetățenia Republicii Moldova?

Valeriu Saharneanu

31 martie 2022