Deficiența de politică proeuropeană a alegerilor europarlamentare din Republica Moldova

Un angajament personal pe care l-am luat atunci când am început să scriu articole pentru „LA” a fost să abordez și să comentez actualitatea, evenimentele care o relevă și o definesc. În conformitate cu acest „statut”, ar fi trebuit să dedic cele de mai jos evenimentului care a ridicat valuri mari în presă, în politică și a bulversat întreaga societate – cazul vizat de o investigație de presă vizând un act grav de trădare de țară. Întrucât cazul nu e unic și trădarea de țară în Republica Moldova a devenit aproape că sport național, voi amâna dezbaterea temei pentru articolul din numărul următor al săptămânalului.
În acest număr voi da însă prioritate altui eveniment, unuia de importanță autentic majoră care a încheiat săptămâna asupra căreia am vegheat cu toții. Este vorba de alegerile europarlamentare de duminică, 9 iunie. La ele au fost chemați să participe cetățeni ai Republicii Moldova care grație cetățeniei României sunt deja și cetățeni ai Uniunii Europene. Iar importanța deosebită a scrutinului a fost dictată de influența complexă, directă și hibridă, a Rusiei putiniste în desfășurarea lui cu scopul de a impune o schimbare a raportului de forțe în eșaloanele decizionale ale Uniunii. Pentru noi, un câștig al forțelor extremiste susținute de regimul de la Kremlin ar fi însemnat nu doar colapsul procesului de integrare europeană, aflat acum într-o fază de înaintare accelerată, ci, mai mult ca probabil, o revenire la situația în care această regiune a Europei (Republica Moldova și Ucraina) ar fi „lăsată în pace”, cum vrea Dodon, Șor & Co, și recunoscută, de „o altă Europă”, drept zonă de interes strategic și vital a Rusiei, cum vrea Putin. Alegerile au înregistrat de data aceasta un câștig de cauză a forțelor europene convenabile interesului nostru european românesc. Procesul de integrare va continua, sperăm, în același ritm și la gradul de solidaritate europeană de dinaintea europarlamentarelor.
Cu toate acestea, nu putem să fim mulțumiți de felul în care s-au mobilizat să participe la ele cetățenii moldoveni/români/europeni, chiar dacă prezența lor la urne a fost considerată un record – 56 713 – aproape dublă în comparație cu alegerile precedente. Aproape 60 de mii dintr-un total de cca 1 000 000 (un milion) de deținători de pașapoarte românești e cam puțin, nu? E mult prea puțin, am accentua noi, dacă e să ne dăm seama de miza pusă în joc de aceste alegeri în materie de destin istoric al nostru – a celor încarcerați cu decenii în urmă, aici, în statul dintre Nistru și Prut, de alte câteva nefaste jocuri istorice. În acel joc nu am avut decât rolul de victimă condamnată la suferință, căci nimeni nu ne-a întrebat ce viață vrem să avem și cum dorim să ne-o trăim. Acum însă această posibilitate ni s-a deschis. După 1990, România ne-a recunoscut de feciori ai ei, mulți dintre noi, basarabenii, ne-am putut recăpăta cetățenia luată cu forța de la părinți și bunici. Ni s-a oferit astfel șansa implicării personale în mersul istoric, iar după integrarea României în Uniunea Europeană am căpătat în mâini și instrumentul de a ne putea decide destinul însuși. Un asemenea instrument sunt alegerile. Ele compun substanța din care este făcută și lucrează Uniunea Europeană – la bază fiind alchimia păcii, a prosperității sociale și a legii egale pentru toți.
Este un proiect ce ține de viitorul omenirii, dacă va putea fi apărat și dezvoltat de europeni. Proiectul convine tuturor popoarelor pentru că în cadrul lui, ele își pot asigura atât demnitatea națională, cât și integritatea teritorială, dar astăzi această minunată construcție trece prin prima mare amenințare existențială. Ea vine dinspre Rusia – țara-antipod generată din mixtura ideologică a comunismului și fascismului secolului XX și convine unei grupări kaghebiste care a capturat statul și încearcă prin război direct ori hibrid să restabilească caracterul și spațiul lui imperial din trecut. În vizorul acestui plan odios ne aflăm noi, cei din Ucraina și Republica Moldova.
