Duminica Tuturor Sfinților, când la Chișinău au dat iama toți demonii

Duminica de 19 iunie a fost la creștinii ortodocși sărbătoarea cinstirii Tuturor Sfinților. Sfinții trecuți de biserică în calendare și sinaxare, dar și cei uitați ori rămași necunoscuți au fost pomeniți și proslăviți la slujba din această zi în pace sufletească și smerenie.

Cu totul alta a fost atmosfera în afara locașurilor sfinte. O mai mare tulbureală la Chișinău demult nu s-a văzut și auzit. În această zi își anunțase marșul anual comunitatea Pride, eveniment care de mai multe zile pusese în mișcare baricadele pro și contra. Riscul ca ele să se întâlnească duminică – una mărșăluind în stradă și alta atacând de după colț și să se confrunte pe străzile Chișinăului – era foarte mare. Primarul, socialist-comunistul Ceban, un personaj multicolor politic notoriu și un funcționar ambigen în mai multe sensuri, a turnat destul gaz peste vreascurile urii pregătite să facă para focului cât mai mare. Ceban a fost învinuit că duminică a lucrat pidosnic să suprapună evenimente și curente de mulțimi capabile să se încaiere. Laudă poliției și corpului de jandarmi care au acționat profesionist și au prevenit provocațiile puse la cale de mai multe cârtițe din umbră, inclusiv de Primar și de biserica rusă mereu cârcotașă.

Patimile din jurul marșului LGBT încă nu se stinsese, când în Chișinău au prins să vină cei aduși să facă prezența cât mai mare acțiunii lui Șor, Platon, Voronin și Dodon. Manifestația de protest, organizată sub acoperirea unei așa zise mișcări civice „O viață nouă”, trebuia să fie ridicată la anumite grade de fierbințeală cu ajutorul unor interpreți special importați din Rusia. Este o schemă mult practicată în anii din urmă: cu artificii de acest fel se făcea campanii electorale zgomotoase și se câștiga alegeri. Doar că atunci, actorilor politici din spatele unor asemenea acțiuni de manipulare nu li se punea întrebarea clarificatoare: dar cine plătește și de unde sunt banii, tovarăși!?

Duminică, cinste lor, ofițerii responsabili de ordinea publică au pus organizatorilor această simplă de tot, dar, obligatrie, întrebare. Răspunsul a întârziat să vină și interpreții ruși de import nu au putut evolua în condiții de scenă adecvate. Cu siguranță că anularea concertului nu a dus și la anularea onorariilor convenite. Nu chiar demult, pe vreme de pace, aducerea lor la Chișinău era plătită de organizatori cu sume între 50 și 100 de mii de euro. Azi, între Moscova și Chișinău e un război la mijloc, sosirea/plecarea se face pe căi mult prea ocolite, diurna e cu bonus de criză și riscurile aferente.

Categoric, prețul artistului rus de import este astăzi mult mai mare. Cine are posibilitatea organizării unui atât de scump răsfăț? Fugarul Șor? Fugarul Platon? Arestatul Dodon? Încă liberul Voronin? Sau toți împreună? Asta nu o știm și autoritățile moldovene nu ne dau din păcate indici că întrebările care să ducă la aflarea adevărului continuă să fie puse organizatorilor: de la cel mai mic, din față, până se va ajunge la cel mai mare, din dosul acțiunii. Dacă e reformă, apoi să se acționeze în stilul instituțiilor care se vor reformate. Adică să afle de unde și care sunt sumele ce curg în Republica Moldova. Într-o țară sărăcită de regimurile corupției endemice și pe deasupra lovită de atrocitățile războiului din vecinătate, banii aduși în scopuri politice, cu atât mai mult, pentru a organiza proteste destabilizatoare, trebuie trecuți în categoria armelor.

De departe, mitingul și concertul de duminică, organizat de gruparea Șor-Platon-Voronin-Dodon, a costat milioane și milioane de lei. Organizatorii nu s-au ieftinit să finanțeze o foarte extinsă în timp și spații mediatice campanie de publicitate a evenimentului, o foarte mare schemă logistică, zeci de mijloace de transport și mii de participanți plătiți și echipați în parte. Totul a emanat forță de organizare și putere de cumpărare. A fost o foarte bine finanțată probă de răzbel și autoritățile ar trebui să-i facă o analiză minuțioasă. O primă concluzie dintr-o parte este că fluxul milioanelor subversive încă nu este oprit. Nu putem exclude că abundența lor în acțiunea de duminică să stea la baza și a unei operațiuni inspirate de Moscova în legătură cu procesul actual de integrare în Uniunea Europeană a Republicii Moldova. Kremlinul a spus-o deja pe față că aderarea la UE conține pentru Rusia același grad de pericol ca și aderarea la NATO. Atacul împotriva Republicii Moldova pe linia amenințărilor verbale deja a avut loc.

Ce putem spune în legătură cu cele întâmplate. Este un cinism fără limite în tot acest spectacol de duminică. Jefuitori ai poporului cu acte în regulă ori în proces de cercetare penală – criminali condamnați, hoți de miliarde fugari, trădători de țară și capi de mafie prădătoare – au pus mână de la mână, au adunat câteva milioane și sunt gata să dea foc la țară în nădejdea că vor reuși să ridice lumea, să o buimăcească din nou și cu brațul ei să facă ceva groaznic și înfiorător ca să anuleze cumva integrarea europeană.

Cu ei, aproape toți demonii trecutului oligarhic au revenit duminică în forță pe străzile Chișinăului. Au arătat că sunt înfuriați la culme pentru că nu sunt lăsați să-și reia draga lor meserie. Au făcut și demonstrația fățișă că sunt gata să dea sume mari din câte au furat ca să încerce să revină. O intenție serioasă care cere o abordare la fel de serioasă din partea statului la stăpânirea căruia demonii aspiră din nou. Întrebarea pentru ei este scrisă în fișa de post a poliției necorupte și rămâne aceeași: „De unde sunt banii, tovarăși?” Iar dacă răspunsul întârzie prea mult ori este refuzat cu îndârjire, soluția statului serios în privința lor este una: banii se declară furați și pleacă-n visterie, iar deținătorii lor sunt judecați, declarați criminali și pleacă-n pușcărie.

Valeriu Saharneanu

20 iunie 2022