Maia Sandu a sunat goarna

Fără să poată ascunde încordarea de pe chip, Maia Sandu a apărut luni seara în fața cetățenilor cu un apel demult așteptat de segmentul activ al societății. O mare adunare de susținere a cursului european, ca ripostă la manifestațiile obraznice pro-ruse organizate cu plată de rămășițele statului oligarhic caduc, avându-l vârf de lance pe hoțul fugar Șor, a fost cerută nu o singură dată, direct și indirect, în nume colectiv și personal, de reprezentanți ai unor partide, de directori de opinie și de simpli oameni de bună credință. Nevoia de a ieși în stradă și de a arăta că gloata adunată pe bani grei de către gruparea Șor-Voronin-Plahotniuc-Dodon-Putin, nu este ceea ce vrea cu adevărat poporul Republicii Moldova, a crescut exponențial în conștiința publică la fiecare nouă zvâcnire isterică a detractorilor – alias Gruparea. Anul trecut și în primele luni ale anului curent, aceste zvâcniri nevrotice au avut loc în fiecare duminică pe străzile Chișinăului. Gruparea nu vrea să recunoască precum că repunerea (a câta oară?) a Republicii Moldova pe mersul european de dezvoltare s-a făcut printr-o manifestare a voinței majoritare a populației. Voința s-a văzut exprimată în exercițiile electorale din 2020 și 2021 și orice tentativă de revizuire a ei altfel decât prin procedura legală care a legitimat-o, frizează crima. Gruparea rebelă nu vrea nici să recunoască pierdere și nici să aștepte alegerile la termen.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei le-a aprins mințile: dacă o dau jos pe Maia Sandu și fac o breșă în spatele frontului ucrainean, Putin s-ar putea să-i ajute să-și „recapete” republica. Așa că s-au angajat să-și joace șansa de partea lui Putin și au încercat nu doar să anuleze o stare constituțională legiferată, ci, cu ajutor hibrid rusesc, chiar să o răstoarne. Și nu altcumva, ci pe cale insurgentă, speculând crizele și provocând o răscoală. Riscul intrării pe ani buni în pușcărie ori a veșnicei pribegii în caz de nereușită este foarte mare, dar mare este și miza riscantei întreprinderi. E profund marcat de dilema a fi ori a nu fi – a fi Republica Moldova oaia lor de jupuit ori a o pierde pentru totdeauna. Frontul ucrainean, devenind un front general-uman împotriva răului absolut întruchipat de Putin și regimul lui, a împotmolit mașina rusească de război undeva în stepele de dincolo de Nipru. În același timp, circumstanțele geopolitice reieșite din această situație au propulsat Republica Moldova către acel capăt nesperat al tunelului unde începe să se întrevadă lumina ieșirii ei din lunga și chinuitoarea tranziție post-sovietică.

Tocmai de asta se teme cel mai mult Gruparea: ca nu cumva Republica Moldova să izbutească. De aia a scos din pungă milioane din banii furați și i-a investit în proteste: poate reușește dintr-o stropșire să pună pe fugă guvernarea și să astupe la loc ieșirea din tunel. Nu a reușit din prima. Guvernarea s-a dovedit a fi mai tare decât au crezut renegații ei. Guvernarea a lăsat Gruparea să se expună în toată arătarea ei drăcească și în momentul în care acesta credea că siguranțele statului iată-iată vor ceda, a prins a-i tămâia cu legea. Astfel i-a destructurat schemele de formare a comandourilor de asalt a instituțiilor statului, i-au fost depistate sume enorme de bani circulând pe sub mână în căutarea „protestatarilor”, i-au fost puși sub învinuire numeroși activiști. Nimic gratuit – totul conformitate cu legislația penală. În prezent, Gruparea se pregătește de altă etapă, posibil cea decisivă, de confruntare cu statul. Își sincronizează pe nou acțiunile cu invadatorii ruși ai Ucrainei, își regrupează structurile componente. Așa cum fugarul Șor participă la acțiunile de destabilizare doar virtual, vociferând de pe ecrane, rolul conducătorului cu prezența în front îl va lua Dodon. Deși zilele trecute nu a reușit să plece la Muntele Athos pentru a lua instrucțiuni în persoană de la rezidenții FSB-ului rusesc de acolo, Dodon s-a conformat ordinului adus de Batrâncea de la Moscova și, duminica trecută, a revenit în fruntea Partidului Socialiștilor. Tehnologii războiului hibrid de acolo îl văd pe Dodon mai util în postura de fost președinte de țară și lider al unei formațiuni politice parlamentare pentru ceea ce are de făcut cu precădere în următorul ciclu de confruntare cu Guvernarea pro-europeană a Republicii Moldova. Misiunea lui este să ridice cât mai multă isterie în jurul așa zisului statut de neutralitate al Republicii Moldova, amenințat, chipurile, de politica de apropiere fără precedent de NATO și Uniunea Europeană în contextul războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina. La pachet cu falsa problemă a neutralității, Dodon și gruparea se vor da cu capul de garduri mimând apărarea independenței și suveranității Republicii Moldova. Comandamentul de la Kremlin responsabil de Republica Moldova nu poate să nu observe cât de mult, și să aprecieze cât de periculos, pentru planurile Rusiei s-a apropiat obiectul atenției lui de România, de Uniunea Europeană. Este la un pas-doi să-i scape din mâini, să iasă la lumină, să evadeze pentru totdeauna din prinsoarea imperiului rus. Sarcina nouă a lui Dodon este cea veche: să se concentreze odată în plus, dar foarte și foarte apăsat, pe acțiunile de blocare a ieșirii Republicii Moldova din spațiul geopolitic controlat de Moscova, pe blocarea ieșirii din tunel, altfel spus. Pentru că nu va mai putea specula alternativa aderării Republicii Moldova la fantomatica Uniune Eurasiatică din care astăzi fug chiar și rușii, Dodon va căuta să învelească în strașnice culori de draci fantomele lui preferate de acasă – neutralitatea, independența, suveranitatea amenințate – unicele arme de manipulare încă potente în Republica Moldova și pe reamorsarea cărora cu focoase mult mai distrugătoare mizează cei de la Moscova, care-l comandă.

