Marinuță bate câmpii

 Am luat cunoștință în dimineața acestei zile de doza de venin strecurată împotriva echipei noastre prin rețelele de socializare de colegul Vitalie Marinuță. Să recunosc, este o doză foarte concentrată. În relativ puține cuvinte Marinuță amalgamează atâtea inepții încât ele ar fi fost de ajuns pentru o fabulă mult mai voluminoasă.

Prima inepție este că a fost „vândut pe bani grei și el și ministerele care le-am condus”. Apropo, nu știm din care considerente dl Marinuță îl asociază în „afacerea” lui de pe rețele și pe dl Gh. Șalaru, alt coleg de-al nostru căruia partidul i-a retras sprijinul politic și care a fost nevoit să demisioneze din funcția de Ministru al Mediului. Explicația o vom afla mai târziu, acum, însă, să continuăm descifrarea afirmațiilor belicoase ale dlui Marinuță.

Evident, atunci când spune că a fost vândut, ar trebui să ne răspundă cum de a ajuns să fie marfă. Un ofițer de rangul lui ar trebui să aibă reacția cuvenită, conform principiilor de funcționare internă ale PLR și să contracareze public târgul. Dl Marinuță nu a făcut lucrul acesta, el a ales să aștepte și să acționeze ca o cârtiță: mai întâi a simulat calitatea de membru-fondator al PLR, apoi activitatea de ministru al apărării, ca să iasă acum să atace proiectul în afirmare al Partidului Liberal Reformator. Lovitura lui țintește două piloane pe care se sprijină PLR: 1. Integritatea lui ca proiect politic, atunci când afirmă că cei doi foști miniștri au fost „vânduți”, „la ordinul cuiva din alt partid”; și 2. Imaginea neîntinată, nepătată, curată a partidului, atunci când afirmă infam „că cineva face bani foarte grei” și etichetează josnic numele liderilor partidului precum că „banul pentru ei sunt mai presus decât demnitatea și promisiunile”.

Despre demnitatea dlui Marinuță va trebui să revenim cu argumente. În ceea ce urmează voi aduce câteva precizări la cele afirmate de noi mai sus. Când am spus că a simulat calitatea sa de membru-fondator în partid am avut în vedere că întreaga lui muncă s-a redus la promovarea persoanei sale și nu la contrucția de partid care era extrem de necesară și care muncă a căzut pe umerii altor colegi. Niciuna dintre sarcinile avute pe linie de partid, fie organizarea filialelor teritoriale de care a fost responsabil, fie pregătirea de congres, nu le-a onorat în niciun fel, ele rămânând breșe lăsate în construcția partidului. Preocuparea majoră a dlui Marinuță a fost cum să devină dânsul unic și cel mai iubit lider. Narcisimul, dragostea de sine, lipsa spiritului critic asupra propriilor merite și capacități au descoperit în răstimp o persoană cu dificultăți în relațiile colegiale de partid.   Aceeași atitudine a demonstrat-o și în calitatea sa de ministru al apărării, problemele abundând în toate compartimentele armatei. Unii observatori ne împărtășeau impresia lor că dl Marinuță pare mult mai activ pe rețelele Internet-ului decât în Armata Națională, fapt asupra căruia i-a fost atrasă atenția.

Cu toate aceste probleme, reacția colegilor a fost una de maximă corectitudine: deficiențele de comportament și de participare au fost atribuite specificului de vârstă relativ tânără, considerându-se că maturitatea, în condițiile unui mediu politic principial și responsabil, nu va întârzia să apară și să consolideze caracterul și personalitatea colegului Marinuță.

Circumstanțele au intervenit, însă în felul lor. La una din ședințele deschise ale Colegiului Ministerului Apărării, convocat de Comandantul Suprem, Președintele Republicii, ministrul Marinuță s-a considerat jignit atunci când i-au fost prezentate obiecțiile referitoare la problemele nesoluționate ale Armatei și dânsul a răbufnit public, prezentându-și demisia de onoare. În aceste condiții, Comandantul Suprem nu a întârziat să o semneze.

În dezbaterile avute pe marginea subiectului la Biroul Politic al PLR, dl Marinuță a cerut, pe neașteptate, ca partidul să respingă, să conteste demisia, să intre în polemici dure cu Președinția și Guvernul și să obțină cu orice preț repunenerea lui în funcție. La replica necesară: cum va fi percepută în structurile respective ale statului, dar și în societate, retragerea unei demisii de onoare prezentate public de un general și ministru, dl Marinuță nu găsit că ar exista careva incompatibilitate morală. Evident, maturizarea politică a colegului nostru întârzia să se producă la acel moment și nu s-a produs nici de atunci încoace.

Dar, s-au copt, în felul lor, supărările lui Marinuță, ajungând să răbufnească în această dimineață cu minciuni veninoase în adresa propriului partid. Este înzădar să așteptăm maturizarea lui politică de îndată ce frustrările exacerbate l-au împins să-și dea arama pe față, să se comporte ca o biată cârtiță, grăbită să își ridice simbria de la stăpâni.

Așa că, stimați redactori, Marinuță nu bate alarma, cum ați întitulat comercial postarea fostului ministru, el, pur și simplu, bate câmpii. Orgoliul lui este setos de zarva publicului, el se vrea în centrul atenției cu orice preț, chiar și cu cel al calomnierii nerușinate și impardonabile a colegilor. Astăzi i-a reușit. Dar este dezonorant și mizerabil, dle General! Mizerabil și dezonorant!

Deocamdată atât la acest sibiect.

Valeriu Saharneanu, deputat, membru PLR