Valeriu Saharneanu

Când ai dubii, spune adevărul. (Mark Twain)

Home » Apelul lui Putin către diaspora rusă: „Cemodan – Vogzal – Rossia!”*

Apelul lui Putin către diaspora rusă: „Cemodan – Vogzal – Rossia!”*

Într-o hotărâre (nr.1541) adoptată la 11 și dată publicității la 15 septembrie 2021, Guvernul Federației Ruse face ample modificări la programul de stat menit să „asigure ordinea publică și să combată criminalitatea” și trasează, pentru a doua oară în ultimii 30 de ani, măsuri privind organizarea repatrierii rușilor din afara hotarelor țării. Nu știm ce legătură are prezumata repatriere cu asigurarea ordinii publice și combaterea criminalității, care în Rusia sunt într-adevăr o mare problemă, dar noi am văzut în acțiunea, într-un fel disperată, pusă la cale de administrația Putin o formă de aplicare, convertită în pozitiv, a sloganului născut cândva pe meleaguri nistrene în condiții care i-au dat conotații negative și care era adresat la fel populației ruse. Este vorba de sloganul „Cemodan, Vogzal, Rossia!”, strigat de moldoveni ca răspuns la îndârjirea celor care nu voiau să schimbe nimic din ceea ce instituise nedrept, prin forță și teroare, puterea imperială sovietică în problema națională.

*

…Era în perioada tardivă și deja turbulentă a perestriocăi gorbacioviste. Moldovenii își cereau în stradă și în aule dreptul la limbă și alfabet latin, discriminate grav și interzise. Incitată de grupări reacționare, cele care în august 1991 au organizat la Moscova puciul, populația rusofonă (o parte mică, dar agresivă) a republicii sovietice moldovenești (minoritatea imperială – 26,02% de ruși și ucraineni conform Recensământului din 1989)) a fost înarmată cu lozinca „Net! Net! Net!” și trimisă să protesteze împotriva egalării în drepturi a limbii moldovenești/române și trecerii ei la grafia latină, revendicare cerută de majoritatea populației (64,13% de moldoveni/români conform aceluiași Recensământ). Grevele cuprinsese Chișinăul și cele mai mari orașe. Revoltați de impertinență, contra-protestatarii moldoveni au ripostat la manifestațiile lor cu un slogan-antidot dur și dureros pentru cei cărora le era adresat. „Cemodan, Vogzal, Rossia!” – strigară ei. Mesajul lui era că dacă voi, cei aduși aici de puterea sovietică nu vă conformați și nu vreți să ne recunoașteți nouă, oamenilor locului, dreptul de a ne așeza limba maternă, cel puțin în rând cu a voastră, impusă nouă vreme de decenii cu de-a sila, nu aveți decât să vă întoarceți frumușel pe la casele voastre. Nimeni nu vă alungă cu bățul. Doar vă trimite vorba: plecați pe tancurile pe care ați venit și întoarceți-vă în patria voastră, în mediul vostru lingvistic firesc, acolo unde nimeni sub nicio formă nu vă poate cere să cunoașteți altă limbă, decât cea a pământului vostru.

În dezvoltarea ideii, moldovenii combăteau cu militanții rusofoni, că cei aduși aici de regimul bolșevic ar deveni ceea ce afirmau ritos că sunt, adică eliberatori, doar atunci când ei se vor întoarce – plini de glorie – în patria lor. Pentru că eliberatorul capătă acesta calitate de virtute doar atunci când eliberează pe cineva de ceva și în scurt timp pleacă. Iar dacă rămâne și pe de asupra își mai impune limba și obiceiurile în detrimentul limbii și culturii populației „eliberate”, el devine ocupant odios pentru ea. Ajunse în acest punct, discuțiile se aprindeau și mai tare. Se descoperea esența problemei. Faptul că Basarabia a fost smulsă cu forța din arealul lingvistic național matern și târâtă cu forța în „orizontul altui grai” nu era altceva decât ocupație odioasă.

După declararea independenței și formarea statului suveran moldovenesc, sloganul a fost dat uitării, deși pe alocuri, elemente pro-imperiale recalcitrante, rămase aici, îi mai împroșcau ofensator pe cei care li se adresau în limba română (oficială de stat) cu „gavari mne na celoveceskom iazâke” (vorbește-mi într-o limbă omenească). Autoritățile noului stat au fost tolerante, uneori peste măsură, cu fosta minoritate imperială privilegiată de regimul totalitar și care în noile condiții democratice a devenit minoritate națională „egală între egale”. Nu au fost închise școlile lor, nu au fost interzise cărțile lor, nu a fost schimbat alfabetul lor și nu a fost deportată ori executată exponenta nemulțumită a populației de etnie rusă. Nimeni nu a fost declarat dușman al poporului, nici măcar cei care au pus mâna pe armă, au organizat și participat la războiul de intimidare națională din 1992 și au ucis și schilodit moldoveni/români în acest măcel. Moldovenii nu au răspuns cu aceeași monedă cu care rușii i-au tratat în lunga perioadă în care ei s-au manifestat ca „eliberatori”. Numai că noua administrație a Rusiei nu s-a raliat acestui comportament conform valorilor noului secol. Din contră, ea i-a încurajat pe conaționalii săi să rămână în teritoriile desprinse din strânsoarea fostului imperiu, cu gândul să revină la vechiul statut. În Basarabia, „novorușii” politici de la Kremlin au creat enclave de rezistență în regiunea transnistreană, în autonomia găgăuză, în orașele Tighina și Bălți și în unele raioane din nordul republicii. Populația din aceste enclave poate fi activată în orice moment în care Moscova crede că are nevoie să influențeze politica neconformă a Republicii Moldova cu interesele Rusiei. În acest aspect, Republica Moldova a devenit un poligon de experimentare a măsurilor active hibride ale Rusiei în manipularea geostrategică a „vecinătății apropiate” ei. Conaționalii agitați să rămână în fostele republici sovietice au fost transformați în armă strategică și precedentul moldovean a fost aplicat apoi de aceeași manieră barbară și în Georgia (Abhazia, Osetia de Sud), și în Ucraina (Crimeea, Donețk și Lugansk). Populația rusă din aceste regiuni răscolite este folosită de Kremlin când pe post de unitate de avanpost în acțiuni de impunere a vasalității altor națiuni, când pe post de ostatic fals, care să motiveze intervenția „eliberatoare” și răpirea de teritorii din proprietatea statului vecin.