Trebuie să conștientizăm că această nouă misiune a lui Dodon și a întregii grupări ex-oligarhice auto-exilate este parte a campaniei de primăvară-vară a războiului hibrid dus de Putin împotriva Republicii Moldova. Importanța campaniei se dublează ținând cont de faptul că în toiul ei, la 1 iunie, în Republica Moldova vor veni pentru a participa la Reuniunea Comunității Politice Europene peste cincizeci de șefi de state și de guverne din majoritatea țărilor din Europa. Evenimentul se considera a fi Rubiconul geopolitic la trecerea căruia Republica Moldova va avea deschise perspective de integrare europeană aproape că sigure. Mult depinde de succesul întrunirii, de faptul cât de uniți în ideea de integrare se vor arăta și dovedi a fi cetățenii Republicii Moldova. Desigur, Dodon și Gruparea, vor încerca să facă hatârul Moscovei. La rupt hărți, la furat bunuri, la trădări și la spurcat sărbători naționale ei se pricep cel mai bine. Desigur că la 9 mai ei se vor folosi de nenorocita bâlbâiala a Curții Constituționale și vor mârșăvi Chișinăul în desfătare cu panglica invadatorilor criminali. Vor încerca și până, și după aceasta dată să facă prezență insalubră de o parte și de alta a drumului spre libertate al poporului Republicii Moldova. Desigur, în birourile Kremlinului, în subsolurile Chișinăului și în mințile unor scursuri plătite să trădeze se fac planuri, se urzesc scenarii, se pun la cale stupizenii – toate având scopul să blocheze înaintarea noastră spre lumină.

Vom vedea dacă vor reuși, pentru că în buimăceala în care își urzesc planurile ar putea să nu-și dea seama că așa cum Ucraina pregătește o mare contraofensivă pe frontul războiului ei de foc pentru eliberarea teritoriului său de invadatorii ruși, tot așa și Republica Moldova are în vedere o ofensivă majoră pe frontul războiului hibrid dus împotriva ei de Rusia prin interpușii coloanei a cincea – Dodon și Gruparea. Ofensiva este în desfășurare de o samă de vreme și deja este știută data când va atinge punctul ei culminant – 21 mai. În această zi, zeci, poate chiar sute de mii de moldoveni sunt așteptați în Piața Marii Adunări Naționale pentru a participa la ceea ce a anunțat Președinția a fi – Adunarea Națională „Moldova Europeană”. Luni, Maia Sandu a sunat goarna. În tradiția celor mai memorabile bătălii purtate de oamenii acestui pământ în numele libertății lor, moldovenii ar trebui să-i răspundă cel puțin tot așa, cum au făcut-o la 27 august 1989. Marea adunare de atunci a marcat începutul procesului ieșirii de jure din cuprinderea mortală a imperiul rus; adunarea de la 21 mai 2023 urmând să consemneze preludiul procesului ieșirii definitive, de facto, din încleștarea lui.

Valeriu Saharneanu, 13 aprilie 2023