Kremlinul și trocul politic – două motoare care au propulsat candidatul pro-rus și criza politică din România 

Astăzi știm deja: cu o doză de probabilitate de 90%, alegerile prezidențiale din România aveau să fie câștigate de pro-rusul Călin Georgescu, dacă vineri, 6 decembrie, ele nu erau anulate in extremis de Curtea Constituțională. Un diabolic mecanism de manipulare, unul de forma și conținutul celui care l-a propulsat pe Georgescu din anonimat în postura de câștigător al primului tur de scrutin, era pregătit să lucreze și în ziua celui de-al doilea. 

Și a funcționat. Iată cum: duminică, în ziua când alegerile aveau să fie desfășurate și în circumscripțiile naționale de pe teritoriul propriu-zis al României, mai multe surse de pe rețelele de socializare au lansat un atac informațional masiv, stimulat și amplificat de algoritmi. Unul dintre subiecte avea următorul conținut: „România se pregătește să intre în război”, textul de maximă alertă fiind însoțit de imaginea unei coloane de tancuri, blindate și altă tehnică militară în marș. Ochii atenți la detalii și mintea iscoditoare ar fi putut să descopere făcătura: imaginea era cea de la parada militară ce avusese loc încă la 1 decembrie, în perimetrul Arcului de Triumf din București. Dar produsul nu era pentru cei atenți și circumspecți la făcături; el era pentru masa neștiutoare și credulă, cea care, în drum spre secția de votare, urma să facă legătura între pseudo-realitatea cu miros de praf de pușcă, țâșnită din rețele, și candidatul „pacificator” Călin Georgescu, adept al încetării ajutorului acordat ucrainenilor în războiul lor de apărare împotriva invaziei rusești. 

Mesajul alarmant de pe rețele a fost dublat de apeluri telefonice, lucru care presupunea existența unui call-center predestinat. Totul pentru a crește siguranța rezultatului victorios al acestui candidat-țintă: o majoritate de voturi favorabile trebuia obținută și în țară. În diaspora, majoritatea era ca și asigurată de partea lui încă din primul tur. Fortificarea prin recurgerea la tehnologia incitării la frică și inoculării subliminale a stării de panică trebuia să genereze un rezultat care să nu mai poată fi contestat de niciun concurent și de nicio instanță. 

Decizia Curții Constituționale de anulare a scrutinului a schimbat radical agenda zilei politice de 8 decembrie: secțiile de votare au rămas închise și milioane de oameni nu s-au mai pus în mișcare în drum spre ele. Însă rostogolirea pe rețele a mesajelor destinate alegerilor a continuat. Mecanismul a lucrat ore în șir din puterea inerției lui, dovadă că mașinăria invizibilă, pornită să le facă-desfacă pe un scenariu dinainte pregătit, a fost extrem de complexă. 

Cât de mare, complexă și sofisticată a fost operațiunea vor să afle și instituțiile de investigare ale statului român și, mai cu seamă, societatea. De aproape o săptămână, aceste structuri, precum și a tot răzbătătoarea presă română sunt preocupate de decolmatarea canalelor care l-au legat pe Georgescu de sursele ce i-au asigurat, chipurile, cu zero cheltuieli raportate oficial, incredibila ascensiune în postura candidatului cu cele mai mari șanse de câștig. Cu cât investigațiile înaintează, cu atât mai clare devin contururile „afacerii” și cu atât mai limpezi se fac apele din ale căror învolburări nisipoase a ieșit fenomenul Georgescu, candidatul pro-rus fără cinci minute președinte al României. 

Apar persoane cu trecut tenebros și activități în structuri paramilitare conexe cu cele rusești, apar rețele și extensiuni social-media de promovare algoritmică cu origini în spațiul rusesc ori în subspații geopolitice arondate acestuia. Pe treabă s-au pus și jurnaliștii din alte țări, frapați și ei de cutezanța cu tupeu și anvergura scandalosului experiment. Presa franceză a relatat, de exemplu, că o agenție a statului francez a descoperit o rețea de site-uri create la Moscova și răspândite în toată lumea care l-au promovat pe Călin Georgescu. 