Ucrainenii se opun și se apără cu armele în mâini de invazia rusească, suferind pagube materiale imense și jertfe omenești irecuperabile. Noi, cei din spatele lor, suportăm un război hibrid de intensitate sporită, ne apărăm în fond susținând cauza ucrainenilor și ajutându-i cu ce putem. Spre deosebire însă de bieții ucraineni, noi, cetățenii Republicii Moldova, dispunem de o armă nespus de puternică cu care putem să ne opunem și noi, cu mai multă promptitudine, planurilor de re-cotropire a noastră de către Rusia lui Putin. Armă sunt alegerile europarlamentare la care avem acces, precum notam, datorită calității căpătate de cetățean moldovean/român/european. Pomeneam mai sus de alegeri ca fiind un instrument care ne-ar ajuta să ne decidem destinul și nu am greșit, căci, pe timp de pace, alegerile sunt pe bună dreptate un instrument cu ajutorul căruia poate fi rezolvată o situație geopolitică mult mai stabilă, pe când în timp de război, cum e cazul vremurilor pe care le trăim, alegerile sunt o armă de care avem nevoie pentru a ne apăra libertatea de a rezolva în conformitate cu propriile interese respectiva situație geopolitică. O participare mult mai masivă la europarlamentare a cetățenilor cu pașaport european ai Republicii Moldova ar fi dat un semnal mult mai convingător tuturor, inclusiv potențialilor agresori, că moldovenii nu numai că profită economic de deschiderea care le-a dat-o o primă fază a integrării europene, dar sunt capabili să și pună în aplicare acest statut ca pe o armă politică de apărare a voinței lor de integrare în acest spațiu. La milionul de posesori de pașapoarte românești/europene era mult mai cu pondere dacă la urnele pentru europarlamentare deschise în Republica Moldova s-ar fi prezentat măcar 20-30 la sută, asta însemnând 200 – 300 de mii de moldoveni.
Cu siguranță, mulți dintre ei au votat în țările europene, unde se află cu lucrul, și în România, unde au trecut cu traiul, dar despre aceștia nu avem date referitoare la participarea lor și nici măcar nu putem afirma că au participat la scrutin ori ba. Ca să devină salvă nimicitoare aplicată pe direcția de contracarare a acțiunilor puse la cale de dușmanii interni și externi ai integrării europene a Republicii Moldova, împușcătura trebuia trasă de pe teritoriul nemijlocit al acesteia. Asta s-ar fi putut obține dacă alegerile europarlamentare ar fi fost puse pe aceeași scală de necesitate emergentă precum vedem să sunt puse alegerile prezidențiale din toamnă și Referendumul alăturat lor. Și partidul de guvernământ, PAS, și partidele, așa zise proeuropene, neparlamentare au fost preocupate în prima jumătate a prezentului an electoral cu reglarea de conturi pe tema cui să-i revină cireașa de pe tortul procesului de integrare europeană, uitând să fixeze în agenda acțiunilor lor politice și mobilizarea propriilor membri și simpatizanți pentru alegerile europarlamentare din 9 iunie. Inițiativa, ca și întreaga povară a unor acțiuni punctuale în acest sens au fost lăsate în seama partidelor din România care încă nici pe departe nu știu să lucreze cu marele electorat basarabean. Mult discutata și disputata inițiativă a semnării unui „Pact pentru Europa” a făcut în genere abstracție de acest eveniment, ceea ce dovedește prezența unei grave distrofii de viziune a actualei clase politice moldovenești în prioritizarea de sarcini și coordonarea de acțiuni ce țin de interesul național major. Or, în contextul european actual, cu un război de foc la capătul de est al continentului și unul hibrid de proporții la cel de vest, politicienii de la Chișinău nu au dreptul să lase problemele de anvergură europeană ale propriului stat pe seama exclusivă a politicienilor din statele europene. Rezultatele alegerilor din 9 iunie din Franța, Germania, Italia, dar și din alte țări vest-europene, demonstrează cât de vulnerabile au devenit aceste state în fața provocărilor care se abat asupra Europei și cât de important devine fiecare vot în suportul democrației venit de oriunde, inclusiv din zone care abia se zbat să iasă de sub ruinele istoriei, cum este la moment Republica Moldova.
Valeriu Saharneanu, 11 iunie 2024