Focarul conflictului global s-a mutat în Orientul Mijlociu, dar atenție la ce va face Putin în războiul din Europa

Nimeni nu-și putea închipui că un război sângeros în plină derulare, ca cel dezlănțuit de Rusia lui Putin în estul Europei, ar putea fi trecut pe planul doi al agendei internaționale de un altul mai abitir. Dar iată că s-a putut: milițiile organizației extremiste palestiniene Hamas, au atacat, sâmbătă, 7 octombrie, Israelul din aer, de pe mare și terestru, reușind să îngrozească lumea prin cruzimea ei și să atragă asupra sa atenția prioritară a opiniei publice mondiale. Atacul a fost atât de masiv, surprinzător și, mai cu seamă, violent, încât războiul din Ucraina a trecut din acel moment, nu se știe pentru câtă vreme, pe un plan secundar, deși, zilnic, pe o întindere de peste o mie de kilometri a frontului ucrainean se dă în continuare o bătălie pe viață și pe moarte între forța brută a trecutului stalinist, încarnată în Rusia, și noua ordine democratică a Europei, întruchipată de Ucraina și aliații ei occidentali.

Israelul s-a mobilizat de îndată și guvernul lui a decretat stare de război. Toți rezerviștii au fost puși sub arme. Victimele de ambele părți ale conflictului se numără la momentul scrierii acestui material cu sutele, iar la data editării lui s-ar putea să ajungă la mii. În primele ore ale atacului surprinzător, comandourile Hamas au luat ostatici sute de israelieni din rândurile populației civile, pe lângă omorurile săvârșite de-a valma și la nimereală, cu calculul ca acești năpăstuiți să le servească drept pavăză în fața măsurilor inerente de răzbunare ale autorităților statului israelit. Fără să aștepte ultimatumuri și condiționalități din partea lor, acestea au ripostat chiar în ceasul al doilea de după atacul criminal al teroriștilor palestinieni. Loviturile de răspuns au vizat numeroase ținte situate în cartiere locuite masiv ale orașului și sectorului Gaza, ceea ce a făcut ca numărul victimelor să crească exponențial. O intervenție de proporții cu trupe, tancuri și blindate în această enclavă palestiniană de pe litoralul de sud al Mării Mediterane este așteptată din partea Israelului, acesta raportând de luni curățarea de elementele invadatoare a teritoriilor limitrofe enclavei și restabilirea quasi-totală a controlului asupra spațiului său suveran.

Acțiunile de război nu se vor opri însă aici. Din contră, ele abia încep. Nu se știe până unde se va merge și cât timp va ține această criză, dar prim-ministrul israelian, Netanyahu, a vorbit chiar de la începutul ei despre o confruntare de lungă durată. Printre prioritățile de moment, enunțate de autorități, se consideră de primă urgență eliberarea ostaticilor – a israelienilor răpiți de teroriști și încarcerați în condiții inumane – , dar și acțiuni de destructurare a organizației teroriste și a rețelelor ei. Acest obiectiv va fi cel mai greu de atins, fiindcă israelienii au încercat de mai multe ori să neutralizeze, cel puțin, falanga militară a Hamas, dar n-a reușit să ajungă decât la instituirea unor armistiții cu ea, după care organizația s-a refăcut și a recidivat în acțiuni din ce în ce mai violente, iar specialiștii o apreciază pe cea din 7 octombrie nu doar ca fiind cea mai gravă din ultimii 75 de ani, dar și cea mai elaborată din toate punctele de vedere – militar, logistic și conspiraționist. Reacția frenetică de susținere a atacului din sâmbăta trecută din partea regimului de la Teheran și informațiile obținute de la militanții Hamas, prinși și făcuți prizonieri, au confirmat bănuiala care a plutit în aer din primele ore ale ofensivei nebunești a hamasiștilor: operațiunea a fost inspirată și pregătită minuțios de structurile specializate ale Iranului, dușmanul numărul unu al Israelului în regiune și adversarul de neîmpăcat al Occidentului și al valorilor acestuia la scară globală.

Se știe că cel mai important aliat al Iranului pe acest front este astăzi Rusia. După invazia Ucrainei, începută cu douăzeci de luni în urmă, Moscova s-a apropiat atât de mult de Teheran, încât acesta a devenit, după Turcia, cel mai important partener economic al ei și primul aliat pe partea de colaborare militară. Joncțiunea strategică pe acest tărâm dintre cele două state izolate la scară mondială s-a produs după vizita la Teheran a lui Putin, care a avut loc în iulie 2022. În urma înțelegerilor dintre cele două regimuri detestate, Rusia a primit mii de drone iraniene Shahed, cu care a putut să-și îndrepte situația catastrofală de pe front, iar Iranul a căpătat avioane de luptă rusești de noua generație, SU 35, ca să bage în sperieți Israelul. La momentul respectiv se vorbea și despre o asistență practică pe care Iranul ar fi putut să o obțină de la Rusia în ceea ce privește mult râvnitul program de dotare a forțelor ei militare cu arma nucleară – obiectiv istoric urmărit de Teheran și temut de Tel Aviv.

