„Dreptatea” de după 7 aprilie 2009: torționarii – în Parlament; torturații – în morminte ori în cele Patru Zări ale Lumii

Oare câte nedreptăți în raport cu cetățenii săi are de îndreptat ceea ce se consideră a fi ocrotitorul lor – statul Republica Moldova? Întreb, pentru că la socoteala mea ele, nedreptățile, sunt foarte multe și, mai ales, foarte mari. Atât de multe, încât dacă le-am înșira respectându-le cronologia facerii, dar și gravitatea juridică, istoria acestui stat ni s-ar arăta compusă din mult mai multe nedreptăți decât din virtuți. Atât de mari, încât unele din aceste nedreptăți ar trage și pentru lucrul unui tribunal penal internațional sesizat să judece crimele comise de potentații puterii politice împotriva propriului popor. În cazul crimelor săvârșite cu 14 ani în urmă de guvernarea comunistă a generalului Voronin în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009 și în zilele și lunile următoare acestei date, cetățenii nu au avut nicio șansă să se vadă îndreptățiți de statul lor. Fiindcă cel puțin încă zece ani după acea dată, statul nu a fost al lor. La fel cum nu a fost zece ani de până la ea. De „farmecele” lui ocrotitoare a beneficiat abuziv capul mafiei comuniste de la guvernare, apoi progeniturile politice ale acestuia și servitoarea lor constant credincioasă – (in)justiția.

În 2010, un parlament nou a încercat să reașeze lucrurile așa cum stau ele într-un stat normal: să arate vina torționarilor care au ordonat omorârea și schingiuirea sutelor de tineri după evenimentele din 7 aprilie 2009. Deși sub presiune, Comisia parlamentară creată să investigheze cazul a prezentat totuși un raport în care demnitarii de prim rang de atunci – președintele Voronin și prim-ministrul Greceanîi – sunt dați nu doar responsabili de atrocitățile comise de autorități, dar și de abuz, pe care Comisia l-a ascuns în formula „acțiuni care au depăşit atribuţiile constituţionale”. În baza Raportul Comisiei, Parlamentul a adoptat o Hotărâre:

Republica Moldova PARLAMENTUL HOTĂRÂRE Nr. HP159/2010 din 08.07.2010 asupra raportului Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi a consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009 Publicat : 23.07.2010 în MONITORUL OFICIAL Nr. 126-128 art. 433.

Art.1. – Se ia act de raportul Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi a consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009.

Art.2. – Parlamentul: a) reafirmă ataşamentul său faţă de principiile constituţionale şi internaţionale potrivit cărora libertatea întrunirilor paşnice este garantată oricărei persoane; b) respinge concluzia din opinia separată a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova potrivit căreia la 7 aprilie 2009 a avut loc o tentativă de lovitură de stat, ca fiind una lipsită de orice temei; c) condamnă acţiunile violente din 7 aprilie 2009 care au condus la devastarea clădirii Parlamentului şi a clădirii Preşedinţiei şi au făcut victime în rîndurile manifestanţilor şi ale colaboratorilor organelor de drept; d) condamnă intervenţia nejustificată, disproporţionată şi violentă a poliţiei din noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 din centrul municipiului Chişinău, intervenţie soldată cu cel puţin un deces, al lui Valeriu Boboc; e) condamnă toate actele de maltratare şi de tortură din comisariatele de poliţie la care au fost supuşi tinerii arestaţi pe 7 aprilie 2009 şi în zilele imediat următoare; f) consideră drept ineficientă şi iresponsabilă prestaţia Guvernului Republicii Moldova condus de Zinaida Greceanîi în gestionarea situaţiei generate de evenimentele de după 5 aprilie 2009; g) califică acţiunile lui Vladimir Voronin, la acea perioadă Preşedinte al Republicii Moldova, de implicare directă în gestionarea situaţiei de după 5 aprilie 2009 ca fiind acţiuni care au depăşit atribuţiile sale constituţionale; h) respinge acuzaţiile lui Vladimir Voronin, la acea perioadă Preşedinte al Republicii Moldova, de implicare în evenimentele din 7 aprilie 2009 aduse României şi altor state şi califică nejustificată expulzarea Ambasadorului României; i) apreciază negativ prestaţia organelor procuraturii în investigarea cauzelor şi a consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009; j) condamnă cazurile de subordonare politică a justiţiei în cadrul evenimentelor de după 5 aprilie 2009, fapt care a dus la încălcarea flagrantă a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului; k) consideră drept ineficientă şi iresponsabilă prestaţia instituţiilor care au avut în sarcină apărarea ordinii publice şi securizarea principalelor edificii ale statului.

Vedem că Parlamentul, ca instituție de bază a statului, a reafirmat atașamentul lui la valorile democratice, a condamnat subordonarea politică a justiției, a scos în vileag comportamentul și fărădelegile responsabililor, dar această „reafirmare” și „condamnare” nu a fost urmată de nicio altă acțiune juridică. Justiția cum a fost subordonată politic așa și a rămas, iar noii ei stăpâni s-au dovedit a fi nimeni alții decât progeniturile reciclate ale regimului mafiot-comunist. „Sentința” au dat-o chiar ei: torționarii și ucigașii tinerilor maltratați în subsolurile regimului să rămână în Parlament, iar jertfele acestora – tinerii maltratați – să-și caute dreptatea în lumea largă. Unul din ei a găsit-o, precum se vede, ani mai târziu, nu acasă, în statul care se consideră a fi ocrotitorul lui, ci acolo, departe, la Curtea de la Strasbourg:

