Curtea Constituțională a oferit ieri surpriza anului, dacă nu chiar a tuturor celor aproape treizeci de ani de existență a acestui stat. Într-un acces de normalitate, ea a declarat neconstituțională legea asumată de Guvernul Chicu privind unele măsuri de ameliorare a crizei provocate de pandemia Covid-19. Curtea a luat această decizie nu pentru că legea nu este bună, ori pentru că între rândurile ei opoziția a descoperit articole care pun la îndoială buna credință a guvernului. Curtea a suspendat legea pentru că Guvernul a încercat să o pună în aplicare prin încălcarea gravă a procedurilor.
Curtea a stabilit că simpla plimbare prin sediul Parlamentului nu înseamnă și aprobarea legii. Parlamentul funcționează conform prevederilor stabilite în Constituție, iar un regulament prevăzut special și adoptat de legislativ stabilește procedurile de depunere, examinare și aprobare sau respingere a proiectelor de legi. Pentru ca un proiect să devină lege este nevoie de prezența deputaților la ședința în plen într-un număr majoritar, bine fixat în regulament. Doar atunci ședința este considerată deliberativă, iar actele examinate și puse la vot în plen pot căpăta putere de lege. Altfel ele rămân simple hârtii fără nicio valoare juridică sau politică.
În ziua de 2 aprilie o asemenea ședință a fost convocată. Prim-ministru Chicu a venit în Parlament cu proiectul de lege subțioară și în bună dispoziție, dar a găsit sala mai mult goală. Prezenți erau deputații minoritari din partidele de opoziție. Deputații socialiști și cei democrați din coaliția care formează majoritatea era lipsă. Lipseau tocmai cei care aveau primul interes ca Guvernul constituit de ei să iasă din Parlament cu legea adoptată. Primul ministru nu s-a mâhnit nici câtuși de puțin de ceea ce a văzut. A colindat coridoare, a vizitat o instituție de necesitate intimă, după care plimbare și vizită și-a făcut apariția în sala de presă. Aici, în fața camerelor de luat vederi, a prezentat câte ceva din conținutul proiectului de lege, a subliniat cât de binevenite sunt ajutoarele prevăzute în el pentru o serie de categorii de populație, dând de înțeles că pleacă din parlament cu o lege în toată legea. Scurta altercație verbală cu un deputat din opoziție care l-a întrebat provocator „dacă nu-i e rușine pentru această farsă”, nu l-a descumpănit și nici supărat. Vrând să-și amintească ce e aia rușinea, dar renunțând la efort din lipsă de timp, Chicu a luat-o în grabă către Guvern. Era ferm convins că planul gândit și pus în aplicare de șef a reușit, iar dânsul, ca parte componentă a acestui plan, și-a făcut misiunea cu brio.
Nu încape îndoială că povestea urâtă cu legea anticriză asumată prin efracție de Guvernul Chicu a fost gândită cap-coadă de Dodon și transformată în plan de acțiune în cadrul așa numitelor ședințe ale conducerii de vârf a țării. Ideea era că situația excepțională apărută în an electoral ca un dar de la tovarăși în chipul virusului chinezesc Covid-19, trebuie folosită la maxim. Starea de urgență poate fi parte componentă a campaniei pentru alegerile prezidențiale de la toamnă pe care Dodon vrea să le câștige cu orice preț. În interpretarea lui Dodon și a celor doi complici din conducerea de vârf, aflați în fruntea Parlamentului și Guvernului – Greceanîi și Chicu – condițiile specifice de gestionare a statului în această perioadă ar permite proceduri specifice de creștere a dividendelor, forțând chiar și legea, dacă ar cere-o circumstanțele. O asemenea circumstanță este prezența iritantă a opoziției cu proasta ei deprindere de a-și băga nasul în toate schemele guvernării. În cazul cu scandaloasa deja lege anticriză, Dodon, Greceani și Chicu au socotit că toate dividendele politice care vor decurge din aplicarea pachetului de ajutoare și asistență, prevăzute pentru populație, să vină în folosul exclusiv al lui Dodon, personal, și al guvernării lui.
Distribuția rolurilor a fost simplă: în ziua „z”, Greceanâi a trebuit să convoace Parlamentul și în același timp să asigure lipsa cvorumului – zis și făcut; Chicu a trebuit să-și facă prezența în sediul Parlamentului și de acolo să expună presei dovada grijii de popor și dărniciei sublimei guvernări dodoniste – zis și făcut. Desigur, grupul celor trei au trebuit să prevadă și un atac la Curtea Constituțională a tărășeniei lor mult prea obraznice. „Responsabil” de acest sector a fost, prea bine știți, Dodon, însuși conducătorul conducerii de vârf a Republicii Moldova. Acolo Dodon îl avea instalat șef de unitate pe unul dintre cei mai devotați tovarăși de partid. Dodon era sigur că Țurcanu va face față misiunii sale, iar în data de 9 aprilie, când Curtea a dispus pe neașteptate suspendarea legii asumate de Guvern, Dodon a pus mâna pe telefon și a cerut explicații subalternului său. Nu numai că i-a telefonat lui Țurcanu, ceea ce înseamnă un atentat grav la independența Curții, dar s-a și lăudat cu asta în ședința video- transmisă din reședința sa. În acest moment Dodon a comis greșeala care a avut efectul picăturii celei din urmă în paharul cu apă plin.
Din câte ne dăm seama, dezbaterile judecătorilor Curții pe temele sesizate de deputații opoziției au fost lungi și aprinse. În afară de faptul că sunt judecători, membrii Înaltei Curți mai sunt și oameni, dar și cetățeni. Ei nu au putut să nu vadă cu câtă lipsă de respect față de funcții, de instituții și de prevederile Constituției au acționat făptașii – Dodon, Greceanâi, Chicu, deputații socialiști și democrați. Judecătorii au putut vedea că întregul periplu al disputatului act guvernamental a fost însoțit de grave abateri de la lege și de la proceduri, iar faptul că documentul a putut răzbate, ocolindu-le pe toate, și ajunge la judecata Curții Constituționale – ultima redută înainte de a intra (ilegal) în vigoare – a fost posibil datorită imoralității funcționale și cetățenești a unui înspăimântător lanț de idioți utili care au umplut Președinția, Parlamentul. Guvernul… Sub presiunea și cu ingerința lui Dodon, Țurcan trebuia luni, 13 aprilie, să înnoade acest lanț al neroziei cu mantia judecătorilor Curții Constituționale. Nu a reușit.
Se vede că majoritatea judecătorilor actualei Curți nu au vrut să intre în pielea ingrată a componenților Curții precedente, controlate de Plahotniuc. Ei au refuzat să facă jocul lui Dodon, să-i permită acestuia să captureze Curtea și să o transforme în instrument de abuz, așa cum s-a întâmplat de foarte multe ori în ultimii ani. Încercând să o manipuleze cu aroganță și nerușinare, Dodon și complicii lui din așa numita conducere de vârf a țării, de data aceasta au luat-o în freză de la Curtea Constituțională. Am vrea să credem că decizia de ieri a celor patru judecători nu este o acțiune impulsivă, ori, cu atât mai mult, conjuncturală, că ei, judecătorii Înaltei Curți, nu se erijează nici în eroi și nici în martiri, că gestul lor corect înseamnă sfânta revenire la normalitate, nimic mai mult, că ei își fac pur și simplu datoria de profesioniști, creditați că sunt de cea mai înaltă calificare. Ar fi o veste bună faptul că statul de drept în Republica Moldova începe să dea semne de viață.
Valeriu Saharneanu
14 aprilie 2020