Capul de afiș al știrilor pozitive pe tema combaterii pandemiei Codvid-19 l-a ținut în debutul săptămânii anunțul prim-ministrului Noii Zeelande că această țară a oprit răspândirea comunitară a virusului și că practic, molima a fost eliminată.
Noua Zeelandă este o țară insulară, situată în partea de sud-vest a Oceanului Pacific. Țara este puternic ancorată în economia globală și relațiile economice, comerciale, turistice, culturale, sportive și de multe alte feluri cu celelalte state și continente sunt foarte intense. Așa că țara nu a putut să se ferească de impactul pandemiei și în prima fază, unda de răspândire a virusului a cauzat aici 1500 de persoane infectate și 19 decese.
Cum a reușit deci Noua Zeelandă să iasă atât de repede și cu atât de puține pierderi din zona pandemiei? Agențiile de presă spun că este meritul în primul rând al prim-ministrului acestei țări, Jacinda Ardern și a Guvernului ei care a impus carantina tuturor sosirilor și au introdus o izolare socială foarte strictă. Filosofia constrângerilor aspre anunțate și implementate de guvernul neozeelandez era că oprirea economiei, cu urmările ei foarte grele de mai târziu, trebuie să fie cât mai scurtă. Iar scurtimea va depinde de cât de repede și de eficient va fi curmată răspândirea virusului și combătută epidemia. Deși doamna prim-ministru a devenit mamă în această perioadă, ea și guvernul ei au fost cei care au dat exemplu de seriozitate și comportament responsabil, au știut să comunice cu populația sincer și în termeni accesibili. Algoritmul de comunicare a fost simplu: fiecare cetățean trebuie să înțeleagă că starea economică a țării și veniturile fiecărui neozeelandez vor depinde de cât de mult și de strict vor respecta ei carantina și izolarea, că numai rigoarea și strictețea individuală poate scoate economia națională și viața socială a neozeelandezilor din stagnarea foarte severă impusă.
Neozeelandezii, îndrumați de un prim-ministru și de un guvern credibili și-au atins obiectivul. Luni dimineață, în timp ce moldovenii dormeau duși, iar conducerea lor de vârf încă nu se adunase la obișnuita deja ședință de manipulare, doamna Jacinda Ardern, prim-ministrul Guvernului Noii Zeelande, a și făcut anunțul că țara ei a învins coronavirusul, că răspândirea comunitară nu mai există. Atenție, doamna prim-ministru a anunțat biruința, luni, 27 aprilie, dar a decretat anularea unor restricții abia de marți. Anularea va fi făcută cu multă atenție, spune prim-ministrul, eșalonată și la fel de strict monitorizată – ca să evite apariția focarelor noi. Cu un așa guvern, Noua Zeelandă. Cu siguranță, va reveni în scurt timp la ritmul economic normal și la activitatea socială de dinaintea pandemiei.
Deși Republica Moldova este situată geografic în mijlocul continentului european și înconjurată de jur împrejur de alte state, ea este o țară mult mai izolată de restul lumii ca Noua Zeelandă, înconjurată pe mii de kilometri de ape. De ce? Fiindcă azi nu apele, munții sau pădurile fac țările mai mult sau mai puțin izolate, ci oamenii, în deosebi cei care conduc aceste țări. La fel cum nu bogățiile naturale fac țările bogate: exemple – Rusia Venezuela, Republica Sud-Africană – ci, la fel, oamenii care gestionează politic și economic aceste țări.
Noua Zeelandă este dominată de munți, de vulcani activi, de ape curgătoare, de păduri, dar populația are un nivel de viață aproape egal cu țările cele mai dezvoltate ale lumii. Țările noastre sunt comparabile ca populație – Noua Zeelandă = peste 4 mln; Republica Moldova = cca 3 mln., dar imposibil de comparat la capitolul nivelului de trai: Noua Zeelandă, PIB – 42 583 USD/cap de locuitor, 2017; Republica Moldova, PIB -3 608 USD/cap de locuitor, 2018.
Aparent, Republica Moldova ar avea un atu în fața Noii Zeelande în ceea ce privește sistemul politic mai avansat. Statul nostru funcționează în baza sistemului european, cel mai modern, al democrației parlamentare, spre deosebire de anacronicul, s-ar părea, sistem al monarhiei constituționale al Noii Zeelande. Adevărat că sistemul politic de la noi este într-adevăr unul aparent, adică înșelător, amorf, lipsit de efecte pozitive reale în planul dezvoltării și creșterii nivelului de viață al populației. Ineficiența democrației face loc în Republica Moldova abuzurilor de putere, iar acestea pot duce inclusiv la distorsionarea funcțională a sistemului politic. Așa se întâmplă că republica noastră parlamentară este un fake, în timp ce ea este condusă de un președinte care, de fapt, nu are această competență. Primul-ministru, cel care ar trebui să exercite principala funcție politică în stat se comportă ca un executor docil al abuzivului președinte.
