Jertfă ori complice? Despre rolul lui Dughin în atentatul soldat cu moartea propriei fiice

Probabil, nicăieri în alte state post-sovietice și post-socialiste Alexandr Dughin nu este atât cunoscut ca în Republica Moldova. În zone puțin mai depărtate de Rusia, numele lui a răbufnit în spațiul public abia acum, cu prilejul atentatului de sâmbătă seara în care a murit fiică-sa și, probabil, trebuia să moară și el. Pretinsul filosof (autointitulat) rus este cunoscut la noi datorită lui Iurie Roșca, odioasa figură a agentului rus infiltrat la începutul anilor 1990 în Mișcarea de eliberare națională a basarabenilor, încă activ în Republica Moldova. Roșca a tradus în limba română cărțile lui Dughin, (împreună cu Ghenadie Vaculovshi și Ocravian Racu), i-a organizat lansări și întâlniri cu publicul la Chișinău, dar și la București (până a i se aplica interdicția de persoană indezirabilă în august 2021), inclusiv în incinta Parlamentului României și la renumita Sală Dalles. Dughin a dezvoltat mai vechea teorie a lumii ruse și anti-europenismul, devenite suport ideologic pentru politica expansionista a Rusiei lui Putin. Analiza viziunilor lui Dughin nu este subiectul prezentului articol, așa că pentru a avea o închipuire ce reprezintă „filosoful” azi, vom recurge la părerea quasi-colectivă și quasi-unanimă a comunității analitice ruse, independente de Kremlin. Despre Dughin aceștia spun că este expresia concentrată a fascismului rus contemporan.

***

Atentatul de sâmbătă seara în care Daria Dughina (Platonova) a murit, este plin de mister. În primul rând, tatăl ei, Alexandr Dughin a trebuit să revină la Moscova în aceeași mașină cu care ambii se deplasase la un eveniment în afara orașului. La întoarcere însă, în ultimul moment, el și-a lăsat fiica să facă drumul înapoi singură, noaptea, în timp ce el a urcat în mașina următoare. Cine l-o fi mutat din vehiculul morții: providența, îngerul păzitor ori altă organizație cu putere vizionară mult mai profundă în Rusia? Nu se știe, dar explozia care i-a luat viața fiicei s-a întâmplat aproape că de față cu Dughin-tatăl, ca într-un teribil și tragic reality show.

***

Primii care au reacționat la tragedie au fost un oarecare Pușilin, unul dintre conducătorii marionetă ai celor două republici pro-ruse din Donbasul ucrainean și Margarita Simonean, una din cele mai virulente combatante a diviziei de propagandă a Kremlinului. Primul a decretat că atentatul este treaba serviciilor ucrainene; cea de-a doua – pe un ton isteric – că trebuie atacate imediat centrele de decizie ucrainene. Dughin a fost internat în spital, ca un tată suferind, dar astăzi, 22 august, în a doua jumătate a zilei, mai multe medii ruse au răspândit un mesaj trimis de acesta prin finanțatorul său, Alexandr Malofeev: „După cum știți cu toții, în urma unui atac terorist comis de regimul nazist ucrainean, pe 20 august, în timp ce se întorcea de la festivalul Tradiția de lângă Moscova, fiica mea Daria Dughina a fost ucisă cu brutalitate de o explozie în fața ochilor mei… Inimile noastre tânjesc mai mult decât după doar o răzbunare sau o răsplată. E prea puțin, nu ar fi pe rusește. Avem nevoie așadar de o Victorie, de victoria noastră. Fiica mea și-a pus viața ei de fecioară pe altarul acestei victorii. Deci învingeți, vă rog!”

Dughin „gânditorul” nu a așteptat rezultatele investigației inițiate de organele rusești de anchetă. Mai mult: într-un limbaj foarte aproape de cel oficial, Dughin afirmă sentențios că fiica lui a fost victima unui atac terorist comis de regimul nazist ucrainean. Narativul mesajului său de tată îndurerat coincide milimetric cu dispozitivele de marcare prealabilă a dușmanului făptaș, enunțate în primele clipe de după explozie, sâmbătă, aproape de miezul nopții, de Pușilin și Simonean.

