Marea profanare
În dimineața zilei de 30 septembrie, o mulțime de suflete, în marea lor majoritate femei trecute de 50, dar și bărbați cu înfățișări mutilate nu de apa din fântână, s-au îngrămădit în scuarul din fața Teatrului de Operă și Balet din Chișinău. Grupuri și grupulețe curgeau anevoie la deal dinspre străzile din jos, unde, probabil, îi lăsaseră mașinile. Erau oameni de la sate: deși pomeneau cam des de un nu-știu-ce karoce, în rest vorbeau românește. Unele grupuri se deosebeau de celelalte: între sufletele prezente erau și femei mai tinere, unele bine coafate, și vorbeau între ele rusește. Acestea erau, probabil, de prin centrele raionale, ba chiar poate și din orașul Bălți, unde contingentul aderent la acțiunea la care au fost chemate să participe se găsește în număr suficient.
Fiindcă scuarul Operei este în apropierea zonei ocupate de corturile partidului Șor și chipurile celor dintre corturi erau foarte asemănătoare cu ale celor ce se adunau în preajmă, am conchis că toți sunt o apă și-un pământ. Am fost curios să aflu dacă sosirea acestui nou contingent este legat de vreo manifestație mai de amploare a celor dintre corturi. Un cunoscător al fenomenului m-a lămurit că da, ar putea fi vorba și de o învăluire mai de amploare a Președinției la anumită oră a zilei, dar o bună parte a celor noi-veniți au menirea să asigure rotația[1] „protestatarilor”. Adică, înlocuirea celor care au făcut prezența în arie zilele trecute cu cei care o vor asigura în următorul ciclu de „protest”. E ca și la oricare altă întreprindere unde angajații lucrează în schimburi (ture), menținând un ciclu neîntrerupt al producției. Asta explică întrucâtva cum e posibilă contopirea aproape că imposibilă într-un singur torent „protestatar” a „karoce”-rilor de la sate și a doamnelor bine coafate de la orașe: deoarece toți sunt angajații proprietarului „protestului” și liantul care-i unește sunt banii – salariul care-l primesc de la angajator.
Cât primesc – nu știm (ar trebui să o știe anumite organe ale statului), dar se vede că angajarea le e profitabilă și celor necăjiți de la sate, și celor parfumați de la orașe dacă torentul lor tot curge și se-îngroașă săptămâni la rând. Garantat că celor angajați în ture le este plătită și deplasarea dus-întors, iar celor angajați în regim permanent de „protest” li se aplică un criteriu diferențiat de plată, net superior: se zice că salariul lor este de sute de dolari pe zi (SIS-ul este obligat să știe mai exact). Bănuim că cheltuielile proprietarului acțiunii de „protest” sunt deosebit de mari dacă la toate acestea adăugăm plata pe care o face pentru serviciile sanitare, hrană, băutură, infrastructură, concerte, propagandă și multe altele.
Spoturile de propagandă difuzate în număr mare și cu o frecvență uluitoare peste tot, chiar și în mediile cărora „protestul” le pute, depășesc norma constituțională a publicității de acest tip – sunt în tonalități ultimative, cheamă la atacuri asupra instituțiilor statului și la răsturnări prin violență a regimului politic actual. În ele, proprietarul „protestului” – banditul fugar Șor – își anunță scopul „investiției” lui enorme pe care, nu se știe de ce, autoritățile responsabile se fac a nu le vedea. Și textul și subtextul lor arată că Șor mizează pe un deznodământ favorabil intențiilor criminale ale lui Putin în războiul din Ucraina și că el nu-și cruță capitalul adunat din furturi pentru ca Republica Moldova să facă parte din acest catastrofal deznodământ.
Cine are ochi să vadă și minte să cântărească ar putea să pătrundă în adevărata esență a întreprinderii „protestatare”, deloc voalate, a lui Șor. Se vede de la o poștă că acțiunea lui, aparent pașnică, este forma deocamdată hibridă a războiului aprins de Putin în Ucraina. Pe zi ce trece, din ascunzișul său de peste mări, Șor escaladează „protestele” gestionate pe teren de către gruparea lui para-politică. El își sincronizează acțiunile în Republica Moldova cu manevrele din ce în ce mai prăpăstioase ale criminalului de la Kremlin. Ne dăm seama până unde vrea să ajungă și ar avea tot timpul înainte să-și atingă scopul căci întreprinderea lui „protestatară” are statut de activitate permanent.
Cei care i-au autorizat „protestul” și apoi au „permis” transformarea lui în unul permanent, cu instalarea de corturi și batjocorirea întregului spațiu adiacent, au comis ei înșiși o crimă. Încă nicăieri în lume un tâlhar condamnat și căutat de poliție pentru a sta în pușcărie nu a putut beneficia de atâta imbecilă gratitudine din partea vreunei autorități. Nicăieri în lume unui bandit nu i s-a permis să-și folosească cu deschisă sfidare banii furați în scopuri de manipulare grosolană a unor segmente vulnerabile ale populației și îndreptare a lor împotriva intereselor acestei populații și a intereselor statului în întregime. Or, în condițiile unui război de mare pericol desfășurat la granițe, un stat cu autorități mature ar trebui să gestioneze cu mai multă responsabilitate toate vulnerabilitățile pe care le are și să acționeze în consecință. El ar fi trebuit să țină cont de situația din spațiul ocupat de agresorul rus, din alte regiuni autohtone controlate politic și economic de același agresor, dar și de pericolele care pot veni din partea elementelor criminale care au capturat statul recent și nutresc să revină în capul lucrurilor, ajutați de agresor. Șor este extrema cea mai respingătoare și mai infectă a acelor elemente.
Și iată că tocmai el este cel care profită acum nu numai de războiul lui Putin, ci și de netoții și corupții din instituțiile statului care-l acoperă și-i creează un mediu pseudo-legal de batjocorire a tot ce a avut mai sfânt până acum Republica Moldova, inclusiv mișcarea protestatară. A fost lăsat să-și instaleze tabăra lui tâlhărească exact pe locul unde cu aproape 19 ani în urmă a fost întemeiat și a funcționat Orașul Libertății – cetatea de rezistență a societății civile moldovenești ridicate mai întâi împotriva tentativei de federalizare a Republicii Moldova și apoi împotriv tentativelor de anulare a democrației.
Timp de aproape trei luni de zile Orașul Libertății a vegheat în regim permanent ca statul mafiot comunist al lui Voronin să nu recidiveze în intenția de a transforma Republica Moldova într-o colonie legitimată juridic a Federației Ruse. Să apere cauza libertății pentru care au luptat generațiile de la 1989-1991 au ieșit Uniunile de creație, Teatrele din Chișinău, numeroase organizații ale societății civile, partidele politice democratice, pro-românești și pro-europene, mulțime de oameni de bună credință săritori la nevoie.
Și iată că astăzi, unul dintre discipolii discipolilor lui Voronin, un oarecare tâlhar legitimat Șor, este lăsat să-și investească banii furați în profanarea sfintei lupte pentru libertate a generației protestatare de atunci.
Întrebăm, retoric, autoritățile neputincioase și aparte, dar imperios, oamenii de bună credință întotdeauna săritori la nevoie: Câtă vreme o să mai răbdăm batjocura, oameni buni!? Oare nu e timpul să oprim marea profanare a Orașului Libertății noastre?
Valeriu Saharneanu
30 septembrie 2022
[1] DEX: 2. Schimb alternativ de persoane sau de echipe efectuat în cursul unei activități pentru a asigura continuitatea muncii.
Leave a Comment
(0 Comments)