Subiectul a fost într-adevăr speculat intens la acel moment, și nu fără temei, dar prea curând fu dat uitării. Asta însă, până în ziua de sâmbătă, 7 octombrie 2023, când Israelul a fost atacat după modelul invaziei rusești a Ucrainei din mai multe direcții, cu folosirea mai multor tipuri de arme și de pe toate platformele: de pe uscat, de pe apă și din aer. Din acea zi, vocile mai multor experți au avertizat că lumea este ca niciodată foarte aproape de un conflict cu folosirea potențialului nuclear, lăsând să se înțeleagă că cel care ar fi capabil să-l folosească ar fi Iranul, bănuit că ar fi având deja această armă. În această privință este extrem de mare probabilitatea ca Rusia să fi ajutat Iranul la definitivarea programului său nuclear: Rusia este capabilă de orice atâta timp cât Putin se află la butoanele ei. Iar Putin, la fel ca și liderul de la Teheran, urăște de moarte Occidentul care ajută Ucraina și îl împiedică să-i sugrume pe ucraineni. Așadar, Putin își are propriul program în Europa, dar, la o distribuire a rolurilor pe subiecte și actori, el coincide în linii mari cu programul ayatollahului iranian în Orient: așa cum Putin vrea lichidarea statului ucrainean și întinderea Rusiei peste fostul spațiu sovietic, tot așa ayatollahul și gruparea Hamasului, asistată de el, visează ștergerea de pe fața pământului a Israelului și înființarea unui stat islamic antioccidental peste tot Orientul Mijlociu și nu numai.

Așa că o înțelegere pe axa răului fundamentalist Moscova-Teheran este pe cât de posibilă, pe atât de reală. Putin vrea dispersarea capacităților Occidentului de ajutorare a Ucrainei, iar pe planetă nu există o regiune mai vulnerabilă ca Orientul Mijlociu cu statul Israel în centru. Cu atât mai mult că intenția de reformare a justiției israelite a prim-ministrului Netanyahu, contestată de o bună parte a societății, a slăbit din interior reziliența statului, capacitatea lui de a face față provocărilor externe complexe care îl țintesc. În acest sens, o analiză a tragicelor evenimente din data de 7 octombrie ar trebui să cuprindă și mult prea posibila implicare a factorului rusesc, ale cărui ițe pot fi ușor văzute, nu doar intuite. Nu a trecut nici o lună (20 septembrie) de la vizita la Teheran a trimisului special al lui Putin, ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, care la momentul de bilanț al misiunii lui declarase cu text deschis: Avem ca obiectiv o serie de activități planificate, în ciuda opoziției Statelor Unite și a aliaților lor occidentali. Presiunea sancțiunilor împotriva Rusiei și a Iranului își dovedește inutilitatea, în timp ce interacțiunea Rusia-Iran ajunge la un nou nivel.

La care nivel de interacțiune s-a ajuns, s-a văzut în zorii zilei de 7 octombrie, când comandouri de islamiști fanatizați au atacat Israelul. Ei au omorât sute de israelieni și prin acest act au reaprins conflictul în regiune, aflat într-un stadiu avansat de reglementare arabo-israeliană, pe care l-au și anulat prin atacul lor mișelesc. Comunitatea internațională a statelor civilizate trebuie să țină cont de faptul că Putin, cu scopul de a-și îndepărta sfârșitul de proclet pe care-l merită, va urmări escaladarea războiului dezlănțuit de el în Ucraina oriunde-i va sta la îndemână vreo regiune cu potențial inflamabil devastator. Pe data de 7 octombrie, de aniversarea zilei lui de naștere, aliatul iranian i-a făcut acest cadou, reaprinzând cu efect Orientul Mijlociu și distrăgând atenția de la războiul din Ucraina. În lume a apărut încă un epicentru al dezastrului, dar teamă ne este că distragerea este o manevră gândită să ascundă o nouă provocare a rușilor pe frontul ucrainean ori în proximitatea lui. Or, enclave ușor inflamabile, de tipul celor existente în acea regiune, sunt în număr mare și în Europa, mai ales în fostul spațiu sovietic, revendicat de Putin. Două dintre ele le are pe teritoriul său chiar Republica Moldova. De aici și concluzia: este nevoie de mare atenție la manevrele lui Putin pe alte meridiane, dar, în ceea ce ne privește pe noi, europenii, nu ar trebui nici pentru o clipă să scăpăm din vedere ce ar putea face în continuare piromanul în privința propriei noastre case. 

Valeriu Saharneanu, 10 octombrie 2023