Deșteaptă-te, române!

În Țară astăzi este sărbătorită Ziua Imnului Național.

„Deșteaptă-te, române!” este din 1990 imnul României și primul imn al Republicii Moldova între 27 august 1991 și 7 iunie 1994.

În anii 1917- 1918, „Deșteaptă-te, române!” a fost Imnul Republicii Democratcie Moldovenești.

Melodia imnului a fost compusă de Anton Pann, iar versurile și aranjamentul aparțin lui Andrei Mureșanu (1816 – 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluția de la 1848. Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu, redactat și publicat în timpul Revoluției de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni brașoveni, fiind cântat pentru prima oară la Brașov. (Wikipedia)

„Deșteaptă-te, române!” este o melodie născută de mișcarea revoluționară. Ea cheamă românii la deșteptare din somnul cel de moarte/ În care te-adânciră barbarii de tirani!. Imperativul  Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,/La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani este valabil și în ziua de azi, mai ales pentru noi, românii basarabeni și bucovineni din Republica Moldova și Ucraina.

Revoluția de la 1848 a avut drept punct de pornire principiul libertăților cetățenești cerute de revoluționarii francezi care a evoluat și s-a transformat în mișcare centrată pe libertăți naționale pentru popoarele supuse, iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate națională. Andrei Mureșanu răspunde acestor revendicări cu înălțătorul vers ” Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate/Și oarba neunire la Milcov și Carpați!/Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,/Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

Mișcarea revoluționară de la 1988-1991 din Basarabia a creat toate condițiile ca jurământul de a fi pururea frați în cadrul unui stat național unitar și undivizibil să se împlinească. Nedreapta despărțire săvârșită cu mâna celor doi mari criminali ai secolului XX – Hitler și Stalin – putea fi înlăturată. Dar a pismei răutate a pus iar stăpânire peste mințile decidenților momentului de pe ambele maluri ale Prutului. Ma întâi a fost irosită clipa istorică a Unirii, apoi la Chișinău au socotit că chemarea la deșteptare ar fi o jignire a succesorilor regimului sovietic de ocupație. Ei ar fi dorit ca poporul să nu iasă nicodată din somnul cel de moarte. Astfel că în 1994 au anulat imnul „Deșteaptă-te, române!”

De atunci O mamă văduvită de la Mihai cel Mare/Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,/Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,/În astfel de pericul s-ar face vânzători!

Vânzători în astfel de pericol s-au făcut a fi și cei aduși la putere în Republica Moldova de revolta tinerilor în aprilie 2009, revoltă stropită de sânge și străpunsă de suferință.

În condițiile extrem de favorabile pentru integrarea națională și europeană, satrapii noului regim, au profanat și compromis ideea europeană care pentru noi este aceeași cu cea de eliberare națională. Ei au renunțat din lăcomie și egoism la visul de libertate pentru care poporul i-a ales și pentru care au jurat. Satrapii au zidit, pentru satisfacerea reflexelor lor animalice, un stat oligarhic al marilor furturi și delapidări de bunuri publice – un tărâm al sărăciei, disperării și deziluziei.

„Deșteaptă-te, române!” este azi ca niciodată un îndemn actual pentru basarabeni, ca și srtigătul:

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, Româna națiune, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, „Viața-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Să strigăm toți: Viață-n libertate ori moarte! Alternativă nu există.

Valeriu Saharneanu

29 iulie 2015

 

P.S. Alăturat inseres un articol relevant semnat de istoricul Mihai Tașcă.

20 de ani fără „Deşteaptă-te, române!“

9 iunie 2014

În dimineaţa zilei de marţi 7 iunie 1994 în Republica Moldova a fost intonat pentru ultima dată, ca imn naţional şi de stat, „Deşteaptă-te, române!“. Aşadar, sâmbătă am marcat o tristă aniversare – 20 de ani de la detronarea acestui imn.

Cântat la demonstraţiile şi marşurile neautorizate de regimul comunist, în deschiderea şedinţelor Cenaclului „Alexe Mateevici“ şi la alte acţiuni ale Mişcării de eliberare naţională de la finele anilor ’80 ai secolului trecut, „Deşteaptă-te, române!“ a fost aprobat cu entuziasm odată cu votarea Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, pe 27 august 1991, la cererea participanţilor la cea de-a III-a Mare Adunare Naţională, din aceeaşi zi.

La mai puţin de trei ani de la acel eveniment, lucrurile au încept să o ia razna odată cu constituirea în Parlamentul de la Chişinău a grupării majoritare agro-socialiste, în urma alegerilor din februarie 1994. Odată ajunşi la putere, aceştia au început revizuirea a tot ce s-a obţinut în anii de renaştere naţională şi consfinţit pe 27 august 1991. Liderul lor, Petru Lucinschi, imediat după alegeri a declarat că intenţionează să anunţe un concurs pentru un nou imn de stat. Să ne aducem aminte şi de renumitul congres „Casa noastră – Republica Moldova“, apogeul moldovenismului primitiv.

La scurt timp i-a ţinut hangul şi mai-marele de atunci, care în primăvara anului 1994, la o şedinţă de guvern, a apostrofat membrii cabinetului de miniştri condus de agro-socialistul Andrei Sangheli: „Noi şi, am dormit până acuma? Noi şi …“. Acesta a fost semnalul pentru gruparea agrariană majoriitară din Parlament să acţioneze fără întârziere. Atunci am înţeles că Imnului Naţional „Deşteaptă-te, române!“ nu i-a mai rămas mult.

Mai întâi, la 7 iunie, Parlamentul a înlocuit „Deşteaptă-te, române!“ cu câteva strofe din ale poeziei „Limba noastră“, iar la 16 iunie a fost constituită o comisie pentru scrierea noului imn de stat.

Societatea civilă a protestat chiar de la primele aluzii privind  schimbarea imnului. Încă la 10 martie 1994, Grigore Vieru avea să remarce: „Dreptatea istorică va blestema poetul şi compozitorul care vor îndrăzni să ridice mâna asupra imnului «Deşteaptă-te, române!», cocoţându-se ei în locul strălucirii şi dureroasei lui necesităţi“. Protestele societăţii civile însă nu au fost luate în seama. Burduhoşii şi şaşlâcarii – cum îi numea regretata poetă Lidia Istrati pe agronomii şi preşedinţii de colhoz ajunşi peste noapte reprezentanţii nostrii în Parlament – erau dispuşi să accepte orice imn, numai nu o piesă în care să apară cuvântul ROMÂN.

Concursul a fost sabotat de intelectualitatea de creaţie şi a eşuat. Mai bine de un an s-au chinuit parlamentarii să găsească ceva potrivit, ca la 22 iulie 1995 să aprobe strofele 1, 2, 5, 8 şi 12 ale poeziei „Limba noastră“ drept imn de stat şi oficial al Republicii Moldova.

Aşadar, mai bine de 23 de ani ne chinuim să construim ceva. Fără rezultat însă, atâta timp cât ne dezicem de cele sfinte, unii se prefac că nu înţeleg sau mint cu neruşinare, iar alţii din când în când „se răzgândesc“. Lucrurile nu vor merge bine pe această bucată de pământ numită Republica Moldova atâta timp cât nu se va reveni la unul din simbolurile naţionale, la imnul Independenţei noastre, la imnul firesc al năzuinţei noastre – la „Deşteaptă-te, române!“.

Iar dreptatea istorică i-a blestemat pe cei 76 de agro-socialişti care au ridicat mâna la „Deşteaptă-te, române!“.