Minciuna, bat-o vina, ori de ce Biden a pierdut dezbaterea cu Trump 

Anul electoral global, despre primejdiile colportate ale căruia dezbăteam cu neascunsă îngrijorare în unul din primele articole ale lui 2024, a trecut, iată, de jumătate. Calendaristic, anul s-a înjumătățit, pe când îngrijorările, din contră, au crescut exponențial ori, cel puțin, s-au dublat. Se întâmplă astfel, pentru că războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina a făcut ca alegerile din anumite țări mari, mici ori conglomerate de state, relevante mai mult sau mai puțin local pe timp de pace, să capete în al treilea an de război, ca niciodată până acum, o inter conectivitate fără precedent și să funcționeze ca niște vase comunicante la nivel global. Alegerile locale din diferite state și regiuni – Statele Unite și Uniunea Europeană fiind cele mai relevante în acest context – au devenit deci parte a unei confruntări globale, iar bătălia care se dă pentru rezultatele lor nu este deocamdată în favoarea lumii democratice în disputa ei pe viață și pe moarte, devenită în marja războiului din Ucraina mult mai invazivă, cu lumea tiraniilor și dictaturilor, resuscitată în secolul nostru de regimul autoritar al lui Putin.  

Asta, pentru că în statele lumii democratice alegerile sunt alegeri ca atare, ele sunt bazate pe reguli supravegheate riguros, pe când cele din lumea regimurilor despotice ele au fost transformate în surogate grotești, la fabricarea cărora regimurile folosesc cele mai josnice mijloace ca să extragă din ele rezultatele planificate. Apoi, lumea democratică nu se implică în distorsionarea alegerilor în alte state suverane, pe când oponenții acesteia practică aproape că deschis intruziunea, mijloacele cele mai răspândite fiind coruperea și dezinformarea, incitarea la trădare și minciuna. În consecința acestei „nereguli”, lumea dictaturilor se arată mult mai eficientă și mai eficace pe frontul confruntării electorale cu lumea democratică. Despre rezultatele așa numitor alegeri prezidențiale din Rusia din 17 martie 2024 tot mapamondul a știut cu exactitate de sută la sută încă din prima zi a numirii lor, în timp ce despre rezultatele alegerilor de același nivel din Statele Unite, fixate pentru data de 5 noiembrie 2024, nimeni nu are nicio închipuire, deși pretendenții sunt cunoscuți, iar confruntarea dintre ei și partidele acestora este din ce în ce mai aprigă.  

După ce și-a băgat poporul în chingile unui regim de penitenciar generalizat și și-a omorât rând pe rând oponenții politici, Putin se consideră mult de-asupra lui Biden, pus de legea americană să candideze pentru un nou mandat la Casa Albă în aceleași condiții cu ale concurentului său. Acesta este cercetat penal pe zeci de capete de acuzare, având în 25 august 2023, timp de 20 de minute, și „calitatea” de deținut cu nr. P01135809 al închisorii comitatului Fulton, din Atlanta (SUA), unde a fost citat și s-a prezentat ca inculpat. Cu toate acestea, legea americană îi permite concurentului, pe nume Donald Trump, să-și continue campania pentru șefia Statelor Unite, beneficiind în continuare de susținerea partidului său, a unui număr considerabil de alegători declarați, a sponsorilor și a unor importante și influente instituții de presă.  

Este de neînchipuit ca Biden să angajeze niște mafioți mexicani ca să-l lichideze cu patru gloanțe trase în spate rivalului său chiar sub gardul Casei Albe, în timp ce se plimba pe Pensilvania Avenu, cum a procedat Putin cu rivalul său Boris Nemțov, în 27 februarie 2015, omorându-l sub zidurile Kremlinului cu mâna unor asasini de-ai cecenului Kadârov. Ori să-l fi arestat pe Trump pentru o faptă concretă – răzbelul anticonstituțional din 6 ianuarie 2020 -, după care să ordone un proces de judecată, să dispună condamnarea lui la ani grei de detenție, să fie trimis într-o colonie cu regim special undeva, în Alaska, și acolo, „scos la aer” în crivățul cumplit al dimineții polare să fie „plimbat” până i-ar fi înghețat sângele în vene și ar fi încetat să-i mai bată inima, cum a procedat Putin, chiar în preajma alegerilor prezidențiale din acest an, cu opozantul său Alexei Navalnîi.  