CAUZA MURADU v. REPUBLICA MOLDOVA (Cererea nr. 26947/09) HOTĂRÂRE STRASBOURG 19 ianuarie 2021

II. ARESTAREA RECLAMANTULUI ȘI PRETINSA MALTRATARE 9. Potrivit reclamantului, la 7 aprilie 2009, la aproximativ ora 16:15, el a fost reținut de către poliție și dus la Comisariatul de poliție Centru din Chișinău. El pretinde că nu ar fi fost informat în legătură cu motivele reținerii sale, nici nu i s-a permis să își sune părinții sau să angajeze un avocat ales de către el. Procesul-verbal de reținere, întocmit la ora 23:00, nu menționa timpul exact al reținerii reclamantului. Acesta nu prevedea fapta concretă comisă de către reclamant, care a condus la reținerea sa, cu excepția indicării faptului că el era suspectat că ar fi comis infracțiunea prevăzută la articolul 187 din Codul penal (care definește infracțiunea de jaf).

10. La comisariatul de poliție, reclamantul ar fi fost forțat să pozeze pentru fotografii, având un scut al poliției în mână și un tricou negru deasupra capului, care îi acoperea parțial fața. În tot acest timp, el a fost lovit și agresat verbal de către polițiști, și ars cu țigări aprinse.

11. Ulterior, reclamantul a fost plasat într-o celulă care nu avea mobilă, cu excepția unui scaun, unde a petrecut nouă ore fără mâncare sau apă, și fără acces la o toaletă sau posibilitatea să se odihnească.

12. La aproximativ ora 1 în dimineața zilei de 8 aprilie 2009, el a fost adus în fața unui procuror și un avocat a fost numit în calitate de apărător. Solicitarea sa de a-și suna părinții și de a-și angaja propriul său avocat a fost respinsă, fără să se dea vreun motiv.

13. Reclamantului i s-a solicitat să semneze câteva documente, fără a avea posibilitatea să le citească. Polițiștii l-ar fi lovit de fiecare dată când el încerca să citească ceea ce semna.

14. În timpul detenției sale, reclamantul era maltratat în mod regulat de către colaboratorii de poliție, chiar de față cu anchetatorul. Ultimul i-a spus reclamantului la 8 aprilie 2009 că, în cazul în care eșua să coopereze și să semneze orice document care i se solicita să îl semneze, el va fi torturat. Văzând în celulă tineri care aveau semne foarte grave de rele tratamente, el știa că amenințarea era serioasă și a semnat toate documentele.

15. Potrivit Guvernului, la 9 aprilie 2009 reclamantul a fost examinat de către un medic în incinta Comisariatului General de Poliție. Medicul a depistat o excoriație pe fruntea lui și nicio altă rană.

16. La 16 aprilie 2009, în ziua eliberării sale din detenție, el a fost examinat la Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii, o organizație nonguvernamentală finanțată de către Uniunea Europeană și membru al Adunării Generale a Consiliului Internațional de Reabilitare a Victimelor Torturii (CIRVT). La 31 iulie 2009 acesta a emis un extras din fișa medicală, referitor la examinarea reclamantului. Aparent, el a fost supus testelor și examinărilor medicale detaliate de către diverși medici specialiști. Potrivit documentului, medicii au constatat trei semne de arsuri pe mâna stângă a reclamantului. De asemenea, el suferea de, inter alia, consecințele unei leziuni la cap, care includea sindromul hipertensiv intracranian și stres posttraumatic, precum și o stare post-traumatică a urechii. Medicii au concluzionat că probele medicale și psihologice sprijineau declarațiile reclamantului cu privire la maltratarea sa. Aceeași instituție a constatat, la 30 decembrie 2019, că stresul post-traumatic al reclamantului persista. Reclamantul s-a plâns, în esență, că fusese maltratat în timpul aflării sale în custodia poliției și ținut în condiții inumane. În plus, investigația plângerii sale cu privire la rele tratamente fusese ineficientă. Curtea a decis să examineze aceste plângeri implicite în baza Articolului 3 din Convenție, care prevede următoarele: „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

E bine știut, instanța europeană are ritmul ei obișnuit de lucru și dosarele tinerilor moldoveni depuse acolo își așteaptă rândul cu anii. Abia în vara anului trecut ea a dat verdictul în cauza lui Valeriu Boboc, tânărul ucis de poliție în Piața Marii Adunări Naționale și unicul caz de omor din cele patru întâmplate în acele zile, recunoscute de autoritățile statului moldovean (i)responsabil.

Constatăm deci că în timp ce torturații își consumă viața căutându-și dreptatea în lume, torționarii și-o savurează din plin în continuare, stând și ei, decenii, bine plătiți, la adăpostul Parlamentului. Fostul președinte Voronin, fosta prim-ministru Greceanîi, propagandistul-instigator și falsificator Starîș se află și azi acolo. Or, statul trebuie să se grăbească să-și refacă Justiția, pentru că el nu va putea să se considere al tuturor cetățenilor atâta vreme cât situația nu va sta invers, adică normal. Asta înseamnă că  torturații vor putea să revină ca să-și facă dreptatea acasă, iar torționarii, urmare a unui proces în numele dreptății, vor putea fi mutați din adăpostul Parlamentului acolo, unde le este locul: în celula unei instituții mult mai bine păzite.

Valeriu Saharneanu, 7 aprilie 2023