Curat operațiune specială! Un aranjament cusut cu ață albă, de parcă ar fi o construcție dinainte gândită, una diabolică, în care să existe o victimă sacră – fiica unui apropiat ideologic al lui Putin – și durerea părintească a tatălui suferind, implorând răzbunarea. Și nu doar răzbunarea, adică moartea tuturor ucrainenilor, ci motivarea tuturor rușilor implicați în războiul din Ucraina să se sacrifice, ca eroina Daria Dughina, în numele victoriei rusești (victoria noastră).

***

Victoria de care imploră Dughin este de fapt doar a lui și a lui Putin, deoarece războiul iscat din sminteala lumii ruse a celor doi s-a împotmolit chiar la prima tentativă de expansiune mesianică a ei, în Ucraina. Înfrângerea pe câmpul de luptă este aproape și inevitabilă, iar soldații ruși sunt din ce în ce mai demotivați să lupte. În plus, armamentul occidental mult superior celui rusesc reduce rostul aflării soldaților ruși pe frontul ucrainean la simpla carne de tun. Mulți dintre ei încep să se limpezească, se revoltă, nu vor să moară pentru nu se știe care cauză a clanului oligarhic de la Kremlin.

Pe fundalul acestor concluzii, unii analiști și formatori de opinie din spațiul ex-sovietic și cel occidental își pun întrebarea rezonabilă dacă atentatul de sâmbătă, soldat cu victima sacră a fiicei lui Dughin și suferința ritualică a tatălui îndoliat, cu chemarea lui teatrală, parcă scoasă dintre scoarțele tragediilor antice grecești la răzbunare în chip rusesc până la victoria totală, nu este cumva o înscenare tipic putinistă. Așa cum a fost în 1999, cu explozia satanică a unor case de locuit cu multe etaje la Moscova și Volgodonsk, sutele de jertfe nevinovate folosind regimului drept motiv de escaladare a urii și dezlănțuire pe fundalul ei a celui de-al doilea război ruso-cecen.

***

Astăzi, pe frontul din Ucraina, Putin are nevoie de o nouă escaladare. Se estimează că data trecerii războiului la o fază mult mai crâncenă a fost aleasă cea de miercuri, 24 august, ziua Independenței Ucrainei. Iar evenimentul de sâmbătă de lângă Moscova nu a fost altceva decât un preludiu kaghebist, după care diviziile politică și propagandistică să reușească să ridice temperatura din cazanul rusesc al urii (de răzbunare) la cota maximă. Până la această oră, evenimentele se dezvoltă anume pe acest scenariu. O lume întreagă este îngrijorată de ceea ce se poate întâmpla.

Sigur, luni 22 august și, mai ales, marți 23 august, Kremlinul va da drumul mai multor fumigene care să-i încurce urmele și să-i ascundă adevăratele intenții. În hățișurile acestui neverosimil, dar posibil scenariu, rămâne cu un mare semn de întrebare comportamentul de până și de după atentat a „filosofului” Dughin. Rămâne de văzut dacă participarea lui la asasinarea propriei fiice cu titlul de jertfă sacră, pusă „pe altarul acestei victorii”, a fost conștientă ori serviciile rusești au lucrat atât de fin, încât „marele” Dughin să fie făcut complice fără ca el să-și da seama de rolul care i s-a rezervat în cumplita operațiune.

Este parcă mai cu împăcare să credem că nu a știut ce se pregătește și nu a avut nicio tangență cu partea crudă și tragică, pentru familia sa, a acestei întâmplări. De fapt, dacă ne gândim mai bine, o tangență ar exista, și încă una foarte importantă: Dughin a fost profesorul care de la catedra Universității de Stat „Lomonosov” din Moscova a chemat în formă deschisă la uciderea ucrainenilor, a îndemnat la un război de lichidare a statului ucrainean. Ceea ce Putin a și pornit în 24 februarie. Răposata lui fiică a îmbrățișat ideologia fascistă a tatălui ei, a fost în calitate de corespondent militar pe frontul din Ucraina, a militat și ea pentru uciderea ucrainenilor și a altor popoare care nu se dau închise în lumea rusă a tatălui ei.

Valeriu Saharneanu

22 august 2022