În Republica Moldova aparențele, falsitatea, exprimă o realitate politică a statului și această stare se relevă pe toate palierele lui, începând cu sistemul democratic absolut defectuos și terminând cu suveranitatea și independența statului, călcate în picioare de ocupația militară rusească. De câtă nebună imaginație trebuie să dea dovadă elitele statului ca țara ocupantă și întruchiparea cea mai fidelă a fostului imperiu sovietic asupritor, Federația Rusă, să fie declarată partener strategic, iar Republica Moldova să continue să facă parte din așa numita Comunitate a Statelor Independente, controlată brutal de Rusia.
Dacă e să fim echidistanți, trebuie să spunem că și Noua Zeelandă este plină de aparențe. Adevărat, de altă natură. Statutul ei de monarhie constituțională înseamnă că șeful statului neozeelandez este regina Marii Britanii. Aparent, deci, Noua Zeelandă ar trebui considerată drept o colonie istorică a Imperiului Britanic de ieri, deghizat azi în Commonwealth-ul sau Comunitatea Națiunilor, o organizație de state independente reunite în jurul Marii Britanii. Doar că în acest construct geopolitic, aparența statului colonial în cazul concret al Noii Zeelande, ca și a altor state ale Comunității, este total înșelătoare. Esența reală a relațiilor dintre statele care o compun nu se mai ține pe exploatarea dominioanelor în folosul metropolei, ci pe cooperarea, ajutorarea reciprocă, securitatea mutual garantată. La acest nivel de colaborare și cooperare între fostele state exploatatoare și fostele colonii exploatate s-a ajuns datorită faptului că democrația și instrumentele ei au fost scoase la timp din jocul aparențelor, democrația funcționează aici în parametrii ei autentici. Astfel, Noua Zeelandă nu mai este azi o colonie a Marii Britanii, dar ține mult la parteneriatul strategic cu ea pentru că acesta nu știrbește suveranitatea și independența Noii Zeelande și este în folosul poporului neozeelandez. Iar poporul poartă respectul Reginei Marii Britanii, dar își alege în funcția supremă politică a statului un prim-ministru local competent, independent și patriot în expresie reală, nu în aparențe.
Dacă era să fie altfel, doamna prim-ministru a Noii Zeelande ar fi putut să imite în lupta anti-Coovid-19 comportamentul omologului ei „șef” de la „centru”, Boris Johnson, care în prima fază a neglijat ostentativ pericolul, a scăpat răspândirea molimei de sub control și a adus metropola la cele mai dezastruoase consecințe, el însuși abia scăpând cu viață. Doamna Jacinda Ardern a procedat tocmai invers: a impus de la bun început carantina și izolarea riguroasă a cetățenilor în țara sa. Cu asta a salvat multe vieți și de azi începe să restabilească în insule activitatea economică și viața normală a țării sale.
Cu totul alta e situația în Republica Moldova, unde ocupantul real ține loc de partener strategic aparent, unde lupta împotriva virusului este la o etapă imposibil de evaluat, deși statul se află în stare de urgență de aproape o lună și jumătate. Având în cap un președinte fără busolă patriotică și morală, prim-ministrul Chicu nu a putut face ca perioada de carantină și izolare să aibă o durată cât mai scurtă, dar și cât mai eficientă în plan sanitar. Mai mult, jucând electoral, președintele Dodon, uzurpatorul de putere, a dat mesaje verbale și s-a manifestat fizic cu sfidarea rigorilor impuse cetățenilor de către același guvern al său. Unii au căzut în cursa acestui comportament. Au ieșit din case cu nevoi de neamânat și au fost amendați cu sume fantasmagorice, în timp ce Dodon și familia lui au putut să se plimbe în voie peste tot – deschis și demonstrativ.
Bâlbâielile de comunicare, incompetența în gestionarea sanitară și neconcordanțele de ordin administrativ vor lungi de două, poate de trei ori perioada de luare sub control a procesului de răspândire a virusului în Republica Moldova. Prețul orbecăielii lui Dodon și Chicu va fi foarte mare, iar nota de plată va fu pusă, ca întotdeauna, pe seama tuturor cetățenilor.
Se dovedește că în timp ce Noua Zeelandă iese din carantina impusă de pandemia Covid-19 grație gestionării corecte și riguroase a situației de către guvernul responsabil al acestei țări, Republica Moldova, având aceeași perioadă de timp în gestionare, abia intră în nevoi. Și asta din cauza că guvernul Chicu încă nu a înțeles ce are de făcut cu prioritate: să lupte pe bune împotriva coronavirusului, ori să joace aparențele și să facă propagandă electorală lui Dodon.
Valeriu Saharneanu
28 aprilie 2020