*

Dacă această politică i-a adus Rusiei câștiguri de orgolii, și acelea vetuste, apoi în ceea ce privește stările demografică și economică consecințele sunt grele și deosebit de grave. Ca să nu pomenim și de cele de imagine, deloc de ignorat în zilele noastre. În războaie locale cu vecinii și în teatre de război mai îndepărtate, în reglările de conturi ale uriașei sale lumi interlope, în avarii și accidente, în orgii alcoolice și tragedii domestice, Rusia pierde zilnic mii de oameni. Zeci de mii pe parcursul unui an. Oameni maturi, în floarea vârstei, forța de muncă responsabilă de crearea de valori și de plus valoarea indispensabilă dezvoltării. Și asta ani, poate decenii la rând. De multă vreme statul rus este capturat de un regim al fostelor structuri KGB-iste; economia este dată pe seama unui cerc îngust oligarhic, supus vârfurilor politice. Opulența demnitarilor corupți și bogăția indecentă a oligarhilor vine în agravantă contradicție cu sărăcia și nedreptatea, ambele fără margini. De teama revoltelor, protipendada politică creează noi și noi structuri de reprimare, mobilizează în rândurile acestora alte zeci de mii de persoane. Întreținerea lor se face de la buget, iar rândurile contribuabililor acestuia se răresc pe ani ce trece în proporții catastrofale. Rusia a devenit un stat urât nu doar de vecinii agresați, de omenirea civilizată oripilată de comportamentul clasei politice diriguitoare față de țara căzută pe mâna ei, dar și de propriii cetățeni. Datele statistice atribuite ONU și compărute în unele publicații rusești cu prilejul numitei hotărâri de Guvern din 11 septembrie 2021, arată că între anii 1990 și 2019 cca 2,5 milioane de cetățeni ruși au trecut cu traiul permanent în alte țări. Statistica Băncii Mondiale, dată publicității în 2017, ridică această cifră la 10,6 milioane. După numărul de emigranți Rusia se plasează pe locul 3 în rândul țărilor lumii. Dacă adăugăm acești oameni la cei pierduți în conflicte provocate, accidente și pe cale naturală, vom putea vedea încotro se îndreaptă Rusia.

*

Evident, oricât de mult i-ar conveni lui Putin starea de stabilitate de cimitir impusă cu forța societății ruse contemporane, el nu poate să nu-și dea seama că viitorul lui arată prost chiar dacă partidul lui mai „câștigă” niște alegeri. Deficitul de populație aptă de muncă va crea foarte curând probleme grave ce țin nu doar de macroeconomie, dar de însăși siguranța statului rus. Hotărârea de Guvern arată că acest deficit se dorește a fi completat din rândul rușilor aflați în afara hotarelor Rusiei. Statele din vecinătatea apropiată ar fi o sursă predilectă de recrutare. Predilectă și convenabilă dacă ținem seama că prezumata forță de  muncă a fost întreținută și educată din contul exclusiv al statelor respective. Rusia urmează doar să profite de ei. Asta, dacă reușește să-i convingă să se întoarcă în țara lor de origine etnică.

O experiență în acest sens consumată în anii 1990 s-a terminat cu un eșec total. În acei ani, Rusia a vrut să profite de politicile de aplicare a cetățeniei, promovate de țările baltice. Atunci, mulți ruși au primit pașapoarte de „ne-cetățeni”. Ele au fost eliberate celor veniți ori născuți în aceste republici după 1940, anul ocupației sovietice a acestui ținut. Paradoxal, dar marea majoritate a rușilor nu a voit să „profite” de oferta patriei lor de origine și a preferat să „sufere” tratamentul „discriminator” al balticilor pragmatici. Profitul lor adevărat s-a văzut peste ani: astăzi ei trăiesc și lucrează în Uniunea Europeană a bunăstării și se îngrozesc cum ar fi fost traiul lor dacă se lăsau atrași în brațele statului rus, capturat de kaghebiști și sfâșiat de regimul lor corupt. De asta cred că intenția repetată a autorităților ruse care într-un fel a făcut recurs la sloganul din anii 1980-1990 al moldovenilor în dorința de a-i atrage pe ruși acasă nu va avea niciun efect. Nicio echipă formată, precum se prevede în hotărârea de Guvern, din reprezentanți ai  ministerelor ruse de externe și de interne nu-i vor putea convinge pe careva din rușii din Riga, Tallin, Chișinău, Kiev, cu atât mai mult din Paris, New York, Toronto ori Emiratele Unite, că în Rusia le va fi mai bine. Ca în Rusia să le fie bine, ei trebuie să aibă drum deschis către bolta puterii și să servească regimul ori să se facă oligarhi. Ceea ce este imposibil, pentru că în aceste compartimente ale societății ruse toate locurile sunt ocupate pentru mulți ani înainte.

* Valiza-Gara-Rusia (rus.: Cemodan-Vogzal-Rossia)

Valeriu Saharneanu

19 septembrie 2021

Name of author

Name: Valeriu Saharneanu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.