Rețeaua se numește Portal Kombat, creată ca instrument de propagandă sofisticată, coordonată din Rusia, care a fost extinsă în multe țări din Europa, inclusiv în România. Unul din site-urile acestei rețele se numește Pravda, extins în 19 țări de pe continent și al cărui obiectiv a fost răspândirea mesajului anti-UE. Începând de duminică, rețeaua Pravda a publicat în mai multe limbi același articol, în care site-urile susțineau că Georgescu a fost împiedicat să ajungă președinte al României, pentru că urma să interzică tranzitul cerealelor ucrainene și să oprească ajutorul militar către Kiev. 

Prin aceeași procedură a ajuns Georgescu și în intenția prioritară de vot a electoratului român din diaspora. Predispoziția acestuia în favoarea unui candidat independent, unul din afara sistemului de partide aflate la guvernare, s-a văzut cu mult înainte de alegeri. Rarele sondaje din precampanie pe această temă îl arătau drept favorit pe independentul Mircea Geoană, pe atunci adjunct al Secretarului General NATO. Era un indiciu al saturației marelui alegător român față de exponenții partidelor care împleteau scheme sfidătoare de bun-simț și încheiau între ele trocuri doar pentru a rămâne în continuare la frâiele puterii. 

Văzând că dreapta și stânga politică s-au lăsat de principii și doctrine de dragul interesului meschin, alegătorii și-au pus în gând o schimbare. Această intenție a fost observată și semnalată de analiștii onești din interiorul țării, dar și de periculoșii dușmani din afară. Profitând de această tendință, centrele de comandă ale operațiunilor rusești de sabotare au început promovarea treptată a candidatului lor „independent”, cel din propria pepinieră. De mare ajutor le-a fost fundalul de frică al războiului din Ucraina, cu risc permanent de extindere, pe a cărui sensibilitate dureroasă și-a construit candidatul alambicatul său discurs electoral. A pedalat pe acesta din plin, dar și pe relația specială cu Dumnezeu, speculată într-un mod necreștinesc, iar rezultatul se cunoaște. 

Ajunsă în acest punct nefast pentru ea, clasa politică din România trebuie să-și asume întreaga responsabilitate pentru o catastrofă evitată în ultimul moment. Succesul operațiunii subversive străine s-a construit și din fapta și comportamentul ei deșănțat și lipsit de responsabilitate. Este important ca această clasă politică să nu uite: alegerile prezidențiale au fost amânate pentru un timp, nu anulate pentru totdeauna. Dacă scoaterea din cursă și neutralizarea politică a candidatului forțelor răului s-a făcut și se va putea face prin investigații și acumulări de probe și dovezi, apoi nimic și nimeni nu va putea amâna, anula ori uita cu totul supărarea și lehamitea alegătorilor. 

La scrutinul următor, protestul lor ar putea veni cu o putere mult mai mare și în forme cu totul nebănuite. Schimbarea cerută de ei trebuie, deci, onorată. 

Presa din România avertizează că, dacă partidele vor începe formarea noului guvern cu aceeași intenție ascunsă, vizând propulsarea lor în funcția râvnită a șefului de stat, reculul va fi pe măsură. Propulsarea noilor candidaturi este esențială, subliniază jurnaliștii. Iar pentru ca unii actori, deosebit de activi în runda eșuată, să nu-și facă iluzii că nu despre ei este vorba, mai multe instituții de presă au fost de acord cu următoarea consiliere publică, dată cu nume și prenume, a unei jurnaliste de la publicația SpotMedia: 

Dl Ciolacu și-a primit măsura tracțiunii electorale, și-a arătat toate fisurile și limitele; ar fi deja enorm să rămână, circumstanțial, premier. 

Dl Ciucă a obținut un scor lamentabil; este deja complet discreditat. 

Iar Dna Lasconi a ajuns în finală doar pe vârful unui val de spaimă antiextremist, pentru care a primit și votul unor oameni îngroziți de inadecvarea domniei sale. Reacțiile de după decizia CCR, precum și scrisoarea ei, dincolo de penibil, către Donald Trump, sunt mostre esențiale că nu are ce căuta la Cotroceni. 

De aici, de la Chișinău, subscriem. 

Valeriu Saharneanu