Ar mai fi de luat în vedere și variantele aplicate de liderul de la Kremlin – de tratare cu „Noviciok” a concurentului ori de desfacere în zbor a avionului personal al contestatarului său – , dar cum Rusia nu sunt Statele Unite, la fel nici Biden nu poate fi ca Putin. Asta nu înseamnă neapărat că modelul american de protecție a candidaților este tocmai perfect. Or, atunci când persoane cu grave și reale probleme de cazier juridic, fie el și un ex-președinte, poate să se strecoare a doua oară în fotoliul șefului de stat profitând de interpretări procedurale excesiv de protectoare, ele pot veni în dauna și a sistemului, dar și a statului.  Ajuns eventual la putere, Trump nu va avea interes mai mare decât să scape în fel și chip de acest cazier, încercând totodată și să se răzbune pe rivalii săi politici, dar și pe exponenții puterii judecătorești care, pe drept, i-au intentat dosarele. „Promisiuni” de acest fel au și răsunat deja în mai multe discursuri publice ale candidatului. Cum o va face? Nu este deloc exclus să apeleze la „modelul Putin” de afirmare la Washington a omului de stat total și infailibil. Este modelul cel mai la vedere și cel mai râvnit de Trump. La 6 ianuarie 2020, în ziua când Trump, pentru că nu voia să recunoască rezultatele alegerilor prezidențiale din noiembrie 2019 incita mulțimea să ia cu asalt Capitoliul, clădirea Congresului Statelor Unite ale Americii, el tocmai încerca să anuleze prin răzbel unul din principiile fundamentale ale democrației americane – alternanța la putere. În acel răzbel au murit oameni. În plus, câteva zile mai devreme, Trump ceruse poruncitor mai multor guvernatori să-i furnizeze cu orice preț cotele de voturi din statele respective ce îi lipseau ca să iasă din nou învingător. Cazurile au devenit bineînțeles subiect de cercetare în instanțe, dar până la verdictul acestora care ar putea veni mult după intrarea în noul mandat a învinuitului, cum altfel să fie interpretată fapta decât o primă tentativă a lui Trump de a implanta „tânărul” „model Putin” în vechea grădină politică americană de la Casa Albă?  

Tentativa de acum câțiva ani ar putea să prindă rădăcini în terenul administrat de Trump, dacă acesta î-i va reveni după alegerile din noiembrie 2024, deoarece fostul președinte și actualul pretendent a însușit foarte bine unul dintre principalele procedee putiniste de cultivare a unui asemenea soi de regim. Există deja simptome că meteahna ar putea prinde chiar și în societățile atât de minuțios protejate, cum se consideră cea americană. Procedeul se bazează pe practicarea perseverentă și totală a minciunii. În calitate de exemplu cel mai recent ne poate servi dezbaterea televizată de deunăzi, 27 iunie, dintre Biden și Trump, atât de mult discutată peste tot în lume. Disputa a fost catalogată drept un fiasco, o prăbușire a lui Biden, fapt ce a stârnit valuri de apeluri, inclusiv din rândul democraților copartizani. După asta, actualului președinte i s-a cerut să se retragă din cursă din cauza vârstei înaintate. Biden a fost întors pe toate părțile și judecat în toate felurile pentru că nu a arătat proaspăt (fresh), s-a bâlbâit în rostirea unor cuvinte și a fost incoerent în expunerea unor anumite fraze, gânduri. Deși toți au recunoscut că președinție mai prosperă economic, mai demnă politic și mai corectă instituțional, ca cea actuală, America demult nu a mai avut, Biden nu a ieșit nici până astăzi de sub presiunea invectivelor superficiale legate în totalitate de lipsa de abilitate fizică și de exprimare teatral-concertistică în cadrul dezbaterilor televizate, transformate în show. Pe de altă parte, faptul că Trump a trăncănit dezlegat tot timpul rezervat lui și în acest interval sonor a dat glas unui șir de peste 30 de minciuni grave, a deranjat mai puțin publicul american, dar și cel din alte zone de pe mapamond. Lucrul acesta l-a jignit probabil cel mai tare pe Joe Biden, pentru că chiar a doua zi după dezbatere a venit în fața publicului cu o recunoaștere sinceră, dar și cu o precizare necesară: „Voi spune un lucru evident: știu că nu mai sunt tânăr. Știu că nu mai merg la fel de ușor ca înainte, nu mai vorbesc la fel de coerent ca înainte, nu mai conduc dezbaterile la fel de bine ca înainte, dar știu ceea ce știu. Știu cum să spun adevărul”. 

Este firesc, zicem noi, ca Biden să fi fost șocat de dexteritatea cu care spune minciuni Trump, așa cum l-am văzut șocat și dezgustat de minciunile auzite în anii din urmă de la Putin, liderul rus care spune minciuni din obligativitatea profesională a kaghebistului devenit demnitar de stat, din nefericirea omenirii. În același timp, este nefiresc ca la vârsta pe care o are, Biden să pretindă la un nou mandat la Președinția Statelor Unite. Știm însă că face acest pas cu jertfire de sine, deoarece înfruntarea lui Trump și îngrădirea drumului acestuia la Casa Alba este egală cu salvarea democrației americane și, în mod cert, cu salvarea noastră, a statelor din zona afectată de războiul de invazie al Rusiei lui Putin. Ceea ce îl face pe seniorul Biden nu doar înțelept, dar și curajos. Să-i ținem pumnii și să-i urăm izbânda. 

Valeriu Saharneanu