Cum a pierdut Aurica lupta pentru Fatima* în fața Poliției de Frontieră

Istoria asta are trei eroi principali: Poliția de Frontieră, Aurica și Fatima. Să facem prezentările.

Poliția de Frontieră este a Republicii Moldova, iar Republica Moldova este a oamenilor buni.

Aurica este fiica regretatei mele colege de școala din Cuizăuca, Pașa Jumbei, care a murit vineri seara (04.02.2022) la Spitalul Sfânta Treime din Chișinău; lucrează la Londra și a venit acasă să și-o înmormânteze pe maică-sa.

Fatima este nora Pășuței, de etnie tadjică și locuiește la Moscova; a sosit, anunțată de Aurica, la înmormântarea soacrei, care va avea loc mâine, luni, 7 februarie, la cimitirul din satul Cuizăuca, raionul Rezina.

Fatima a fost soția feciorului Pășuței, Ion, cu care are o fiică, pe nume Lola. Ion a murit cu ani în urmă, încă de tânăr. Pașa a luat fetița la ea, la Chișinău, a dat-o la grădiniță, apoi la școală: Lola era prima la limba română și spornică la toate celelalte obiecte. După absolvirea liceului, în lipsa cetățeniei, Lola a trebuit să plece, deși voia foarte mult să rămână – bunică-sa îi devenise mamă. Timp de mai bine de zece ani, ca să nu treacă peste lege, bunică-sa își ducea nepoțica într-o excursie pe jumătate de oră dincolo de frontiera Republicii Moldova cu Ucraina. Făceau această procedură cam de patru ori pe an, cu o zi înainte să expire cele 90 de zile fixate în foaia de ședere.

Din  motive necunoscute nouă, Lola nu a putut să vină azi la Chișinău. Să o petreacă în ultimul drum pe cea mai iubită ființă a rugat-o pe maică-sa să vină. Fatima și-a luat bilet Moscova-Chișinău-Moscova și a venit în mare grabă. În grabă trebuia să se întoarcă la Moscova, mâine, după înmormântare. Doar că intenția ei și rugămintea Lolei va rămâne suspendată în… zona de așteptare a Aeroportului Internațional Chișinău. Poliția de Frontieră a Republicii Moldova a găsit-o suspectă pe Fatima și i-a interzis intrarea în țară. Suspiciunea a apărut în momentul când s-a constatat că Fatima are puțini bani la ea. Înștiințată de problemele rudei moscovite, Aurica a lăsat toate treburile căzute pe capul ei a pregătirilor de înmormântare și a plecat cât a putut de repede la Aeroport: s-a dus să explice că Fatima vine la înmormântare pe bune, iar cea moartă, dovadă fiind certificatul de deces, este cuscra celei suspectate de vigilenții de la Poliția de Frontieră.

Nici un argument, nici un document și nimic altceva nu a putut să zdruncine poziția polițiștilor de frontieră. Biletul dus-întors al rudei, explicația că aceasta nu are nevoie de alți bani, decât atâți cât să-i acopere cheltuielile de călătorie, fiindcă vine la înmormântare, nu la petrecere, i-a lăsat reci pe polițiști și vameși. S-ar putea că Aurica să fi scăpat din vedere argumentul principal de îndulcire a bugetarului moldovean – 100 de euro, strecurați în vreun recipient de-al vigilenților – dar după ani de zile petrecuți cu munca la greu în Țara Albionului, mita a fost eliminată din conștiință ei și este egală ca gest cu a scrie cerere de intrare benevolă în pușcărie.

În finalul disputei inegale și nedrepte dintre Aurica și Fatima, pe de o parte și Poliția de Frontieră, pe de altă parte, Aurica a fost inadecvat declarată de polițiști ca persoană inadecvată și amenințată cu arestul dacă nu se lasă de insistența de a o vedea pe Fatima la ceremonia de înmormântare a mamei sale. Polițiștii au rămas cu a lor: au deportat-o pe Fatima și i-au interzis să iasă din Aeroport, decât la îmbarcarea în avionul care o va duce mâine (07.02.2022) afară din țara lor – a tâmpeniei cu cocardă și epoleți. În fața acestui fapt imposibil, Aurica a plâns. A plâns și de jalea situației, în plus la amarul pierderii de mamă, și de jalea pentru țara asta, pe care ea, Aurica, o hrănește, iar ea, țara, își bate joc chiar și în clipa cea mai grea a despărțirii de mamă. Aurica s-a conformat: i-a dat bietei femei ceva bani de apă și de mâncare și i-a promis că mâine seară, înainte de plecare, î-i va aduce la Aeroport și pomana – colacul cu lumânarea și prosopul – pentru ea și pentru draga de Lola, dulcea odraslă a mult regretatei bunicuțe pe care mama ei așa și nu a reușit să o petreacă omenește pe ultimul drum.

Această istorie imposibilă am auzit-o spusă printre lacrimi și suspine de Aurica, fiica dreaptă, lucidă și luptătoare a celei care a fost Pășuța Jumbei, Dumnezeu să o odihnească în pace. Aurica va veghea această noapte cu două dureri în inimă: una pentru mama ei răpusă înainte de vreme și alta pentru Fatima, ruda venită de la mii de kilometri la înmormântare, dar suspendată în zona neutră a Aeroportului Internațional Chișinău în forma de atitudine ce frizează și bunul simț, și abuzul de funcție din partea unor funcționărași inadecvați.

Inadecvați sau nu? Ce zice conducerea reformată a Poliției de Frontieră?

Valeriu Saharneanu

6 februarie 2022

 *Fatima, este un nume simbol care reprezintă o persoană reală